Isaac Asimov - Zeii înşişi

― Nu doar de asta. Ascultă altă variantă. Să presupunem că Pompa nu-i periculoasă, dar că eu insist s-o cred aşa. În acest caz mă voi dovedi un ţicnit, iar reputaţia mea ştiinţifică va fi puternic ştirbită. Dar eu deja sunt un ţicnit pentru cei care au un cuvînt de spus şi n-am nici un fel de reputaţie ştiinţifică.

― De ce, Ben? Ai mai spus de cîteva ori lucrul ăsta. Nu-mi poţi spune întreaga poveste?

― O să fii surprinsă cît de scurtă este. La douăzeci şi cinci de ani eram atît de copilăros încît am vrut să mă distrez insultînd un prost pentru simplul motiv că era prost. Deoarece prostia nu era vina lui, prostul mai mare am fost eu. Insultele mele l-au ridicat pe nişte înălţimi pe care altfel nu le-ar fi atins niciodată…

― Vorbeşti de Hallam?

― Bineînţeles. Înălţarea lui a însemnat căderea mea. Şi, în cele din urmă, prăbuşirea mea… pe Lună.

― E ceva rău în asta?

― Nu, dimpotrivă. Aşa că, putem spune, mi-a făcut chiar un serviciu… Să revenim la subiectul anterior. Ţi-am explicat că, dacă afirm că Pompa e periculoasă şi n-am dreptate, nu pierd nimic. Pe de altă parte, dacă cred că Pompa nu-i periculoasă şi greşesc, voi ajuta la distrugerea lumii. Mi-am trăit cea mai mare parte a vieţii şi cred că mă pot autoconvinge că n-am motive să iubesc omenirea. Totuşi, doar cîţiva oameni mi-au făcut rău, şi a mă răzbuna pe toţi e o prostie.

Sau, dacă e să luăm un motiv mai puţin nobil, s-o considerăm pe fiică-mea. Înainte ca să plec spre Lună, ea a solicitat permisiunea de-a avea un copil. Probabil că o să i se aprobe şi nu peste mult timp voi fi ― chiar dacă te deranjează asta ― bunic. Mi-ar place ca nepotul meu să trăiască o viaţă de lungime normală. Aşa încît prefer să cred că Pompa e periculoasă, şi să acţionez ca atare.

― Să te întreb şi eu ceva, făcu Selene. Pompa este sau nu este periculoasă? Vreau adevărul, şi nu ce vrea să creadă unul sau altul.

― Eu ar trebui să te întreb asta. Tu eşti Intuiţionista. Ce-ţi spune intuiţia ta?

― Asta-i ceea ce mă nelinişteşte, Ben. Nu pot fi sigură. Tind să simt că Pompa e periculoasă, dar poate că aşa vreau eu să cred.

― Bine. Poate că aşa-i. De ce?

Selene zîmbi şi ridică din umeri.

― Ar fi amuzant ca Barron să greşească. Cînd se consideră sigur de el, e insultător de sigur.

― Ştiu. Vrei să-l vezi cînd e forţat să dea înapoi. Îmi dau seama cît de puternică poate fi dorinţa asta. De pildă, dacă Pompa ar fi periculoasă şi eu aş putea dovedi asta, aş fi canonizat ca mîntuitorul omenirii şi totuşi, îţi jur, aş fi mai interesat de chipul lui Hallam. Nu sunt mîndru de sentimentul ăsta, de aceea bănuiesc că voi insista asupra împărţirii meritelor cu Lamont, care, la urma urmei, o merită şi să-mi limitez plăcerea de-a urmări chipul lui Lamont, atunci cînd îl priveşte pe Hallam. Atunci o să-mi treacă toată ura… Dar am început să vorbesc prostii… Selene?

― Da, Ben?

― Cînd ţi-ai dat seama că eşti o Intuiţionistă?

― Nu ştiu prea exact.

― Presupun că ai făcut fizică la colegiu.

― Ah, da. Şi matematică, dar n-am fost niciodată strălucită. Ba, dacă stau să mă gîndesc bine, nici la fizică nu eram prea grozavă. Cînd eram disperată, obişnuiam să ghicesc răspunsurile; ştii, ghiceam ce trebuia să fac ca să obţin răspunsurile exacte. Adesea reuşeam şi eram pusă să explic de ce am făcut aşa şi nu altfel, iar eu habar n-aveam. Mă suspectau de copiat, dar n-au putut-o devedi niciodată.

― N-au bănuit Intuiţionismul?

