Robert Heinlein - Luna e o doamnă crudă

— Zi mai departe.

Dar apoi, adăugă:

— Este computerul Temnicerului-şef, nu? De ce nu-l invităm şi pe Temnicerul-şef la întrunirile noastre, măcar ştim o treabă!

Am încercat să-l calmăm. Într-un târziu, am spus:

— Ia-o cum vrei. Mike e un tip independent, la fel ca tine. Spune-i anarhist raţional, dacă vrei, pentru că este raţional şi nu simte nici un respect faţă de nici un fel de guvernare.

— Dacă această maşină nu este loială proprietarilor ei, poţi să te aştepţi să-ţi fie ţie loială?

— E un sentiment. Mă port cu Mike cât pot eu mai bine şi el se poartă la fel cu mine.

Şi i-am spus de precauţiile pe care le luase Mike pentru mine, ca să mă protejeze.

— Nu sunt sigur că ar putea să mă trădeze cuiva care n-ar şti parolele, cea pentru protejarea telefonului, şi cea pentru a găsi ceea ce am vorbit şi am depozitat în el. Maşinile nu gândesc la fel ca oamenii, dar sunt sută la sută sigur că nu ar vrea să mă trădeze… şi probabil că va încerca să mă apere chiar dacă acel cineva ar pune mâna pe parole.

— Mannie, de ce nu-l suni? sugeră Wyoh. Când va vorbi cu el, profesorul de la Paz va înţelege de ce avem încredere în el. Profesore, nu-i vom spune nici un secret lui Mike, până ce nu te vei simţi sigur pe el.

— Nu văd nici un rău în asta.

— De fapt, i-am spus câteva secrete, am mărturisit.

Le-am spus despre înregistrarea întrunirii din noaptea trecută şi despre cum am înmagazinat-o.

Profesorul se supără, Wyoh se îngrijoră.

— Calm! am zis. Numai eu ştiu parola. Wyoh, ţi-aduci aminte cum s-a purtat Mike cu pozele tale, nici pe mine nu m-a lăsat să le văd, deşi chiar eu i-am sugerat să le blocheze. Dar dacă voi doi lăsaţi la o parte neîncrederea, îl sun, mă asigur că nimeni n-a apelat la înregistrarea respectivă, îi spun s-o şteargă şi e dusă pentru totdeauna, memoria unui computer ori e totul, ori nu e nimic. Sau altceva, îi spun lui Mike să şteargă înregistrarea în timp ce-o derulează. Aşa nu mai rămâne nici o urmă.

— Nu te mai obosi, zise Wyoh. Profesore, eu am încredere în Mike şi te sfătuiesc să faci la fel.

— Dacă mă gândesc mai bine, admise profesorul, nu văd nici o primejdie din înregistrarea întrunirii din noaptea trecută. Întotdeauna în asemenea mulţimi există spioni şi e posibil ca vreunul dintre ei să fi înregistrat ca şi tine, Manuel. M-am cam supărat pe ceea ce părea să fi fost indiscreţia ta, slăbiciune pe care un membru al oricărei conspiraţii nu trebuie s-o aibă niciodată, mai ales unul de frunte, ca tine.

— Nu eram membru al conspiraţiei când am introdus înregistrarea în Mike şi nici acum nu sunt, decât dacă am avea şanse mai mari decât cele de până acum!

— Îmi retrag cuvintele, n-ai fost indiscret. Dar cinstit, crezi că această maşină poate prezice rezultatul unei revoluţii?

— Nu ştiu.

— Eu cred că poate! zise Wyoh.

— Nu te arunca, Wyoh. Profesore, Mike poate prezice — dacă are toate datele semnificative la dispoziţie.

— Chiar asta am vrut să zic, Manuel. Nu mă îndoiesc că această maşină poate rezolva probleme pe care nici eu n-aş fi în stare să le înţeleg. Dar una de asemenea amploare? Ar trebui să ştie, Dumnezeule, toată istoria omenirii, toate detaliile situaţiei sociale, politice şi economice de pe Terra de astăzi şi acelaşi lucru să-l ştie şi despre Lună, o cunoaştere cât mai completă a psihologiei cu toate ramificaţiile ei şi o cunoaştere şi mai amănunţită a tehnologiei cu toate posibilităţile ei: armament, comunicaţii, strategie şi tactică, tehnici de propagandă, specialişti clasici cum ar fi Clausewitz, Guevara, Morgenstern, Machiavelli şi mulţi alţii.

