Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Vom vedea.

— Te înşeli, pentru că istoria ne va judeca după moarte. Dar n-am de ce să mă tem. Nici pentru locul meu în istorie, nici pentru aceea, şi arătă un punct pe ecran.

— Nava lui Compor, constată Kodell.

— Da, nava lui Compor, remarcă Branno. Numai că el nu se află la bord. Una dintre navele noastre de cercetare a observat schimbul. Nava lui a fost oprită de o alta. Două persoane au trecut pe nava lui Compor, iar el s-a transferat pe-a lor. (Îşi frecă mâinile satisfăcută:) Trevize şi-a jucat perfect rolul. L-am azvârlit în spaţiu ca să servească drept paratrăsnet, iar el a atras fulgerul. Nava care l-a oprit aparţine celei de-a Doua Fundaţii.

— Mă-ntreb cum de poţi fi atât de sigură, spuse Kodell scoţându-şi pipa şi începând s-o umple tacticos cu tutun.

— Dintotdeauna l-am bănuit pe Compor că s-ar putea afla sub controlul celei de-a Doua Fundaţii. Viaţa lui era prea cuminte. Toate îi ieşeau perfect şi, în plus, era expert în detecţie hiperspaţială. Denunţarea lui Trevize putea să treacă drept o simplă manevră politică a unui om ros de ambiţii dacă n-ar fi fost făcută cu atâta conştiinciozitate.

— Astea-s doar bănuieli, Primare!

— Bănuielile astea s-au confirmat când l-a urmărit pe Trevize cu atâta uşurinţa de-a lungul atâtor Salturi de parcă ar fi fost vorba doar de unul.

— S-a folosit de computer, Primare.

Branno se aşeză mai confortabil şi pufni în râs:

— Dragul meu Liono, eşti atât de ocupat să pui la cale tot felul de stratageme complicate, încât uiţi de eficacitatea unor soluţii directe. Nu l-am trimis pe Compor pe post de urmăritor ca să ştiu ce face Trevize. N-aveam nevoie, pentru că oricât de discret s-ar fi deplasat de colo-colo, Trevize n-ar fi făcut decât să atragă atenţia oricărei planete care nu aparţine Federaţiei Fundaţiei. O navă atât de perfecţionată de pe Fundaţie, accentul evident, credite ale Fundaţiei, aveau să-i confere o aură de notorietate. Iar dacă dădea de bucluc, trebuia să apeleze obligatoriu la reprezentanţii Fundaţiei, aşa cum s-a întâmplat pe Sayshell, de unde am aflat totul, fără ajutoail lui Compor. Nu, continuă ea îngândurată, Compor a fost trimis pentru a se da de gol. Şi stratagema asta a dat roade, pentru că dinadins i-am instalat la bord un computer cu unele minusuri, care să-i permită efectuarea în siguranţă a unor manevre ale navei, dar care să nu fie atât de perfect în urmărirea prin Salturi multiple. Cu toate acestea, Compor s-a descurcat admirabil.

— Primare, constat că sunt multe lucruri pe care nu mi le comunici decât atunci când e limpede că nu le mai poţi tăinui.

— Liono, nu te simţi jignit, dar ţin secrete numai acele acţiuni care nu te privesc în mod direct. Te admir, şi-mi eşti de mare folos, dar uneori n-am încredere decât în mine însămi. Nici tu nu-mi destăinui unele secrete, şi te rog să nu te osteneşti să negi asta.

— Nici n-am s-o fac, spuse Kodell, iar într-o bună zi o să-mi iau libertatea de a vă reaminti acest amănunt. Până una-alta, mai e ceva ce-ar trebui să ştiu? De exemplu, cui aparţinea nava care i-a oprit? Fiind vorba de Compor, cred că e vorba de o navă a celei de-a Doua Fundaţii.

— Conversaţia cu tine e-ntotdeauna o plăcere, pentru că intri foarte repede în subiect. După cum constaţi, a Doua Fundaţie nu mai face nici un efort ca să se ascundă. Consideră că poate şterge orice urmă pe care-ar lăsa-o. Nici nu i-ar trece prin minte vreunui membru al celei de-a Doua Fundaţii să călătorească pe o navă de provenienţă străină, chiar dacă ştie cât de exact putem să identificăm originea ei după modelul de utilizare a energiei. Ar putea şterge din memoria oricui faptul că a văzut nava, aşa că la ce bun să-şi mai bată capul ca să se ascundă? Şi uite-aşa, la câteva clipe după ce-au detectat-o, cercetaşii noştri au putut preciza originea navei care l-a oprit pe Compor.

