Întotdeauna, îşi dă acum seama, ea va avea o faţă serioasă. A trecut de la o tânără femeie la înfăţişarea angulară a unei regine, o fiinţă care şi-a alcătuit singură imaginea din dorinţa de a fi un anumit tip de persoană, încă îi mai place acest lucru la ea. Inteligenţa ei, faptul că nu a moştenit această înfăţişare sau acea frumuseţe, ci ele au fost ceva căutat, ceva care îi va oglindi întotdeauna stadiul actual al caracterului. Se pare că, o dată la o lună sau două, o vede în acest fel, ca şi cum aceste clipe de revelaţie ar fi o continuare a scrisorilor pe care ea i le-a scris timp de un an, neprimind nici un răspuns, până ce a încetat să le mai trimită, respinsă de tăcerea lui. Ăsta e felul lui de-a fi, bănuia el.
Acum mai sunt aceste impulsuri de-a vorbi cu ea în timpul unei mese şi de a se întoarce la acele clipe în care erau cel mai apropiaţi, în cort sau în odaia pacientului englez, ambele locuri domolind învolburatul râu al depărtării dintre ei. Retrăind acele vremuri, e la fel de fascinat de el însuşi pe cât e de fascinat de ea — copilăros şi aprins, braţul lui ager arcuindu-se peste distanţa până la fata de care s-a îndrăgostit. Ghetele lui ude sunt lăsate lângă uşa italiană, cu şireturile înnodate unul de celălalt, braţul lui se întinde spre umărul ei, mai e silueta întinsă pe pat.
În timpul zilei îşi priveşte fiica luptându-se cu tacâmurile, încercând să ţină marile arme în mânuţele ei. La această masă, toate mâinile sunt brune. Se mişcă cu uşurinţă prin deprinderile şi obiceiurile lor. Iar soţia lui i-a învăţat pe toţi un simţ nebun al umorului, care a fost moştenit de fiul lor. Îi place să privească isteţimea copilului prin casă, cum aceasta îl ia mereu prin surprindere, trecând chiar dincolo de cunoştinţele şi umorul său şi-al soţiei sale — felul cum se poartă cu câinii de pe stradă, imitându-le mersul, privirea. Îi place faptul că acest băiat poate aproape să ghicească dorinţele unui câine după varietatea de expresii aflate la dispoziţia câinilor.
Iar Hana se mişcă probabil într-un grup pe care nu şi l-a ales ea. Ea, până la această vârstă, treizeci şi patru de ani, nu şi-a găsit însoţitorii ideali, cei doriţi de ea. Este o femeie plină de demnitate şi inteligenţă, a cărei iubire furtunoasă lasă norocul deoparte, riscând mereu, iar acum pe fruntea ei este înscris ceva ce numai ea poate citi într-o oglindă. Ceva ideal şi idealist în părul acela de-un brun strălucitor! Oamenii se îndrăgostesc de ea. Eaîncă-şi aminteşte versurile poemelor pe care englezul i le-a citit din caietul său de însemnări. E o femeie pe care n-o cunosc suficient de bine ca s-o cuprind sub aripa mea, dacă scriitorii au aripi, s-o păstrez acolo pentru tot restul vieţii mele.
Şi astfel Hana trece mai departe şi faţa ei se înclină şi, cu un fior de regret, îşi lasă părul pe spate. Umărul ei atinge colţul unui dulap şi un pahar se desprinde. Mâna stângă a lui Kirpal zboară în jos şi prinde furculiţa scăpată, la trei centimetri de podea, şi o pune cu blândeţe în mâna fiicei sale, cu o cută în colţul ochilor, după ochelari.
Michael Ondaatje se naşte în 1943 şi îşi petrece primii ani ai copilăriei in Sri-Lanka, într-o familie în care se suprapun origini olandeze, singaleze, portugheze şi tamile. În 1954 părinţii săi se despart, iar Michael Ondaatje se mută cu mama sa în Anglia. Studiază literatura engleză la Toronto şi Ontario, iar din 1970 locuieşte în Canada. Este profesor de literatură la Universitatea York şi la Colegiul Glendon din Toronto. Michael Ondaatje a publicat treiprezece volume de poezie, multe dintre ele deţinătoare ale unor premii literare de prestigiu, precum Governor General’s Award. Pasiunea pentru film a experimentat-o în trei documentare, dintre care unul despre ex-preşedintele Bill Clinton. Dar înainte de orice, Michael Ondaatje este cunoscut în întreaga lume ca romancier. Cu numai patru romane şi-a cucerit definitiv locul în literatura secolului XX, câştigând multe dintre premiile la care râvneşte în taină orice autor de ficţiune. Stilul său literar se încheagă din detaliu, din introspecţie, din analiza atentă a epocilor din care personajele sale îşi trag seva. De la romanul În pielea unui leu (1987), trecând prin Pacientul englez (1992), până la Obsesia lui Anii, publicat în 2000, stilul ficţiunii lui Ondaatje nu este linear, ci suprapune influenţele mai multor culturi, asemeni originilor familiei sale.
Romanul Pacientul englez este povestea Hanei, o infirmieră care, spre sfârşitul războiului, în ultimele luni ale anului 1945, se retrage în Toscana, aducând cu ea un bolnav amnezic şi desfigurat de arsuri în urma prăbuşirii avionului personal. Aici îl întâlnesc pe Caravaggio, un om care cunoaşte îndeaproape identitatea pacientului şi care, pe parcursul zilelor, îl determină să-şi rememoreze trecutul marcat de povestea unei iubiri imposibile şi a unui destin teribil. Cartea a primit prestigiosul Booker Prize, iar ecranizarea din 1996, în regia lui Anthony Minghella, a câştigat aproape tot ce se putea câştiga în anul cinematografic 1997: peste 40 de premii, inclusiv 9 premii Oscar.
Marius Luca
Loggia (it.) — încăpere încorporată volumului unei clădiri, deschisă spre stradă sau spre grădină prin arcade sprijinite pe coloane.
Giza — Gizeh sau El Gîza, oraş în nord-estul Egiptului, pe malul vestic al Nilului, aproape de Cairo.
Djin — spirit în mitologia arabă islamică, inferior îngerilor, dispunând totuşi de puteri supranaturale.
Siq (în arabă) — defileu îngust între două coline înalte.
Gelato (it.) — îngheţată.
Trompe l’oeil — pictură sau ornament oferind o iluzie convingătoare a realităţii.
Wurlitzer — pian electric.
Alfresco (it.) — la rece.
A cappella (it.) — în doi timpi.
Beladona — medicament făcut din frunze şi rădăcini de mătrăgună.
Scarlet Pimpernel — Macul Roşu; roman de aventuri scris de baroana Orczy în 1905; eroul este un tânăr aristocrat englez al cărui sigiliu, pe un inel, este un mac înflorit.
Stanze per la Giostra (it.) — Strofe asupra unui Turnir.
Sikh — membru al unei secte mistice apărute în secolul al XVl-lea în urma contactului dintre hinduism şi islam; această religie predică monoteismul şi respinge autoritatea Vedelor.
Joc de cuvinte: în engleză, „kipper” — scrumbie.
Începutul romanului Kim de Rudyard Kipling.
Benare — oraş în nordul Indiei, în provincia Uttar Pradesh; în 1956 acest oraş este numit Varanasi.
Biblia, Cartea Întîi a Regilor, Cap. 1, Solomon, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, p. 358.
Don Bradman — celebru jucător englez de crichet.
Marmite — extract vegetal din drojdie, care se mănâncă în Anglia uns pe pâine cu unt.
Читать дальше