Joanne Rowling - Harry Potter şi piatra filozofală

— De ce nu-l laşi să doarmă? zise Harry, încercând să o alunge, dar aceasta se uită furios la el şi continuă să încerce să-l trezească pe Hagrid.

— Hagrid, zise Harry, bufniţa asta…

— Plăteşte-o! mormăi Hagrid.

— Ce să fac?

— Dă-i bani pentru ziar. Caută în buzunarul meu.

Haina lui Hagrid părea că e făcută numai din buzunare, în care se găseau legături de chei, cuţitaşe, bucăţele de sfoară, bomboane de mentă, pliculeţe de ceai… Ah, în sfârşit! Harry scoase un pumn de monede ciudate.

— Dă-i 5 cnuţi!

— Cnuţi?!

— Monedele alea mici, de bronz…

Harry numără cinci monede de bronz, iar bufniţa ridică picioruşul pentru ca Harry să pună monedele în punguţa din piele, legată de picior. Apoi zbură prin fereastra deschisă.

După ce căscă, Hagrid se sculă în capul oaselor şi se întinse.

— Avem multe de făcut azi, Harry, zise el. Cel mai bine ar fi să te duc întâi la Londra să luăm tot ce-ţi trebuie pentru şcoală!

Harry întorcea pe toate părţile monedele găsite în buzunarul lui Hagrid şi le cerceta cu multă atenţie. Îi trecu ceva prin minte care îi cam dezumflă balonul pe care îl simţise în piept de la venirea lui Hagrid.

— Hagrid…

— Mm?

— Eu… nu am nici un ban… şi… l-ai auzit pe Unchiul Vernon… nu vrea să-mi plătească şcoala…

— Nu-ţi face griji din pricina asta, zise Hagrid, scărpinându-se în cap. Ce, crezi că părinţii tăi nu ţi-au lăsat nimic?

— Da, dar dacă totul a fost distrus…

— Doar nu-şi ţineau aurul în casă, băiete! Nuu! Prima dată, ne oprim la Gringotts, Banca Vrăjitorilor. Ia şi tu un cârnăcior, sunt buni şi reci! Şi cred că n-o să spui nu la o felie de tort… Eu, unul, de-abia aştept!

— Vrăjitorii au bănci?

— Una doar. Gringotts. Condusă de spiriduşi.

Harry scăpă din mână bucata de cârnat.

— Spiriduşi?!?

— Da, şi ar trebui să nu fii în toate minţile să încerci să jefuieşti banca, ascultă-mă pe mine! Să nu te pui niciodată cu spiriduşii, Harry! Gringotts este cel mai sigur loc, în afară de Hogwarts, probabil. Oricum, tot trebuia să merg la bancă, să rezolv nişte probleme de-ale domnului Dumbledore, legate de şcoală. Întotdeauna apelează la mine pentru treburile mai importante! zise Hagrid mândru. Aşa cum a fost şi atunci când te-am adus pe tine la Încuiaţii de Dursley. Vezi tu, are multă încredere în mine! Gata? Te-ai pregătit? Să mergem!

Harry îl urmă pe Hagrid până în vârful stâncii. Cerul se făcuse senin, iar marea sclipea sub razele soarelui. Bărcuţa închiriată de Unchiul Vernon era tot acolo, cu o groază de apă pe fund, de la furtuna din noaptea trecută.

— Cum ai ajuns aici? întrebă Harry, rotindu-şi ochii după altă barcă.

— Am zburat! răspunse Hagrid.

— Ai zburat?

— Dar o să plecăm cu asta, nu trebuie să mai folosesc vrăji, acum că te-am găsit!

Se aşezară în barcă, Harry neputându-şi dezlipi ochii de la Hagrid, imaginându-şi în fel şi chip cum putea acesta să zboare.

— E o prostie să vâsleşti, totuşi, zise Hagrid, aruncându-i lui Harry una dintre privirile sale piezişe. Dacă o să… grăbesc lucrurile puţin, n-o să mă spui domnului Dumbledore, nu?

— Sigur că nu! sări Harry, dornic să mai vadă şi alte vrăjitorii.

Hagrid îşi deschise din nou umbrela, bătu de două ori pe una dintre laturile bărcii şi aceasta porni în viteză spre mal.

— De ce spuneai că trebuie să nu fii în toate minţile ca să jefuieşti Banca Vrăjitorilor?