— Iar acum presupun că a Doua Fundaţie va şterge din memoria noastră acest amănunt.

— Dacă vor putea, îi răspunse Branno, pentru că vor constata că lucrurile s-au cam schimbat.

— Ai spus mai devreme că ştii unde se află a Doua Fundaţie, înseamnă că întâi te vei ocupa de Gaia şi după aceea de Trantor. Am dedus că cealaltă navă aparţine Trantorului.

— Exact. Şi asta te surprinde?

Kodell clătină încet din cap:

— Privind lucrurile în perspectivă istorică, nu mă surprinde. Ebling Mis, Toran Darell, şi Bayta Darell s-au aflat pe Trantor în perioada înfrângerii Catârului. Arkady Darell, nepoata Baytei, s-a născut pe Trantor şi a vizitat din nou planeta când s-a considerat că ascensiunea celei de-a Doua Fundaţii a fost oprită. În relatarea ei apare im anume Preem Palver care a jucat un rol-cheie, apărând în momentele cruciale ca neguţător trantorian. Rezultă fără putinţă de tăgadă că a Doua Fundaţie era pe Trantor unde, întâmplător, a trăit şi Hari Seldon atunci când a întemeiat ambele Fundaţii.

— Evident, numai că nimeni n-a sugerat vreodată această posibilitate. A Doua Fundaţie s-a îngrijit să păstreze secretul propriei existente. Asta voiam să spun când am afirmat că nu trebuia să-şi ascundă prezenţa. Puteau lesne să aranjeze ca nimeni să nu-i caute sau chiar să şteargă din minte orice amintire care să-i dea de gol.

— În cazul acesta, continuă Kodell, să nu ne lăsăm păcăliţi şi să privim în altă direcţie decât cea pe care ne-o sugerează ei. Cum de-a putut Trevize să ajungă la concluzia că cea de-a Doua Fundaţie există? De ce nu l-a împiedicat ea?

Branno ridică mâna şi începu să numere pe degete:

— În primul rând, Trevize e un individ cu totul imprevizibil care, în ciuda capacităţii lui de a fi precaut, are nişte calităţi pe care nici eu n-am reuşit să le înţeleg pe deplin. S-ar putea să fie un caz special. În al doilea rând, a Doua Fundaţie n-a fost ca totul ignorantă. Compor l-a urmărit îndeaproape pe Trevize şi mi-a raportat de îndată părerile lui. Ideea era ca eu să-l reduc la tăcere pe Trevize fără ca a Doua Fundaţie să rişte un amestec direct. În al treilea rând, când n-am reacţionat aşa cum se anticipa, adică n-a urmat nici execuţie, nici închisoare, nici ştergerea memoriei şi nici utilizarea Sondei Psihice, când m-am mulţumit să-l trimit în spaţiu, a Doua Fundaţie a mers mai departe. A decis să trimită una dintre navele sale în urmărire. Apoi Branno adăugă încântată de sine: Excelent paratrăsnet.

— Şi care va fi următoarea noastră mişcare? întrebă Kodell.

— Îl vom provoca direct pe membrul celei de-a Doua Fundaţii. Mai precis, în momentul de faţă, ne îndreptăm spre el.

Gendibal şi Novi stăteau alături, privind cu atenţie încordată la ecran.

Novi era înspăimântată. Gendibal simţea cu acuitate zbaterea ei disperată de a scăpa din ghearele fricii, dar nu putea face nimic pentru a o ajuta, întrucât considera că nu-i înţelept să aducă vreo atingere minţii ei în aceste clipe. Nu voia ca intervenţia lui să influenţeze în nici un fel reacţia pe care o avea ea faţă de câmpul mental slab care-i înconjura.

Nava de luptă a Fundaţiei se apropia încet, dar sigur. Avea un echipaj format probabil din şase persoane, judecând după mărimea ei. Gendibal era sigur că armele de la bord puteau pune stavilă şi, la nevoie, zdrobi o flotă compusă din toate navele aflate în posesia celei de-a Doua Fundaţii, asta în cazul că acestea s-ar baza doar pe forţa fizică.

Aşa cum stăteau lucrurile acum, apropierea navei de luptă de cea pilotată doar de un membru al celei de-a Doua Fundaţii dădea naştere câtorva concluzii. Chiar dacă nava poseda capacităţi mentale, nu era normal ca ea să se arunce orbeşte în colţii celei de-a Doua Fundaţii. Mai plauzibil era că ignoranţa căpitanului şi a echipajului o împingea înainte.