Michael Ondaatje - Pacientul englez

Aceasta a fost o Epocă Eroică în domeniul eliminării bombelor, o perioadă de bravură personală, în care situaţia presantă şi lipsa de cunoştinţe au dus la asumarea unor riscuri fantastice… A fost, cu toate acestea, o Epocă Eroică ai cărei protagonişti au rămas în umbră, acţiunile lor nefiind făcute cunoscute publicului din motive de securitate. Era desigur neindicată publicarea unor rapoarte care l-ar fi putut ajuta pe inamic să ne estimeze abilitatea te a elimina aceste arme.

În maşină, în drum spre Westbury, Singh stătu în faţă cu domnul Harts, iar domnişoara Morden călători în spate cu Lordul Suffolk. Automobilul Humber, vopsit în kaki, era renumit. Şorţurile de aripă îi erau vopsite într-un roşu aprins pentru semnalizare — la fel ca toate maşinile unităţilor mobile de dezamorsare a bombelor — iar noaptea avea un filtru albastru peste lumina laterală din stânga. Cu două zile mai înainte, un bărbat care trecea pe lângă faimosul cal de calcar de la Downs sărise în aer. Inginerii militari ajunşi la faţa locului descoperiseră că o altă bombă aterizase chiar în centrul monumentului istoric — în pântecele enormului cal alb de la Westbury, sculptat în 1778 în peretele de calcar al colinelor vălurite. La scurt timp după aceasta, toţi caii de calcar de la Downs — erau şapte — fuseseră acoperiţi cu plase de camuflaj, nu atât pentru a-i proteja, cât pentru a-i împiedica să devină repere vizibile în atacurile aeriene asupra Angliei.

De pe banca din spate, lordul Suffolk sporovăi despre migraţia măcăleandrilor din teatrele de război ale Europei, despre istoria eliminării bombelor, despre smântână de la Devon. Îi prezenta tânărului sikh obiceiurile englezeşti ca şi cum ar fi fost o cultură recent descoperită. Deşi era lord de Suffolk, locuia în Devon, şi înainte de război fusese pasionat de studierea romanului Lorna Doone [34] Lorna Doone — roman scris în 1869 de R.D. Blackmore. , pentru a stabili cât de autentic era din punct de vedere istoric şi geografic. Îşi petrecuse majoritatea iernilor pierzându-şi vremea prin satele Brandon şi Porlock, şi acum reuşise sâ convingă autorităţile că Exmoor era un loc ideal de instrucţie în domeniul dezamorsării bombelor. Avea doisprezece militari în subordine — talente din diverse unităţi, genişti şi ingineri, iar Singh era unul dintre aceştia. Aproape toată săptămâna îşi aveau baza la Richmond Park în Londra, unde erau instruiţi cu privire la noile metode de intervenţie sau lucrau pe bombe neexplodate, cu cerbii lopătari ai parcului rătăcindu-le prin jur. Însă la sfârşi de săptămână mergeau la Exmoor, unde îşi continuau instrucţia în timpul zilei, iar apoi erau conduşi de lordul Suffolk până la biserica în care Lorna Doone fusese împuşcată în timpul propriei ei cununii. „Ori de la fereastra aceasta, ori de la uşa aceea din spate… Împuşcată chiar prin nava laterală a bisericii, în umăr. O ţintă excelentă de altfel, deşi, desigur, o faptă reprobabilă. Ticălosul a fost urmărit şi prins în câmpurile mlăştinoase şi i-au fost smulşi muşchii de pe trup.” Lui Singh îi suna ca o cunoscută poveste indiană.

Cel mai apropiat prieten al lordului Suffolk de prin împrejurimi era o femeie-aviator care ura viaţa socială, dar îl adora pe lordul Suffolk. Mergeau la vânătoare împreună. Ea locuia într-o căsuţă din Countisbury, aşezată pe un deal, cu privire spre Canalul Bristol. Fiecare sat prin care treceau în automobilul Humber îşi avea curiozităţile descrise de lordul Suffolk. „Acesta este cel mai bun loc de unde poţi să cumperi bastoane din lemn de porumbar.” Ca şi cum Singh s-ar fi gândit să intre în prăvălia în stil Tudor din colţul străzii în uniformă şi turban şi să se aşeze cu proprietarii la o şuetă despre bastoane. Lordul Suffolk era din cel mai bun soi de englez, i-a spus mai târziu Hanei. Dacă n-ar fi fost războiul, nu s-ar fi urnit niciodată din Countisbury şi din refugiul său, numit Home Farm, unde se încălzea la foc o dată cu vinul, cu muştele de prin vechea spălătorie din spatele casei, cincizeci de ani, căsătorit dar având în fond o fire de burlac, trecând în fiecare zi dealurile să-şi viziteze prietena aviatoare. Îi plăcea să meşterească — vechi cazane de spălătorie şi generatoare pentru instalaţii de apă şi poliţe de gătit puse în funcţiune de o roată hidraulică. O ajutase pe domnişoara Swift, aviatoarea, să strângă date despre obiceiurile bursucilor.

