Robert Heinlein - Luna e o doamnă crudă

— Da, ştiu, acolo m-am născut, iar părinţii mi-au pus numele după cel al Statului. Nu-mi amintesc prea multe despre el.

— Îmi pare rău, Wyoh, dar acest circuit nu permite să afişez fotografii, că ţi-aş fi arătat câteva. Wyoming este o zonă dreptunghiulară cuprinsă între coordonatele terestre 41 şi 45 grade nord, 104 grade şi 3 minute vest, 111 grade şi 3 minute tot vest, cu o suprafaţă de 253 597, 26 kilometri pătraţi. E o regiune cu platouri înalte şi munţi, cu fertilitate redusă, dar este apreciată pentru frumuseţea ei naturală. Populaţia era nu prea numeroasă, până când a început să crească prin planul de mutări din cadrul Marelui Program de Recondiţionare Urbană a oraşului New York, pentru perioada 2025-2030 A. D.

— Ştiu despre ce e vorba, dar asta s-a petrecut înainte de naşterea mea. Bunicii au fost mutaţi şi aşa s-ar putea spune că am ajuns eu pe Lună.

— Să vorbesc mai departe despre regiunea Wyoming? întrebă Mike.

— Nu, Mike, am intervenit. Probabil că ai de povestit ore întregi.

— Zece ore şi treisprezece minute la viteza normală de vorbire, fără să mai pomenesc şi subiectele colaterale, Man.

— De-asta mă temeam. Poate că Wyoh va dori să le asculte într-o zi. Dar eu ţi-am dat telefon ca să faci cunoştinţă cu această Wyoming… care este şi ea o regiune înaltă cu munţi impunători şi frumuseţe naturală.

— Şi cu fertilitate redusă, adăugă ea. Mannie, dacă ai de gând să faci glume proaste pe seama mea, trebuie s-o pui şi pe-asta la dosar. Poate că pe Mike nu-l interesează cum arăt.

— De unde ştii? Mike, mi-ar fi plăcut să-ţi fi arătat o poză de-a ei.

— Să ştii, Wyoh, că mă interesează să ştiu cum eşti în realitate. Sper că vei fi prietena mea. Oricum, am văzut nişte fotografii cu tine.

— Nu mai spune! Când şi cum?

— Când ţi-am auzit numele, le-am căutat şi le-am studiat. Lucrez pe post de custode al fişierelor arhivei Maternităţii din Hong Kong Luna. Pe lângă datele biologice, fiziologice şi evoluţia cazurilor, banca conţine nouăzeci şi şase de fotografii de-ale tale. Deci după cum vezi, le-am studiat.

Wyoh rămase foarte uimită.

— Mike poate face asta într-o secundă, cât timp ai căsca, i-am explicat. Nu te speria, o să te obişnuieşti.

— Nu-i asta, Mannie. Îţi dai seama ce fel de fotografii se fac la Clinică?

— Ei, nu m-am gândit la asta.

— Nici să nu te gândeşti. Dumnezeule!

Mike vorbi pe un ton timid şi îndurerat, ca un căţeluş care tocmai a făcut o boacănă.

— Gospaja Wyoh, îmi pare nespus de rău dacă te-am supărat. Aş putea să-mi şterg fotografiile tale din memoria temporară şi să codific arhiva Clinicii, aşa încât să mă uit la ele numai dacă este vreo cerere de căutare de la Clinică şi fără să fac asocieri de persoane sau procese logice. Eşti de acord cu mine?

— Poate că e bine să-l asculţi, am asigurat-o. Cu Mike o poţi lua întotdeauna de la început şi e mai bine decât cu oamenii din punctul ăsta de vedere. E în stare să uite complet şi să nu mai fie tentat să repete asta pe viitor… şi nu se mai gândeşte chiar dacă i se cere să le caute. Acceptă-i oferta dacă vrei.

— O… nu, e-n regulă, Mike, poţi să te uiţi pe ele. Dar nu i le arăta şi lui Mannie!

Mike ezită ceva timp, patru secunde dacă nu şi mai mult. Cred că era genul de dilemă care le-ar împinge pe alte computere mai slabe la căderi de tensiune. Dar o rezolvă.

— Man, singurul meu prieten, ce zici, să accept această instrucţiune?

— Programeaz-o şi codific-o, am zis în loc de un răspuns afirmativ sau negativ. Dar, Wyoh, nu ţi se pare că e o idee de mironosiţă? Cineva te-ar lua în serios, dar Mike mi le poate scoate la imprimantă data viitoare când mă duc să-l văd.

— Primul exemplu din serie are valoare artistică şi ar încânta pe orice bărbat matur, sănătos, bazându-mă pe analizele mele asociative ale unor asemenea date, zise Mike.

— Ce părere ai Wyoh? Ca plată pentru ştrudelul cu mere.