— Blesteme, farmece…, zise el, în timp ce-şi despăturea ziarul. Se zice că seiful cel mare este păzit de dragoni. Şi apoi, trebuie să ştii cum să ajungi acolo. Gringotts este la mare adâncime undeva, în subsolul Londrei, mori de foame pe drumul dus-întors, chiar dacă ar reuşi cineva să pună mâna pe ceva.

Harry se gândea în linişte la toate astea, în timp ce Hagrid îşi citea ziarul, „Profetul zilei”. Harry învăţase de la Unchiul Vernon că oamenii trebuiesc lăsaţi în voia lor, când citesc ziarul, dar îi venea foarte greu să facă lucrul acesta, deoarece avea o mulţime de întrebări de pus.

— Ministerul Magiei încurcă lucrurile, ca de obicei, mormăi Hagrid, întorcând foaia.

— Există un Minister al Magiei? întrebă Harry, fără să se mai poate abţine.

— Sigur! Îl vor pe Dumbledore la minister! Cred şi eu! Dar el a refuzat să părăsească Hogwarts, aşa că l-au numit pe bătrânul Cornelius Fudge. Aşa, de formă, bineînţeles! Acum bufniţele lui o să-l sâcâie în fiecare dimineaţă pe domnul Dumbledore, pentru diverse sfaturi.

— Dar cu ce se ocupă Ministerul Magiei?

— Principala lui sarcină este să păstreze secretul că mai există încă vrăjitori şi magie, ca nu cumva să afle Încuiaţii!

— Dar de ce?

— De ce? Crede-mă, Harry, toţi ar căuta soluţii magice la toate problemele lor! Nu, să ne lase în pace, să şi le rezolve singuri!

În acel moment, barca se opri uşor la mal. Hagrid îşi împături ziarul, strânse umbrela şi urcară pe ţărm.

Trecătorii micului oraş se holbau la Hagrid, în timp ce se îndreptau spre gară. Harry îi înţelegea prea bine. Hagrid, nu numai că era de două ori mai mare ca oricare dintre ei, dar şi gesticula, arătând spre fel de fel de lucruri obişnuite pentru ceilalţi, cum ar fi aparatele de taxat din parcări, spunând în gura mare:

— Vezi, Harry, ce inventează Încuiaţii ăştia?

— Hagrid, întrebă Harry, gâfâind un pic, spuneai că sunt dragoni la Gringotts?

— Aşa se spune… Mi-ar plăcea să am un dragon!

— Ţi-ar plăcea?

— Da, de mic mi-am dorit unul!

Ajunseră la gară, unde aflară că pleca un tren spre Londra în cinci minute. Hagrid care nu se descurca prea bine cu „banii Încuiaţilor”, cum spunea el. Îi dădu bancnotele pe care le avea lui Harry, ca să cumpere el bilete.

În tren, oamenii se zgâiră la Hagrid, mai mult ca oriunde. Hagrid stătea pe două locuri şi cosea ceva care semăna cu un uriaş cort de circ, de culoare galbenă.

— Ai luat şi scrisoarea, Harry? întrebă Hagrid, în timp ce număra cusăturile.

Harry se scotoci prin buzunare şi îi arătă scrisoarea.

— Foarte bine! Conţine lista cu tot ce ai nevoie!

Harry mai găsi, într-adevăr, un bileţel, pe care nu-l văzuse în noaptea trecută. Îl despături şi citi:

HOGWARTS, ŞCOALA DE MAGIE, FARMECE ŞI VRĂJITORII

Uniformă

Primul an de studiu

1. 3 robe obişnuite, pentru munca de zi cu zi (negre)

2. 1 coif ţuguiat (negru), care se poartă ziua

3. 1 pereche de mănuşi de protecţie (din piele de dragon sau ceva asemănător)

4. 1 haină de iarnă (neagră, cu garnituri argintii)

CĂRŢI:

Toţi studenţii trebuie să aibă câte un exemplar din următoarele titluri:

Manual-Standard de vrăji (Treapta I), de Miranda Şoim timid

Istoria magiei, de Smaranda Hocuspocus

Teoria magiei, de Adalbert Clătită

Ghidul începătorului în ale transfigurării, de Emeric Vjjt

O mie de ierburi şi ciuperci magice, de Filida Spor

Prafuri şi poţiuni magice, de Arsenius Otrăvitus

Animale fantastice şi unde se întâlnesc ele, de Newt Salamandă

Magia Neagră: un ghid de autoapărare, de Quentin Ştietot

ALTE ECHIPAMENTE:

1 baghetă magică