Robert Heinlein - Luna e o doamnă crudă

Nu-i accidentam pe spioni. Îi lăsam să se uite, îi supravegheam bine, iar Mike ne prezenta rapoartele lor. Unul raportă că era sigur că găsisem minereu de uraniu — necunoscut pe Lună pe vremea aceea, proiectul Centerbore fiind perfectat mult mai târziu. Al doilea spion a venit cu un dispozitiv de măsurare a radiaţiilor. L-am ajutat să le caute prin tunele.

În martie 2076, catapulta era aproape gata, mai trebuia doar să instalăm segmenţii statorului. Instalasem deja generatorul de energie şi co-axul care fusese întins pe sub pământ cu o legătură la vedere pentru cei treizeci de kilometri lungime. Am redus echipa cât am putut de mult, iar majoritatea lucrătorilor erau membri ai partidului. Am păstrat totuşi un spion, ca Alvarez să poată avea rapoarte regulate, nu vroiam să se îngrijoreze, ar fi devenit suspicios. În schimb, i-am dat de lucru în furnicare.

S-au schimbat multe în aceste unsprezece luni de când am iniţiat revoluţia. Wyoh s-a botezat la biserica lui Greg, sănătatea profesorului s-a şubrezit atât de mult încât a fost nevoit să renunţe la catedră, iar Mike s-a apucat să scrie poezii. Yankeii au retrogradat în clasament. Nu m-ar fi deranjat să-i plătesc profesorului pariurile pierdute, dacă ştiam că ar fi avut vreo şansă, dar de la fanion la retrogradare într-un singur sezon, era prea mult pentru mine şi-am încetat să-i mai urmăresc la video.

Boala profesorului era un truc. Se simţea într-o formă perfectă pentru vârsta lui, exersa trei ore pe zi în camera de hotel şi dormea în pijamale de plumb de trei sute de kilograme. Tot aşa făceam şi eu şi Wyoh, dar ei nu-i plăcea.

Nu cred că a trişat vreodată încercând să-şi petreacă noaptea confortabil. Nu bag mâna în foc, pentru că nu dormeam cu ea. A devenit un obişnuit al casei în familia Davis. Nu i-a luat mult să treacă de la „gospoja Davis” la „gospoja Mami”. Încă o zi şi-i zicea Mami şi apoi Mimi, apucând-o de mijloc cu simpatie. Când fişierul Zebra a arătat că nu se mai putea întoarce în Hong Kong, Sidris a luat-o pe Wyoh la salonul ei de frumuseţe după program şi a făcut o treabă de nota zece. I-a dat pielii lui Wyoh o tentă întunecată, care nu se mai lua la spălat. Apoi i-a aranjat şi părul, din blond în negru, ondulat de ziceai că-i natural, imposibil de descreţit. I-a mai adăugat lucruri minore, lac de unghii mat, inserări de plastic pentru obraji şi nări şi, bineînţeles, lentile de contact negre. Când Sidris şi-a terminat munca, Wyoh putea ieşi la plimbare fără nici o teamă pentru felul cum arăta. Deghizarea ei era perfectă. Era o mulatră autentică, cu obârşie corespunzătoare — Tamil, un amestec de rasă din Angola cu rasa germană. Eu îi ziceam Wyma în loc de Wyoh.

Era grozavă. Când trecea pe coridor mişcându-şi şoldurile senzual, băieţii umblau după ea roiuri.

Wyoh se apucă să înveţe munca la fermă de la Greg, dar Mami puse capăt acestui lucru. Ferma nu era o treabă de femeie, iar Greg şi Hans nu erau singurii bărbaţi din familie implicaţi în asta. Era inteligentă şi dornică de a munci, aşa că a intrat ca ajutor în salonul de frumuseţe al lui Sidris.

Profesorul paria pe ponei în două conturi, unul după sistemul jocheului junior campion” al lui Mike, celălalt după propriul său sistem „ştiinţific”. Prin iulie '75, recunoscu că nu ştie nimic despre cai şi merse pe mâna lui Mike, crescând sumele pentru pariuri, pe care le răspândi pe la mai mulţi agenţi de pariuri. Din câştiguri plătea cheltuielile partidului, în timp ce Mike făcea escrocherii pentru a finanţa catapulta. Dar, curând, profesorul îşi pierdu interesul pentru un lucru atât de sigur şi abia dacă mai plasa pariurile indicate de Mike. Încetă să mai citească cronicile hipice — e trist când un jucător vechi renunţă la cursele de cai.