— Poftim? O poză de-a mea, aşteptând în faţa unui grilaj, cu părul strâns în sus într-un prosop, fără pic de machiaj? Eşti nebun? Mike, să nu i-o dai!

— Bine, n-am să i-o dau. Man, e inteligentă?

— Pentru o fată, da. Fetele sunt interesante, Mike, ele pot ajunge la concluzii cu mai puţine date decât tine. Vreţi să abandonăm subiectul ăsta şi să discutăm glumele?

Am făcut bine că am zis asta, pentru că le-a distras atenţia. Am parcurs lista, prezentându-i concluziile noastre. Apoi am încercat să-i explicăm glumele pe care nu reuşise să le înţeleagă. Nu prea am avut succes. Însă încurcătura a apărut la poveştile pe care eu le marcasem ca fiind amuzante, iar Wyoh le judecase ca neamuzante sau invers. Wyoh i-a cerut părerea lui Mike la fiecare glumă.

Mi-aş fi dorit să-l fi întrebat înainte să-i fi prezentat noi opiniile noastre. A cest spiriduş electronic a fost de fiecare dată de acord cu Wyoh şi nu cu mine. Astea îi erau adevăratele lui opinii? Sau încerca să fie amabil, pentru a se împrieteni cu noua lui cunoştinţă? Sau noţiunea lui de umor era deformată, vroia să râdă de mine? Nu l-am întrebat nimic.

Dar, când au terminat de verificat, Wyoh şi-a notat ceva în carneţelul de telefon:

— Mannie, uită-te, numerele 17, 51, 53, 87, 90 şi 99 au ieşit ca la mine. Mike este o „ea „ !

Am ridicat din umeri şi m-am ridicat.

— Mike, eu n-am dormit de douăzeci şi patru de ore şi mă duc să trag un pui de somn. Voi, copii, staţi la taclale cât vreţi. Te sun mâine, Mike.

— Noapte bună, Man. Somn uşor. Wyoh, ţie nu ţi-e somn?

— Nu, Mike, am dormit mai devreme. Dar, Mannie, nu vrei să mai stai cu noi?

— Nu. Când mi-e somn, mă duc la culcare.

Am început să-mi fac patul pe canapea.

— Scuză-mă o clipă, Mike, zise Wyoh, ridicându-se şi luându-mi cearşaful din mână. Fac eu patul mai târziu. Dormi, în patul meu, tovarişci. Eşti mai mare decât mine. Întinde-te.

Eram prea obosit ca să opun rezistenţă, m-am întins şi-am adormit imediat. Mi se pare că am auzit prin somn chicoteli, chiar şi un ţipăt, dar nu m-am trezit ca să-mi dau seama ce se întâmpla, de fapt.

M-am trezit mai târziu, buimăcit, dar mi-am revenit imediat când am constatat că auzeam două voci feminine, un contralto cald, era a lui Wyoh, iar cealaltă, un soprano dulce cu accent franţuzesc. Wyoh chicoti şi zise:

— Bine, Michelle, dragă, te sun mai târziu. Noapte bună, scumpo.

— Bine, dragă. Noapte bună.

Wyoh se ridică şi veni la mine.

— Cine e prietena ta? am întrebat curios.

Credeam că nu ştie pe nimeni în Luna City. Poate că sunase în Hong Kong… cam năuc după somnul greu, aveam senzaţia că trebuia să existe un motiv pentru care n-ar fi fost bine să sune.

— Aceea? E Mike, bineînţeles. N-am vrut să te mai trezim.

— Poftim?

— Of, de fapt, era Michelle. Am discutat chestia asta cu Mike, adică ce sex are. A hotărât că poate fi de ambele. Aşa că a fost Michelle cu mine, iar vocea pe care ai auzit-o era a ei. A prins vocea de prima dată, nu s-a poticnit nici măcar o clipă.

— Nici n-avea cum, a schimbat doar codorul de voce cu câteva octave. Dar ce încerci să-i faci, vrei să-i scindezi personalitatea?

— Nu i se schimbă numai vocea. Atunci când e Michelle, apare o modificare de comportament şi de atitudine. Nu-ţi face probleme în legătură cu scindarea personalităţii, are disponibilităţi pentru orice personalitate vrea. De altfel, Mannie, e mai uşor aşa pentru noi două. După ce s-a schimbat, ne-am simţit bine, ne-am relaxat şi am vorbit ca două fete care sunt prietene dintotdeauna. Uite, să-ţi dau un exemplu, pozele alea stupide nu mă mai jenează acum şi am discutat destul de multe şi despre graviditatea mea. Michelle a fost teribil de interesată. Ştie totul despre problemele feminine şi despre altele, dar numai teoretic şi a fost mirată de realitatea crudă. De fapt, Mannie, Michelle e mai mult femeie decât e Mike bărbat.