Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

Asta însemna că acel căpitan nu-şi dăduse seama că cineva îl înlocuise pe Compor sau, dacă prinsese de veste, nu ştia că cel care-l înlocuise aparţinea celei de-a Doua Fundaţii, ori n-avea habar de forţa ei.

Dar dacă nava poseda forţă mentală (căci Gendibal luă în calcul şi această posibilitate) şi tocmai de aceea înainta fără reţinere sau teamă? Asta însemna că era condusă de o persoană megalomană sau avea la dispoziţie forţe care depăşeau orice închipuire.

Dar ceea ce considera el posibil nu reprezenta ultima concluzie.

Cercetă atent mintea lui Novi. Ea nu era conştientă de câmpul mental dar, în acelaşi timp, mintea lui Gendibal nu putea percepe un câmp atât de slab. Acesta era un paradox care merita să fie studiat în viitor şi, în cele din urmă, roadele unei asemenea munci puteau să se dovedească mai importante decât rezolvarea problemei de interes imediat pe care o ridica apropierea navei de luptă.

Gendibal întrevăzuse intuitiv această chestiune atunci când detectase pentru prima oară netezimea şi simetria din mintea lui Novi şi avusese un sentiment de mândrie amestecată cu amărăciune gândindu-se la propriile lui calităţi. Oratorii se făliseră dintotdeauna cu puterea lor intuitivă, dar în ce măsură era ea rezultatul incapacităţii de a aprecia câmpurile prin metode fizice directe şi, prin urmare, a imposibilităţii lor de a înţelege exact ceea ce puteau să realizeze? Părea lesne să defineşti neştiinţa printr-un cuvânt cu rezonanţă mistică: “intuiţie”. Şi cât din această neştiinţă îşi avea sursa în subestimarea importanţei fizicii în comparaţie cu mentalica?

Şi cât din aceasta era mândrie oarbă? Gendibal se gândi că situaţia se va schimba imediat ce va deveni Prim Orator. Prăpastia fizică dintre cele două Fundaţii va trebui micşorată. Cea de-a Doua Fundaţie nu se putea împăca cu ideea de a fi distrusă într-un moment în care monopolul asupra puterii mentale ar fi pierdut.

Monopolul părea să nu funcţioneze în aceste momente. Probabil că Prima Fundaţie făcuse progrese remarcabile sau încheiase o alianţă cu Anti-Catârii. (Acest gând, care-l străfulgerase acum pentru prima oară, îi dădu fiori.)

Gândurile legate de acest subiect se derulară prin mintea lui cu o repeziciune obişnuită pentru un Orator şi, în timp ce evalua situaţia, rămase conştient de strălucirea din mintea lui Novi, de reacţia creierului ei la pătrunzătorul câmp mental ce-i înconjura. El nu devenea mai puternic pe măsură ce nava Fundaţiei se apropia.

În sine, acest lucru nu constituia un indiciu absolut sigur că nava nu era echipată cu instrumente mentale. Se ştia bine că un câmp mental nu respectă legea inversului pătratului. El nu devenea mai puternic exact ca pătrat al distanţei cu care se reducea depărtarea dintre emiţător şi receptor. Din punctul acesta de vedere, câmpul mental se deosebea net de cel electromagnetic sau cel gravitaţional. Totuşi, în comparaţie cu diferite alte câmpuri, cel mental variază mai puţin în funcţie de distanţă şi nu rămâne cu totul neinfluenţat de ea. Reacţia din mintea lui Novi ar trebui să indice o creştere detectabilă la apropierea navei de luptă.

(Cum se întâmplase că vreme de cinci secole nici un membru al celei de-a Doua Fundaţiinu se gândise să dezvolte o relaţie matematică între intensitatea câmpului mental şi distanţă? Trebuie să se pună capăt acestei atitudini de nesocotire a fizicii, îşi jură în gând Gendibal.)

Dacă cei de pe navă posedau forţe mentale şi dacă erau siguri că se apropie de un membru al celei de-a Doua Fundaţii n-ar mări la maximum intensitatea câmpului? Şi în acest caz, mintea lui Novi ar evidenţia sigur o reacţie crescută la acest câmp. Cu toate acestea, mintea ei nu arăta nimic! Pe deplin încredinţat de acest lucru, Gendibal alungă temerea că nava de luptă avea capacităţi mentale. Înainta, condusă de ignoranţi şi periculozitatea ei putea fi trecută cu vederea.

