Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Atunci spuneţi-ne ceva despre steaua aceea. Îi ştiţi coordonatele?

— Eu? Nu, negă el aproape violent. N-am de unde să vi le dau. Le puteţi obţine de la Catedra de astronomie, deşi îmi imaginez că nu tocmai uşor. Nu sunt permise călătorii spre acea stea.

— De ce nu? Doar e în teritoriul dumneavoastră?!

— Din punct de vedere teritorial, da. Politic, nu.

Trevize aşteptă, sperând ca S.Q. să continue. Când se lămuri că nu mai avea rost să stăruie, se ridică:

— Profesore Quintesetz, nu sunt nici poliţist, nici soldat, nici diplomat, nici răufăcător. N-am venit să vă smulg informaţii cu forţa. Mă voi duce în schimb la ambasadorul nostru, deşi o fac împotriva voinţei mele. Sunt sigur că înţelegeţi că nu va solicit aceste informaţii în interes personal. Sunt în joc interesele Fundaţiei şi n-aş vrea să provoc un incident interstelar. Cred că nici Uniunea Sayshell nu doreşte aşa ceva.

— Şi ce interese are Fundaţia? întrebă Quintesetz temător.

— Nu pot discuta acest aspect cu dumneavoastră. Dacă nu vreţi să vorbiţi cu mine despre Gaia, atunci vom aborda problema la nivel guvernamental şi în aceste condiţii, situaţia se agravează pentru Sayshell. Sayshell şi-a păstrat independenţa faţă de Federaţie, iar eu nu am nimic de obiectat în această privinţă. N-am motive să doresc răul pentru Sayshell şi nu aş vrea să întreprind demersuri pe lângă ambasadorul nostru. De fapt, dacă aş recurge la soluţia asta mi-aş periclita cariera, pentru că am ordine precise să obţin informaţiile fără a transforma totul într-o problemă oficială. Prin urmare, spuneţi-mi, vă rog, dacă există vreun motiv serios care vă interzice să discutaţi despre Gaia. Dacă veţi vorbi, veţi fi arestat sau pedepsit în alt mod? Vreţi să-mi spuneţi de-a dreptul că n-am de ales şi că trebuie să mă adresez ambasadorului?

— Nu, nu, protestă slab Quintesetz, care părea total dezorientat. Nu mă pricep la probleme guvernamentale. Pur şi simplu nu discutăm despre lumea aceea.

— Din superstiţie?

— Ei bine, da. Din superstiţie! O, Cerule, cu ce sunt eu mai breaz decât neghiobul care v-a povestit despre Gaia că se află în hiperspaţiu, sau decât soţia mea, care nici măcar nu rămâne în camera unde se menţionează numele Gaiei şi care s-ar putea să fi plecat de-acasă de teamă să nu ne lovească…

— Trăsnetul?

— Ceva din depărtări. Iar eu, până şi eu şovăi când e să-i pronunţ numele. Gaia! Gaia! Silabele nu dor! Şi nu mi s-a întâmplat nimic. Şi cu toate astea ezit. Dar credeţi-mă, vă rog, atunci când vă declar pe cuvânt de onoare că nu cunosc coordonatele stelei din apropierea planetei Gaia. Aş putea încerca să le obţin pentru dumneavoastră, dacă vă va fi de folos, dar vreau să vă spun că noi nu discutăm despre lumea asta. Alungăm ideea asta din minte. Vă pot spune cele câteva lucruri pe care le ştiu ca adevărate, şi nu simple supoziţii, dar mă îndoiesc că veţi afla altceva în plus de la cineva de pe lumile Uniunii. Ştim că Gaia e o lume foarte veche, iar unii cred că e cea mai veche din acest sector al Galaxiei, dar nimeni nu are certitudinea. Patriotismul ne dictează să credem că Planeta Sayshell e cea mai veche; teama ne îndeamnă să credem că e Gaia. Singura cale de a pune de acord cele două păreri înseamnă să presupunem că Gaia e Pământul, întrucât se ştie că pământenii au întemeiat Sayshell. Majoritatea istoricilor consideră, dar în sinea lor şi în cerc restrâns, că Planeta Gaia a fost întemeiată în mod independent. Ei împărtăşesc părerea că ea nu e colonia nici uneia dintre lumile Uniunii şi că Uniunea n-a fost colonizată de Gaia. N-am auzit să existe consens în ceea ce priveşte vârsta lor, aşa că nu se ştie care dintre ele a fost colonizată mai întâi.

— Până aici, ceea ce ştiţi nu aduce nici un element nou, remarcă Trevize, întrucât fiecare dintre păreri are susţinătorii proprii.