― Nu cred. Nici eu n-aveam habar. Pînă cînd… ei bine, unul din primii mei parteneri sexuali a fost fizician. De fapt, a fost chiar tatăl copilului meu, presupunînd că într-adevăr el a furnizat sperma. Lucra la o problemă de fizică şi mi-a expus-o pe cînd stăteam în pat, după ce făcusem dragoste; presupun că mi-a povestit de ea mai mult ca să avem despre ce vorbi. Iar eu i-am zis: „Ştii cum mi se pare?” şi i-am explicat. A încercat soluţia doar ca să se amuze, şi a reuşit. De fapt, ăsta a fost primul meu pas către Pionizer, pe care tu-l consideri mai bun decît sincrotronul de protoni.

― Deci a fost ideea ta? Denison puse degetul sub firicelul de apă, dar se opri înainte de a-l duce la gură: E potabilă?

― E complet sterilă şi e dirijată în rezervorul general pentru tratare. O saturează cu sulfaţi, carbonaţi şi alte chestii. N-o să-ţi placă gustul.

Denison îşi şterse degetul de slip.

― Tu ai inventat Pionizerul?

― Nu l-am inventat. Eu am avut ideea. A necesitat o grămadă de muncă, majoritatea din partea lui Barron.

― Ştii Selene, clătină Denison din cap, eşti un fenomen uimitor. Ar trebui să intri sub observaţia biologilor moleculari.

― Oare? Nu prea mă încîntă.

― Acum vreo cincizeci de ani a fost apogeul tendinţei spre ingineria genetică…

― Ştiu. A dat greş şi-a fost repudiată. Acum, orice cercetare de acest fel e ilegală. Cunosc totuşi oameni care continuă fără să le pese.

― Îndrăzneţi… Prin Intuiţionism?

― Nu. Nu cred.

― În sfîrşit, iată ce vreau să spun: în momentele acelea de vîrf, s-a încercat stimularea Intuiţionismului. Bineînţeles, aproape toţi marii savanţi aveau abilitate intuitivă şi exista părerea că aceasta era singura cheie a creativităţii. Se putea argumenta că această capacitate superioară pentru intuiţie era produsul unei combinaţii speciale de gene şi au existat nenumărate speculaţii referitor la combinaţia respectivă.

― Presupun că există mai multe posibilităţi satisfăcătoare.

― Dacă aici te bizui pe intuiţia ta, ai dreptate. Existau însă alţii care insistau că o genă, sau un grup mic de gene înrudite, era factorul principal al combinaţiei, aşa încît se putea vorbi despre Gena Intuiţiei… Apoi totul s-a prăbuşit.

― Cum am spus şi eu.

― Dar înainte de a se prăbuşi, continuă Denison, au existat încercări de modificare a genelor pentru a creşte intensitatea Intuiţionismului, şi există oameni care insistă că s-au obţinut anumite succese. Genele modificate au intrat în banca de gene, sunt sigur de asta, şi dacă cumva ai moştenit… Ai avut vreun bunic implicat în direcţia asta?

― N-am habar, dar ideea nu-i de neglijat. Poate să fi fost vreunul… Dar, dacă n-ai nimic împotrivă, n-am să caut să aflu. Nu vreau să ştiu.

― Poate că nu. Întregul domeniu a devenit nepopular pentru marele public şi oricine poate fi considerat produs al ingineriei genetice s-ar putea să nu fie prea bine primit… De pildă, ei spun că Intuiţionismul era strîns legat de anumite caracteristici nedorite.

― Mulţumesc foarte mult.

― Aşa spun ei. Faptul că ai intuiţie trezeşte invidie şi duşmănie. Chiar şi un Intuiţionist blajin şi sfînt ca Michael Faraday a trezit invidia şi ura lui Humphry Davy. Cine poate spune că nu-ţi trebuie o anumită lipsă de caracter ca să stîrneşti invidie? Iar în cazul tău…

― Eşti sigur că nu trezesc invidia şi ura ta?

― Aşa cred. Dar Neville?

Selene tăcu.

― Presupun că atunci cînd ai ajuns la Neville, erai bine cunoscută ca Intuiţionistă, continuă Denison.

― N-aş zice bine cunoscută. Sunt sigură însă că unii fizicieni bănuiau ceva. Totuşi, nu le plăcea să-şi piardă reputaţia, ca şi pe Pămînt de altfel, şi presupun că s-au auto-convins că ceea ce le spuneam erau doar bănuieli lipsite de sens. Bineînţeles însă că Barron ştia.

― Înţeleg, făcu Denison.

Selene strînse din buze.