Câmpul mental încă exista, desigur, dar el provenea de pe Gaia. Asta îl tulbura îndeajuns pe Gendibal, dar trebuia să acorde prioritate navei. După eliminarea acesteia putea să-şi îndrepte atenţia asupra lumii Anti-Catârilor.

Aşteptă. Nava de luptă va face o mişcare sau se va apropia îndeajuns pentru ca el să se încredinţeze că putea trece la ofensivă deschisă.

Nava continua să se apropie destul de repede acum şi totuşi nu se întâmpla nimic. În cele din urmă, Gendibal socoti că forţa intervenţiei sale va fi suficientă. Cei de pe navă nu vor simţi nici o durere, nici un disconfort, dar vor descoperi că muşchii braţelor şi spatelui vor răspunde cu întârziere la comenzi.

Gendibal îngustă câmpul mental controlat de mintea lui. Acesta deveni intens şi se năpusti cu viteza luminii peste abisul ce despărţea cele două nave. (Ele erau suficient de aproape una de alta astfel încât contactul hiperspaţial devenise inutil).

Şi Gendibal făcu un pas înapoi, mut de uimire.

Nava Fundaţiei poseda un scut mental care creştea în densitate pe măsură ce câmpul emis de Gendibal devenea mai intens. Se dovedea că nava nu era nepregătită şi că avea o neaşteptată armă defensivă.

— Aha, făcu Branno. A încercat un atac, Liono. Priveşte!

Acul psihometrului se mişcă şi vibra în urcarea lui.

Crearea câmpului mental îi preocupase pe oamenii de ştiinţă de pe Fundaţie vreme de o sută douăzeci de ani în cadrul unui program ştiinţific desfăşurat într-o discreţie egalată doar de cercetările lui Seldon în domeniul analizei psihoistorice. Cinci generaţii de savanţi trudiseră să îmbunătăţească încetul cu încetul un sistem care nu se sprijinea pe o teorie satisfăcătoare.

Dar acest salt n-ar fi fost posibil fără psihometru, invenţie care acţiona ca un indicator al progresului înregistrat în fiecare etapă. Nimeni nu putea explica modul lui de funcţionare, dar existau indicii că era capabil să măsoare nemăsurabilul şi să atribuie numere indescriptibilului. Branno nutrea sentimentul (împărtăşit, de altfel, şi de unii dintre savanţi) că dacă Fundaţia ar reuşi vreodată să explice modul de funcţionare al psihometrului, ea va ajunge egalul celei de-a Doua Fundaţii în ceea ce privea controlul şi manipularea mentală.

Dar asta cădea în sarcina viitorului. În aceste momente, scutul trebuia să fie rezistent, sprijinit de supremaţia armelor fizice.

Branno transmise mesajul pronunţat cu o voce masculină, din care fuseseră eliminate toate inflexiunile emoţionale până ce frazele deveniseră plate, reci şi mortale:

— Apel către nava Bright Star şi către persoanele de la bord. Aţi ocupat o navă din Flota Federaţiei Fundaţiei printr-un act pirateresc. Vă somăm să vă predaţi imediat, altfel veţi fi atacaţi.

Răspunsul sosi rostit cu voce normală:

— Primar Branno de pe Terminus, ştiu că te afli pe navă. N-am ocupat Bright Star prin piraterie. Am fost invitat la bord de către căpitanul ei legal, Munn Li Compor. Solicit o perioadă de armistiţiu, astfel încât să putem discuta probleme importante care ne privesc pe amândoi.

Kodell îi şopti lui Branno:

— Primare, lasă-mă pe mine să vorbesc.

Ea ridică mâna cu un gest dispreţuitor:

— E răspunderea mea, Liono.

După ce reglă emiţătorul, Branno folosi acelaşi ton rece şi lipsit de emoţie:

— Omule de pe a Doua Fundaţie, sper că înţelegi situaţia în care te afli. Dacă nu te predai neîntârziat, îţi vom spulbera nava într-o fracţiune de secundă şi te asigur că suntem pregătiţi s-o facem. Nu avem ce pierde prin dispariţia ta, căci nu deţii secrete care să ne determine să-ţi cruţăm viaţa. Ştim că vii de pe Trantor şi după ce ne vom ocupa de tine vom fi gata să facem acelaşi lucru şi cu planeta ta. Suntem dispuşi să-ţi acordăm o amânare ca să ai şi tu un cuvânt de spus dar, pentru că nu ne poţi oferi mare lucru, te rugăm să nu abuzezi de răbdarea noastră.