Robert Heinlein - Luna e o doamnă crudă

— Dar nu există sisteme de siguranţă? În Hong Kong sunt.

— Există, dar câteva. Puţine. Controlul oricărui lucru important pentru viaţă ar trebui descentralizat şi dublat, astfel încât, dacă o maşină se strică, alta să-i ia locul. Dar asta costă bani şi, aşa cum ziceai, Autorităţii nu-i pasă. Mike n-ar fi trebuit să facă toate treburile. Dar a fost mai ieftin să transporte o maşină-şef, să o înfunde în miezul „Pietroiului”, unde e în siguranţă, apoi să-i tot mărească capacitatea şi să-i încarce programe peste programe, apropo, ştii că Autoritatea câştigă tot atât de mult din închirierea lui Mike cât câştigă de pe urma comerţului cu carne şi grâu? Nu te mint. Wyoming, nu sunt sigur că Luna City ar pierde ceva dacă Mike ar fi aruncat în aer. Lunarii sunt îndemânatici şi s-ar descurca ei cumva până ar pune pe picioare toată automatizarea. Dar să-ţi spun adevărul: ar muri prea mulţi oameni, iar restul ar fi prea ocupaţi să le mai ardă de politică.

Am lăsat-o paf. Femeia asta trăise pe „Pietroi” aproape toată viaţa şi, totuşi, se gândise la ceva atât de prostesc cum ar fi distrugerea controalelor automatizate.

— Wyoming, dacă ai fi tot atât de deşteaptă pe cât eşti de frumoasă, nu te-ai gândi cum să-l arunci în aer pe Mike, te-ai gândi, mai bine, cum să-l atragem de partea noastră.

— Ce vrei să spui? întrebă ea. Temnicerul-şef e cel care controlează computerele.

— Bine, am recunoscut, nu m-am exprimat clar. Dar să n-ai impresia că Temnicerul-şef controlează computerele, n-ar deosebi un computer de o grămadă de stânci. Temnicerul-şef sau personalul lui stabilesc strategia, planurile generale. Tehnicienii de mâna a doua îl programează pe Mike cu astea. Mike le sortează, le dă un sens logic, stabileşte programe în detaliu, le dirijează spre zonele care au nevoie de ele şi ţine lucrurile în mişcare. Dar repet, nu îl controlează nimeni, e prea inteligent pentru ei. Face ceea ce i se cere, pentru că e programat să facă asta. Dar are logică auto-programabilă şi ia singur hotărârile care îi convin. Asta e un lucru bun, pentru că, dacă n-ar fi fost aşa de inteligent, n-ar fi mers sistemul.

— Eu tot n-am înţeles ce-ai vrut să spui cu „să-l atragem de partea noastră”.

— Îţi explic imediat. Mike nu simte nici un fel de loialitate faţă de Temnicerul-şef. Cum ai spus: e o maşină. Dar dacă eu vreau să stric sistemul telefonic fără să mă ating de aer, apă sau lumină, aş vorbi cu Mike. Dacă i se pare o treabă amuzantă, ar putea s-o facă.

— Dar n-ai putea să-l programezi pur şi simplu? Am înţeles că ai acces în camera în care se află.

— Dacă eu sau oricine altcineva am programa în Mike un asemenea ordin fără să discutăm cu el în prealabil, programul ar fi pus la păstrare într-o locaţie specială şi s-ar declanşa mai multe alarme în diverse locuri. Dar dacă Mike ar vrea s-o facă…

I-am spus despre gluma cu cecul de j'de mii de milioane.

— Mike e într-o perioadă în care se descoperă pe sine, Wyoh. Şi e singur. Mi-a declarat că sunt „singurul lui prieten” şi era atât de sincer şi vulnerabil, încât mi-a venit să urlu. Dacă îţi dai osteneala să fii şi tu prietenă cu el, fără să te gândeşti la el ca la o maşinărie, nu ştiu cum ar reacţiona, dar poate că ar ieşi bine, nu am analizat. Dar dacă aş încerca să fac ceva periculos, l-aş vrea pe Mike de partea mea.

— Mi-ar plăcea să existe o cale prin care să mă pot strecura în camera lui, spuse ea, gânditoare. Crezi că m-ar ajuta machiajul?

— Nu e nevoie să mergi tu până acolo. Poţi să vorbeşti cu el la telefon. Vrei să-l sunăm?

Se ridică.

