Vladimir Savcenco - Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein
Здесь есть возможность читать онлайн «Vladimir Savcenco - Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию без сокращений). В некоторых случаях можно слушать аудио, скачать через торрент в формате fb2 и присутствует краткое содержание. Год выпуска: 1971, Издательство: Editura Albatros, Жанр: Фантастика и фэнтези, на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале библиотеки ЛибКат.
- Название:Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein
- Автор:
- Издательство:Editura Albatros
- Жанр:
- Год:1971
- ISBN:нет данных
- Рейтинг книги:5 / 5. Голосов: 1
-
Избранное:Добавить в избранное
- Отзывы:
-
Ваша оценка:
- 100
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein: краткое содержание, описание и аннотация
Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.
Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком
Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.
Интервал:
Закладка:
Da, dar dacă privești dinafară, nici în cazul unei catastrofe nucleare mondiale nu se va petrece nimic înfricoșător. Ei, a explodat acolo ceva și a crescut câmpul radioactiv al atmosferei. Dar Pământul se rotește în continuare în jurul axei sale? Se rotește. Se învârte în jurul Soarelui? Se învârte. Înseamnă că stabilitatea sistemului solar nu a fost deteriorată. Deci, totul e în ordine.
„Dumneata nu-i iubești pe oameni!” i-a spus Lena lui Valerka Ivanov. Ce-i drept, e drept, scandalul cu Hilobok, plecarea din institut, întâlnirea de ieri cu invenția noastră, aplicată la aparatul papițoiului, toate acestea sunt fapte care sporesc ura față de oameni. Dar câte asemenea fapte nu există în viața fiecărui om activ? Dacă compari experiența de viață cu experiența inginerească poți, într-adevăr, să ajungi la convingerea că e mai simplu să perfecționezi mașini. La ele totul e rațional și limpede.
Ei bine, dar, oare, eu îi iubesc pe oameni? De asta depinde de ce va trebui să mă ocup în continuare.
Niciodată nu m-am gândit la această problemă… Desigur, eu mă iubesc pe mine, oricât de groaznic s-ar părea. Mi-am iubit tatăl și, într-o măsură mai mică, mama. O iubesc (să admitem) pe Lena. Dacă vreodată o să am copii, probabil că am să-i iubesc și pe ei. Pe Valerka n-aș putea spune că-l iubesc, însă îl stimez. Dar să-i iubesc pe toți oamenii care umblă pe stradă, pe care-i întâlnesc la serviciu, în locurile publice, despre care citesc în ziare și aud vorbindu-se… Ce-mi pasă mie de ei? Și ce le pasă lor de mine? Îmi plac femeile frumoase, bărbații inteligenți și veseli, dar îi detest pe proști și pe bețivi, nu-i pot suferi pe agenții de circulație, sunt reținut față de bătrâni. Iar în înghesuiala de dimineață din troleibuz mă apucă uneori o criză de turbare. Îmi vine să-i pocnesc pe toți în cap și să cobor cât mai repede… Într-un cuvânt, am față de oameni sentimentele cele mai contradictorii.
Aha, aici e ceva. Față de oameni încercăm sentimente de stimă, dragoste, dispreț, ură, rușine, frică, mândrie, simpatie, umilință și așa mai departe. Dar față de mașini? Nu, și ele ne provoacă emoții. E o plăcere să lucrezi cu o mașină bună, iar dacă cineva a stricat o mașină sau un dispozitiv îți pare rău și uneori îți scoți sufletul până când descoperi defecțiunea… Dar asta e cu totul altceva. De fapt, aceste sentimente nu le avem față de mașini, ci față de oamenii care le-au făcut și le-au folosit. Sau le pot folosi. Chiar teama de bombele atomice nu reflectă altceva decât frica noastră față de oamenii care le-au făcut și intenționează să le folosească. Și intențiile oamenilor de a construi mașini care să-l împingă pe om pe planul doi provoacă teamă.
Eu iubesc viața, îmi place să simt că trăiesc. Dar ce viață o fi și asta, fără oameni? E caraghios… Desigur, ipoteticii „mașini-uzine” a lui Valerka Ivanov trebuia să-i opun „mașina-mamă”!..
E limpede. Eu am ales oamenii!
Iar Valerka, acest tânăr inteligent și puternic, e mai slab decât mine. Nu el e cel ce își alege munca, ci munca îl alege pe el…
(Ei, și-acum cinstit, Krivoșein, cinstit cu mâna pe inimă. Spune, dacă n-ai deține metoda de a-l sintetiza pe om, oare n-ai împărtăși părerile lui Valerka despre mașinile electronice? Fiecare dintre noi, specialiștii, caută să găsească o bază ideologică pentru munca sa. Doar nu poți recunoaște, ce dumnezeu, că te ocupi de o anumită muncă numai pentru că nu știi să faci nimic altceva! Pentru un om de creație o asemenea recunoaștere ar fi echivalentă cu falimentul).
