Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Nu-s carte ambulantă de istorie, îi răspunse Liono Kodell zâmbind.

— Nu vreau istorie. Adevărul. De ce este Sayshell independent? Uite-aici. (Arătă spre porţiunea roşie de pe harta holografică şi undeva, în interiorul spiralelor, se vedea o zonă albă. Înconjurată din toate părţile, aproape înghiţită, şi cu toate astea, reprezentată prin alb.) Harta nici n-arată măcar roşul care semnifică un aliat loial.

Kodell ridică neputincios din umeri:

— Oficial nu ne e aliat şi problema loialităţii nu se pune, însă nu ne-a creat niciodată probleme. Are o poziţie de neutralitate.

— În regulă. Atunci priveşte aici. (Şi Branno atinge un buton. Culoarea roşie cuprinse şi alte regiuni, acoperind practic jumătate din Galaxie.) Acesta era teritoriul cucerit de Catâr la vremea morţii lui. Dacă te uiţi mai atent, vei vedea Uniunea Sayshell. Complet înconjurată. E singura enclavă pe care Catârul a lăsat-o liberă.

— Era neutră şi pe vremea aceea.

— Catârul nu prea respecta neutralitatea.

— Se pare că a făcut-o în cazul de faţă.

— Se pare. Dar ce reprezintă Sayshell?

— Nimic! spuse Kodell. Crede-mă, Primare, va fi a noastră când vom dori.

— Sigur? Şi totuşi nu-i a noastră.

— Nici nu simţim nevoia ei.

Branno se aşeză greoi pe un scaun şi, trecându-şi mâna peste butoane, stinse reprezentarea Galaxiei.

— Cred că acum vrem să fie a noastră.

— N-am înţeles.

— Liono, l-am trimis pe Consilierul acela neghiob pe post de paratrăsnet. Am simţit că a Doua Fundaţie îl va considera un pericol mai mare decât e de fapt şi va ignora Fundaţia o vreme. Socoteam că trăsnetul îl va lovi pe el şi astfel vom vedea de unde pleacă).

— Da, Primare!

— Intenţia mea era ca el să meargă pe Trantor să cotrobăie prin ceea ce a mai rămas întreg din Bibliotecă şi să caute dovezi despre existenţa Pământului. Dacă-ţi aminteşti, unii mistici susţin că asta-i lumea pe care-şi are originea umanitatea, ca şi cum, dacă ar fi adevărat, ar mai prezenta vrea importanţă. Nu se poate ca cea de-a Doua Fundaţie să nu-şi fi dat seama ce caută el în realitate şi sigur îl urmăreşte.

— Dar nu s-a dus pe Trantor.

— Nu. Cu totul surprinzător, a ajuns pe Sayshell. De ce?

— Nu ştiu. Dar te rog să-l ierţi pe copoiul bătrân a cărui îndatorire este să pună totul la îndoială şi spune-mi cum de-ai aflat că el şi Pelorat au ajuns pe Sayshell. Ştiu că-ţi raportează Compor orice mişcare a lui Trevize, dar cât de mult ne putem încrede în Compor?

— Hiperreleul ne confirmă că nava lui Compor a coborât pe Planeta Sayshell.

— Neîndoielnic, dar eşti sigură că Trevize şi Pelorat se află tot acolo? Poate că Munn Compor s-a dus pe Sayshell mânat de interese personale şi nu ştie sau nici nu-i pasă unde-s ceilalţi.

— Dacă vrei să ştii, ambasadorul nostru de pe Sayshell ne-a informat despre sosirea navei pe care se aflau Trevize şi Pelorat. Nu pot crede că nava a ajuns acolo fără ei. În plus, Compor raportează că a discutat cu ei şi, dacă punem la îndoială afirmaţia lui, am primit alte rapoarte care semnalează prezenţa lor la Universitatea Sayshell, unde s-au consultat cu un istoric neînsemnat.

— La mine n-a ajuns nici una din informaţiile astea, spuse Kodell calm.

Branno pufni uşor:

— Nu-i cazul să te simţi ofensat. Mă ocup personal de problema asta, iar acum eşti în posesia acestor informaţii fără întârziere prea mare. Ultimele veşti le-am primit de la ambasador. Paratrăsnetul nostru îsi continuă drumul. A stat pe Sayshell două zile, apoi a plecat. Se îndreaptă spre alt sistem planetar, situat la aproximativ zece parseci depărtare. A dat numele şi coordonatele galactice ale destinaţiei lui, iar ambasadorul ni le-a transmis cu promptitudine.

— Avem raportul de la Compor care să confirme aceste informaţii?