Ludmilla a făcut o fetiţă despre care se zice că e norocoasă şi care-mi place la nebunie — orice familie are nevoie de o fetiţă. Wyoh le-a surprins pe femeile noastre dovedindu-se expertă în arta moşitului, total neştiutoare când a fost vorba de creşterea copiilor. Cei doi fii mai mari şi-au găsit neveste, iar Teddy, de treisprezece ani, a fost ales de o familie din afară. Greg a angajat doi băieţandri de la fermele vecine, iar după şase luni de trăit la noi în casă, au fost primiţi în familie, fără a grăbi însă lucrurile. Îi cunoşteam pe ei şi pe familiile lor de ani de zile. Astfel, am refăcut echilibrul pe care-l pierdusem prin alegerea Ludmillei şi am pus capăt remarcilor tăioase ale mamelor burlacilor care nu-şi găseau familii. Asta nu înseamnă că Mami nu e capabilă să facă pe cineva de râs, dacă nu e demn de familia Davis.

Wyoh o recrută pe Sidris în organizaţie. Sidris îşi porni propria ei celulă, recrutându-l pe celălalt asistent al ei şi salonul ei Bon Ton Beauté Shoppe a devenit un adevărat centru al subversiunii. I-am pus pe copiii mai mici să lucreze pentru noi, pentru livrări şi alte treburi pe care le putea face un copil. De asemenea, tot ei puteau să supravegheze sau să urmărească o persoană prin coridoare mai bine decât un adult, fără să trezească suspiciuni. Sidris s-a agăţat de ideea asta şi a extins-o printre femeile recrutate în salonul de frumuseţe.

N-a trecut prea mult şi-aveam la îndemână atât de mulţi copii, încât îi puteam urmări pe toţi spionii lui Alvarez. Cu Mike capabil să asculte la orice telefon şi cu un copil reperându-l ori de câte ori pleca de-acasă sau de la serviciu, sau dintr-altă parte — având destul de mulţi copii, încât unul telefona, iar celălalt îl ţinea sub supraveghere — puteam ţine un spion sub observaţie strictă, nelăsându-l să vadă ceea ce noi nu doream să fie văzut. În scurt timp, aveam rapoartele telefonice ale spionilor fără să mai aşteptăm fişierul Zebra. Nu conta dacă individul dădea telefon dintr-o cârciumă sau de-acasă, cu un copil din organizaţia Haimanalele de pe Baker Street [39] Sherlock Holmes, eroul lui Conan Doyle (care locuia pe Baker Street), avea o trupă de copii ai străzii care spionau pentru el. la treabă, Mike trecea pe ascultare încă înainte ca ei să termine de tastat numărul.

Puştii ăştia care lucrau pentru organizaţie l-au reperat pe adjunctul lui Alvarez din L-City. Ştiam că are trebuie să aibă un adjunct, pentru că turnătorii nu-i raportau personal la telefon şi nu cred că erau recrutaţi de Alvarez, pentru că nici unul dintre ei nu lucra în Complex, iar Alvarez venea în interiorul lui L-City numai la vizita vreunui personaj foarte important de pe Pământ, care avea nevoie de gardă de corp.

Adjunctul lui nu era doar un om, ci doi: un deţinut bătrân care avea un magazin de bomboane, ziare şi cărţi în Domul vechi şi fiul lui, care era în serviciul civil de la Complex. Fiul ducea rapoartele înăuntru. Mike nu le auzea.

I-am lăsat în pace. Dar din momentul acela, aveam rapoartele spionilor din teren cu o jumătate de zi înaintea lui Alvarez. Acest avantaj — datorat în întregime puştilor de cinci-şase ani — a salvat vieţile a şapte camarazi. Cinste echipei Haimanalelor de pe Baker Street !

Nu-mi aduc aminte cine le-a pus numele, dar cred că a fost Mike — eu eram doar un fan al lui Sherlock Holmes, în timp ce el era convins că e fratele lui Sherlock Holmes, Mycroft — şi n-aş putea să jur că nu e aşa. Realitatea e o noţiune ambiguă. Puştii nu-şi spuneau astfel, grupurile de prieteni care se jucau împreună aveau nume puse de ei. Noi nu i-am împovărat cu secrete care i-ar fi pus în pericol. Sidris lăsase pe seama mamelor să le spună de ce făceau asta şi asta, cu condiţia să nu li se spună niciodată motivul real. Copiii ăştia deştepţi foc ar face orice e misterios şi amuzant, multe din jocurile lor se bazează pe ideea de a fi mai deştept decât celălalt.