Drumul până la calul de calcar de la Westbury fu prin urmare plin de povestiri şi informaţii. Chiar şi în timpul războiului cunoştea cele mai bune locuri de oprit la un ceai. Intră ca o vijelie în ceainăria Pamelei, cu braţul prins într-o eşarfă în urma unui accident cu fulmicoton [35] Fulmicoton — exploziv puternic, obţinut prin acţiunea acidului azotic asupra celulozei. , şi îşi îndrumă turma — secretară, şofer şi genist — ca şi cum i-ar fi fost copii. Cum reuşise lordul Suffolk să convingă Comitetul UXB [36] UXB — Unexploded Bomb — Bombe neexplodate. să-i permită înfiinţarea unei unităţi experimentale proprii de dezamorsare a bombelor nimeni nu ştia sigur, dar, cu reputaţia sa de inventator, probabil că era mai bine calificat decât mulţi alţii. Era un autodidact şi era convins că mintea lui putea citi motivele şi spiritul din spatele fiecărei invenţii. Inventase imediat vesta cu multe buzunare, care îi permitea unui genist să depoziteze cu uşurinţă diverse detonatoare şi dispozitive în timpul lucrului.

Băură ceai şi aşteptară prăjiturile comandate, discutând dezamorsarea bombelor in situ.

— Am încredere în dumneata, domnule Singh, ştii acest lucru, nu-i aşa?

— Da, domnule. Singh îl adora. Din punctul lui de vedere, lordul Suffolk era primul gentleman adevărat întâlnit de el în Anglia.

— Ştii că am încredere că te vei descurca la fel de bine ca şi mine. Domnişoara Morden va veni cu tine să ia notiţe. Domnul Harts va fi puţin mai încolo. Dacă ai nevoie de mai mult echipament sau de mai multă forţă, suflă în fluierul de poliţist şi ţi se va alătura. Nu face recomandări, dar înţelege perfect ce se întâmplă. Dacă refuză să facă ceva, înseamnă că nu e de acord cu tine, iar eu i-aş urma sfatul. Dar dumneata ai autoritate deplină pe teren. Ia pistolul meu. Detonatoarele sunt probabil mult mai sofisticate acum, dar, cine ştie, poate ai noroc.

Lordul Suffolk se referea la un incident care îl făcuse celebru. Descoperise o metodă de blocare a unui detonator cu acţiune întârziată scoţându-şi revolverul militar şi trăgând un glonţ prin capul detonatorului, oprind astfel mişcarea ceasului dinăuntru. Metoda a fost abandonată atunci când germanii au introdus un nou detonator în care nu ceasul, ci capsa detonantă avea predominanţă.

Lui Kirpal Singh i se oferise o prietenie adevărată, şi nu avea să uite vreodată acest lucru. Până acum, jumătate din timpul petrecut în război stătuse în trena acestui lord care nu păşise niciodată afară din Anglia şi plănuia să nu facă un pas afară din Countisbury după terminarea războiului. Singh sosise în Anglia fără a cunoaşte pe nimeni, înstrăinat de familia sa din Punjab. Avea douăzeci şi unu de ani. Nu întâlnise decât soldaţi. Prin urmare, când citi anunţul prin care se căutau voluntari pentru o unitate experimentală de dezamorsare a bombelor, deşi îi auzise pe alţi genişti descriindu-l pe lordul Suffolk ca fiind un nebun, avea deja convingerea că într-un război trebuie să-ţi iei soarta în mâini şi că erau mai multe şanse de a putea face o alegere şi a supravieţui dacă te aflai alături de o personalitate sau de un individ deosebit.