— Compor a raportat înaintea ambasadorului că Trevize şi Pelorat au plecat de pe Sayshell. Compor nu a descoperit încă destinaţia lui Trevize. E de presupus că-l va urmări.

— Ne scapă motivele acestei plecări, spuse Kodell. (Îşi vârî o pastilă în gură şi, gânditor, începu s-o sugă:)

— Ce-a căutat Trevize pe Sayshell? De ce-a plecat de-acolo?

— Întrebarea care mă frământă cel mai mult este: Unde? Unde a plecat?

— Primare, ai afirmat că a comunicat ambasadorul numele şi coordonatele destinaţiei. Vrei să zici că l-a minţit pe ambasador? Sau că ambasadorul ne minte?

— Chiar dacă am presupune ca toată lumea spune adevărul şi nimeni n-a înţeles greşit, a apărut un nume care mă interesează. Trevize l-a anunţat pe ambasador că pleacă spre Gaia. Asta se scrie G-A-I-A. Trevize l-a scris cu mare grijă.

— Gaia? se miră Kodell. N-am auzit de ea.

— Serios? Nu mă mir deloc, spuse Branno şi arătă spre locul în care până nu demult se aflase harta. Pot localiza într-o clipă orice stea în jurul căreia se roteşte o lume locuită, precum şi multe stele importante cu sisteme nepopulate. Dacă manevrez comenzile cum se cuvine, pot evidenţia peste treizeci de milioane de stele: una câte una, în pereche sau în aglomerări. Există posibilitatea de a le face să apară în cinci culori diferite, câte una sau toate-odată. Dar pe harta asta nu pot localiza Gaia. Potrivit acestei hărţi, Gaia nu există.

— Pentru fiecare stea prezentată, există alte zece mii pe care harta nu le arată, o lămuri Kodell.

— De acord, dar stelele pe care nu le arată nu au planete locuite şi de ce-ar dori Trevize să ajungă pe o planetă nelocuită?

— Ai încercat prin Computerul Central? Are listate toate cele trei sute de miliarde de stele galactice.

— Aşa mi s-a spus şi mie, dar crezi că le are? Amândoi ştim foarte bine că sunt sute de planete nelocuite care-au scăpat inventarierii pe toate hărţile noastre, începând cu cea de-aici şi terminând cu cea din Computerul Central. Gaia e neîndoielnic una dintre acestea.

Vocea lui Kodell rămase calmă, chiar consolatoare:

— Primare, probabil că n-ai de ce să te nelinişteşti. Presupun că Trevize a pornit în căutarea zilei de ieri sau ne minte şi că, de fapt, nici nu există vreo stea cu numele de Gaia, sau cu coordonatele pe care ni le-a transmis. Încearcă să ne pună pe o pistă greşită, mai ales că s-a întâlnit cu Compor şi şi-a dat seama că l-am pus sub urmărire.

— Cum să ne pună pe-o pistă greşită? Compor tot îl va urmări. Nu, Liono, mă gândesc la altceva, care poate da naştere unor necazuri de neînchipuit. Ascultă… (Făcu o pauză, apoi continuă:) Camera aceasta este ecranată, Liono. Te rog să înţelegi asta. Nimeni nu poate trage cu urechea, aşa că spune tot ce-ai de spus. Voi vorbi şi eu fără ocolişuri. Dacă acceptăm informaţia, această planetă numită Gaia este situată la zece parseci distanţă de Planeta Sayshell şi, prin urmare, face parte din Uniunea Sayshell. Uniunea este o porţiune explorată a Galaxiei. Toate sistemele ei stelare, locuite sau nu, se regăsesc în documente, iar cele locuite sunt cunoscute în detaliu, în afară de Gaia. Nimeni n-a auzit de ea, pentru că nu apare pe nici o hartă. Adaugă la asta faptul că Uniunea Sayshell îşi menţine un ciudat statut de independenţă faţă de Federaţia Fundaţiei şi că s-a bucurat de acelaşi privilegiu şi faţă de fostul regat al Catârului. E independentă încă de la prăbuşirea Imperiului Galactic.

— Şi ce-nseamnă asta? întrebă Kodell prudent.

— Cele două aspecte pe care le-am enumerat sunt sigur legate unul de altul. Sayshell încorporează un sistem planetar total necunoscut şi nu poate fi atins. Între ele există o legătură. E clar că Gaia se apără singură. Are grijă ca nimeni să nu ştie de existenţa ei. În afară de vecinii din imediata apropiere pe care-i protejează, astfel încât ei să nu poată fi cuceriţi de puteri din afară.