— Asta e tot?

— Dacă e tot? Dragul meu, ce spui tu?

— Câte cărţi de istorie ai citit, profesore?

— Nu mai ştiu. Cred că peste o mie.

— Mike poate trece ca un fulger prin tot atâtea doar în după-amiaza asta, fiind limitat numai de viteza de scanare, pentru că are o capacitate uimitoare de a înregistra date. În scurt timp, în doar câteva minute, putem avea fiecare fapt corelat cu tot ce ştie, notând discrepanţele şi valorile de probabilitate alocate incertitudinilor. Profesore, Mike citeşte fiecare cuvânt din toate ziarele de pe Terra. Citeşte toate publicaţiile tehnice. Citeşte literatură — şi ştie că e literatură. Niciodată nu oboseşte, tot timpul vrea mai mult. Dacă crezi că există vreo carte pe care ar trebui s-o citească pentru a rezolva problemele, spune-i. Poate s-o înghită cât ai zice peşte.

Profesorul clipi.

— Am să ţin cont de asta. Foarte bine, hai să vedem dacă face faţă. Cred în continuare că există ceva ce se numeşte intuiţie şi judecată tipic umană.

— Mike are intuiţie, zise Wyoh. Intuiţie feminină.

— Iar în ceea ce priveşte judecata tipic umană, am completat eu, Mike nu e om. Dar tot ce ştie, tot de la oameni ştie. Hai să vă fac cunoştinţă şi ai să te convingi de judecata lui.

I-am telefonat.

— Salut, Mike!

— Bună, Man, singurul meu prieten bărbat. Salutări, Wyoh, singura mea prietenă femeie. Mai aud o persoană. Presupun că e profesorul Bernardo de la Paz.

Profesorul păru surprins, apoi încântat.

— Aşa e, Mike, am zis. De-asta te-am sunat. Profesorul e un om inteligent.

— Mulţumesc, Man! Profesore de la Paz, mă bucur să vă cunosc.

Profesorul ezită, dar zise:

— Mi… Señor Holmes, cum de-aţi ştiut că sunt aici?

— Îmi pare rău, domnule, dar nu pot să vă spun. Man, tu-mi cunoşti metodele, nu?

— Mike e un şmecher, profesore. Şi asta datorită faptului că a învăţat să-mi facă servicii confidenţiale, aşa încât a bătut un apropo ca să te facă să crezi că te-a identificat numai simţindu-ţi prezenţa — şi, într-adevăr, din respiraţie, din bătăile inimii poate spune multe, cum ar fi greutatea, vârsta cu aproximaţie, sexul şi încă câteva despre sănătate. Mike e o adevărată enciclopedie medicală.

— Sunt fericit să vă spun, adăugă Mike grav, că nu am descoperit nici un semn al vreunor probleme cardiace sau respiratorii, ceea ce e destul de neobişnuit pentru un om de vârsta dumneavoastră, care şi-a petrecut atâţia ani pe Pământ. Vă felicit, domnule.

— Mulţumesc, señor Holmes.

— Cu plăcere, profesore de la Paz.

— În momentul în care îţi află identitatea, Mike ştie ce vârstă ai, când ai fost deportat şi de ce, e la curent cu tot ce a apărut despre tine în Cotidianul lunar, în Lumină de Lună sau în oricare altă publicaţie lunară, plus pozele din ziare, îţi ştie balanţa bancară, dacă îţi plăteşti impozitele la timp şi încă o grămadă de alte chestii. Toate astea le găseşte într-o fracţiune de secundă. Ceea ce nu ţi-am zis — din cauză că era treaba mea — e că Mike ştie că te-am invitat aici, aşa că n-a fost o problemă să-şi dea seama cine e a treia persoană din cameră atunci când a auzit respiraţia şi bătăile tale de inimă.

— Mike, nu trebuie să spui profesore Bernardo de la Paz, de fiecare dată când i te adresezi, e suficient profesore.

— S-a notat, Man. Dar şi el mi se adresează protocolar. -Terminaţi cu fasoanele astea. Te-ai prins, profesore?

Mike ştie multe, dar nu spune orice, are simţul măsurii.

— Sunt de-a dreptul impresionat!

— Mike e cel mai inteligent computer din câţi s-au văzut până acum, dar e şi cel mai zăpăcit. E un spiriduş electronic. Ai să te convingi singur. Mike, am făcut un pariu cu profesorul, pe trei la doi, că Yankeii vor câştiga fanionul din nou.