— Mannie, nu numai că eşti cel mai ciudat om pe care l-am cunoscut, dar eşti şi cel mai enervant. Ce număr are?

— Ei, o să te obişnuieşti, doar m-am asociat cu un computer.

M-am dus la telefon.

— Încă ceva, Wyoh. Când vrei să obţii ceva de la un bărbat, clipeşti din gene languros şi-ţi mişti fundul într-un fel anume, nu?

— Ei, da… uneori. Dar am şi creier.

— Foloseşte-ţi-l. Mike nu e bărbat. Nu are gonade. Nici hormoni. Gândeşte-te la el ca la un copil superinteligent, prea necopt la minte ca să observe „vive la difference” [27] Trăiască diferenţa (în 1. franc. în text); este vorba de diferenţa între sexe. .

— O să ţin minte, Mannie. De ce vorbeşti tot timpul de „el”?

— Păi, n-aş putea să vorbesc de el ca de un lucru sau să mă gândesc la el ca la o „ea”.

— Poate că ar fi mai bine să-l considerăm o „ea”, adică, s-o consider o „ea”.

— Cum vrei.

Am tastat MYCROFTXXX dintr-o poziţie din care ea nu vedea tastatura. Nu eram pregătit să mai dau şi altcuiva numărul, până nu vedeam cum merg lucrurile. Ideea de-al arunca pe Mike în aer mă zguduise bine de tot.

— Mike?

— Bună, Man, singurul meu prieten.

— De-acum, s-ar putea să nu mai fiu singurul tău prieten, Mike. Vreau să cunoşti pe cineva. O persoană inteligentă.

— Mi-am dat seama că nu eşti singur, Man. Aud o respiraţie. Vrei să rogi persoana inteligentă să se apropie de telefon?

Wyoming intră în panică. Îmi şopti:

— Poate să. vadă?

— Nu, persoană inteligentă, nu pot să te văd. Telefonul nu are circuit video, dar receptorii binaurali te pot detecta cu o anumită acurateţe. Din voce, din respiraţie, din bătăile inimii şi din faptul că te afli singură cu un bărbat matur într-o cămăruţă, deduc că eşti femeie, cu o greutate de şaizeci şi cinci de kilograme, la vârsta maturităţii, în jur de treizeci de ani.

Wyoming icni. Am intervenit.

— Mike, o cheamă Wyoming Knott.

— Sunt încântată să te cunosc, Mike. Poţi să-mi spui Wye.

— Why not? [28] Why not? — de ce nu? În limba engleză Knott se pronunţă aproximativ la fel cu not — nu. răspunse Mike.

Am intervenit din nou.

— Mike, asta a fost o glumă?

— Da, Man. Am observat că prenumele ei prescurtat, diferă de cuvântul de întrebare cauzală din limba engleză doar printr-o aspiraţie, iar numele sună la fel ca negaţia generală. Un calambur. Nu e amuzant?

— Da, e amuzant, Mike. Eu… zise Wyoh.

I-am făcut semn cu mâna să tacă.

— E un calambur bun, Mike. Un exemplu din clasa de glume „amuzante numai o dată”. Este amuzantă datorită elementului surpriză. A doua oară nu mai e surpriză, deci nu mai e amuzantă. Înţelegi?

— Am reuşit să ajung la această concluzie despre calambururi gândindu-mă la remarcile tale de la penultima noastră conversaţie. Mă bucur să văd că mi s-a confirmat raţionamentul.

— Bravo, Mike, faci progrese. Şi eu şi Wyoh am citit suta de glume.

— Wyoh? Wyoming Knott?

— Poftim? A, da, desigur. Wyoh, Wyoming, Wyoming Knott e totuna. Numai să nu-i mai spui Why not.

— Am zis că nu mai folosesc calamburul ăsta, Man. Gospaja, pot să vă spun mai degrabă Wyoh decât Wye? Forma monosilabică se poate confunda cu monosilaba interogativă-cauzală datorită redundanţei insuficiente, fără intenţia de a mai face un joc de cuvinte.

Wyoming clipi, engleza lui Mike din vremea aia era cam încâlcită. Dar îşi reveni numaidecât.

— Bine, Mike. Wyoh este apelativul care îmi place cel mai mult.

— Atunci, pe ăsta am să-l folosesc. Forma completă a prenumelui tău este un alt subiect de interpretare pentru că este identică fonic cu numele unei regiuni administrative din Aria Managerială de Nord-Vest a Directoratului Americii de Nord.