Dar, oare, eu mă pricep în munca de care m-am apucat?…
Gata, ajunge! Desigur, e foarte frumos să te ponegrești, să-ți plângi propria imperfecțiune, să te chinuiești datorită neconcordanței dintre visuri și fapte… Dar unde e el, acel cavaler al spiritului, cu studii superioare și stagiu de muncă în specialitatea cerută, căruia eu aș putea să-i predau liniștit tema? Ivanov? Nu. Azarov? N-am reușit să-mi dau seama. Și treaba stă pe loc”.
„28 octombrie. Am primit un telefon la laborator.
— Ei, Valea, te-ai hotărât? (Cât de precis a pus întrebarea!)
— Nu, Vaier.
— Păcat. Am fi lucrat de minune împreună. Dar să știi că nu te înțeleg. Transmite-i salutări Lenei. E o femeie foarte drăguță, mă bucur pentru tine.
— Mulțumesc, am să-i transmit.
— Și acum, rămâi cu bine. Dacă treci prin Leningrad, vino pe la mine.
— Neapărat am să vin! Drum bun, Valerka! Ei, Valerka, tu nu înțelegi nimic… Dar, în sfârșit… Gata! Mi se pare că m-am înfuriat. Am să lucrez în dușmănie. Măcar pentru asta trebuie să-ți mulțumesc, Valerka!”
Capitolul 13
Nu știi niciodată ce e bine și ce e rău. Așa, de pildă, stenografia a luat naștere dintr-un scris urât, iar teoria siguranței din defecțiunile și nefuncționarea mașinilor.
K. PRUTKOV — inginer: cugetarea nr. 100„1 noiembrie. Prin urmare, fără să vreau, dirijând sinteza, am dovedit că e posibil ca pe baza informației despre… hai să zicem, un om de rând, să creezi un psihopat sau un sclav. Asta s-a întâmplat pentru că, cu prilejul introducerii informației suplimentare, am comis o siluire grosolană. (Ah, acest „rezultat” nu se încadrează în fraze academice!) Acum îmi revine obligația minimală să dovedesc posibilitatea contrară.
Pozitiv în experiența cu Adam e faptul că el s-a dovedit viu și sănătos din punct de vedere fizic. Și înfățișarea lui exterioară a ieșit așa cum o plănuisem. Și încă ceva: am acum o experiență în ceea ce privește transformarea formelor corpului omenesc… Aspectul negativ: metoda „comodă” a numeroaselor transformări și dizolvări cade în mod categoric. Totul trebuie făcut într-o singură etapă. Și metoda corectării, „e bine — nu e bine”, trebuie aplicată doar în acele cazuri, când știu cu precizie ce „e bine” și pot controla modificările, sau exprimându-mă mai simplu, pot corecta numai micile scăderi exterioare. Într-un cuvânt, pentru a treia oară trebuie s-o iau de la zero…
Vreau să creez o variantă îmbunătățită a persoanei mele, mai frumoasă și mai inteligentă. Singura metodă posibilă e să introduc în mașină, împreună cu informația proprie, și dorințele mele. Mașina poate să și le însușească, sau să nu și le însușească. În cel mai rău caz, va rezulta un Krivoșein identic, și atât. Totul e să nu fie unul mai rău.
Cu înfățișarea exterioară lucrurile sunt, mai mult sau mai puțin, clare. Am să-mi pun „coiful lui Monomah” și am să mă imaginez vizual, până la halucinație, zvelt, fără defectele fizionomiei mele (jos cu pistruii, cu cicatricea de deasupra sprâncenei, de corectat nasul, de redus maxilarul ș.a.m.d) și ale corpului (va trebui să înlătur grăsimea, să refac ligamentul de la genunchi). Și părul trebuie să fie mai închis la culoare…
Dar când e vorba de aptitudinile intelectului?… Cum să procedez? Să doresc pur și simplu ca dublura mea nouă să fie mai inteligentă decât mine? „Mașina-mamă” nu o să dea atenție acestei doleanțe. Ea își însușește numai informația constructivă… — Trebuie să mă mai gândesc”.
„2 noiembrie. Am o idee. Primitivă, ca un papuc de casă, dar totuși e o idee. Nu sunt la fel de inteligent la orice oră din zi. După prânz, precum se știe, capacitățile intelectuale scad. Faptul acesta are chiar o oarecare fundamentare biologică. Prin urmare, informația despre mine trebuie furnizată mașinii numai pe stomacul gol. Și fără să fumez până la abrutizare.
Читать дальшеИнтервал:
Закладка:
Похожие книги на «Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein»
Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё непрочитанные произведения.
Обсуждение, отзывы о книге «Uluitoarea descoperire a lui V. V. Krivosein» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.