Amărât, Quintesetz încuviinţă din cap:

— Aşa se pare. Abia târziu ne-am dat seama de existenta Gaiei. La început ne-a preocupat formarea Uniunii, apoi lupta şi respingerea Imperiului Galactic, iar mai târziu dorinţa de a ne găsi rostul ca provincie imperială şi de a limita puterile Viceregilor. Abia când Imperiul a ajuns într-o stare avansată de decădere, unul dintre Viceregi, asupra căruia Imperiul exercita un control foarte slab, şi-a dat seama că Gaia exista şi părea să-şi păstreze independenţa atât faţă de provincia Sayshell, cât şi faţă de Imperiu. Rămăsese pur şi simplu izolată şi tainică, astfel că, de fapt, nu se ştia cu nimic mai mult atunci decât acum. Viceregele a hotărât s-o cucerească. Nu deţinem amănunte despre cele întâmplate, dar expediţia lui a fost zdrobită şi s-au întors doar câteva nave. Desigur, pe vremea aceea navele nu erau într-o stare perfectă şi nici bine conduse. Întreaga populaţie de pe Sayshell a jubilat când a aflat de înfrângerea pe care-o suferise Viceregele, considerat opresor imperial, şi dezastrul lui a dus aproape direct la restabilirea independenţei noastre. Uniunea Sayshell a rupt orice legături cu Imperiul şi sărbătorim şi acum aniversarea acelui eveniment de Ziua Uniunii. Aproape recunoscători, am dat pace Gaiei timp de-aproape un secol, dar apoi a venit vremea când am devenit îndeajuns de puternici pentru a nutri gânduri de expansiune. De ce să nu cucerim Gaia? Sau de ce să nu întemeiem măcar o Uniune Vamală? Am trimis flota într-acolo şi a fost şi ea zdrobită. După aceea ne-am limitat la încercări timide de a stabili relaţii comerciale — încercări sortite eşecului. Gaia rămânea în izolarea ei semeaţă şi, după câte ştiu, n-a făcut niciodată nici cea mai neînsemnată încercare de a se ocupa de comerţ sau de a lua legătura cu vreo altă lume. Bineînţeles că nici n-a întreprins acţiuni ostile împotriva nimănui. Şi apoi…

Quintesetz aprinse lumina atingând un buton aflat pe braţul fotoliului său.

Lui Trevize şi lui Janov nu le scăpă expresia sardonică de pe chipul lui când reluă:

— Pentru că sunteţi cetăţeni ai Fundaţiei vă amintiţi probabil de Catâr.

Trevize roşi uşor. În cinci secole de existenţă, Fundaţia fusese cucerită doar o dată. Ocupaţia durase puţin şi nu frânase ascensiunea ei spre întemeierea ceiui de-al Doilea Imperiu, dar bineînţeles că nimeni nu ezita să aducă vorba de Catâr, singurul ei ocupant, atunci când avea resentimente fată de Fundaţie şi voia să-i rănească orgoliul. Şi probabil că Quintesetz aprinsese lumina (se gândi Trevize) pentru a putea vedea sentimentul lor de stânjeneală.

— Da, toţi ne amintim despre Catâr, recunoscu Trevize.

— Catârul, urmă Quintesetz, a domnit o vreme într-un Imperiu care era la fel de mare ca Federaţia controlată acum de Fundaţie. Cu toate astea, nu şi-a extins stăpânirea asupra noastră. Ne-a dat pace. A trecut prin Sayshell o singură dată. A semnat un tratat de neutralitate şi o declaraţie de prietenie. Nu ne-a cerut mai mult. Eram singurii de la care n-a vrut mai mult în zilele de dinaintea bolii care l-a silit să-şi aştepte sfârşitul şi să pună capăt cuceririlor. Să ştiţi că n-a fost un om lipsit de înţelepciune. N-a folosit forţa în mod nesăbuit, nici sângeros n-a fost şi, cât a domnit, a dovedit omenie.

— Doar c-a avut intenţii de cucerire, zise Trevize sarcastic.

— Ca şi Fundaţia, îl puse la punct Quintesetz.

Luat pe nepregătite, Trevize întrebă iritat:

— Mai puteţi să ne spuneţi ceva despre Gaia?

— Numai despre declaraţia pe care a semnat-o Catârul. Potrivit relatărilor, la întâlnirea dintre Catâr şi Preşedintele Uniunii, Kallo, după ce şi-a semnat numele cu o înfloritură. Catârul ar fi afirmat: “Din fericire pentru voi, acest document stabileşte neutralitatea voastră faţă de Gaia. Nici măcar eu nu mă voi atinge de ea”.