Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Bineînţeles, spuse Kodell. Şi apropo, trimiterea lui Trevize a fost o manevră inteligentă.

— A, paratrăsnetul meu? Ca să fiu cinstită, a realizat mai multe decât mi-aş fi imaginat. A sosit în Sayshell cu multă tevatură şi a atras atenţia şi protestele lor cu o iuţeală incredibilă. Pentru numele Spaţiului, asta a constituit o excelentă motivare pentru vizita mea. În primul rând, am dovedit că mă preocup constant ca nici un cetăţean al Fundaţiei să nu tulbure obiceiurile altei lumi, iar în al doilea rând mi-am exprimat recunoştinţa pentru răbdarea şi înţelegerea pe care le-au arătat faţă de situaţia creată de Trevize.

— Subtil! Dar nu crezi că era mai bine dacă-l luam pe Trevize cu noi la plecare?

— Nu. La drept vorbind, îl prefer oriunde, numai acasă nu. Pe Terminus ar deveni un factor destabilizator. Prostiile pe care le debita despre a Doua Fundaţie au servit ca pretext ideal pentru a-l izgoni şi eram sigură că Pelorat îl va convinge să meargă spre Sayshell. Dar n-aş vrea ca el să se-ntoarcă şi să vorbească din nou vrute şi nevrute. Nu se ştie ce necazuri ne-ar mai putea crea.

Kodell chicoti:

— Nu cred că s-ar putea găsi palavragii mai desăvârşiţi decât intelectualii cu pretenţii academice. Mă-ntreb câte-ar mai fi înghiţit Pelorat dacă l-am fi încurajat.

— Credinţa lui în existenţa Gaiei mitice ne-a slujit de minune. Dar să lăsăm asta. La întoarcere va trebui să dăm piept cu Consiliul, căci avem nevoie de voturile lor pentru aprobarea tratatului cu Sayshell. Din fericire, avem declaraţia lui Trevize, cu amprenta lui vocală şi tot ce ne mai trebuie ca să convingem pe oricine că a plecat de bunăvoie de pe Terminus. Voi prezenta în mod oficial scuze pentru reţinerea lui temporară şi cred că vom da satisfacţie Consiliului.

— Sunt încredinţat ea vei reuşi să-i ameţeşti cu vorba, Primare, spuse sec Kodell. Dar te-ai gândit că Trevize ar putea totuşi să caute în continuare cea de-a Doua Fundaţie?

— S-o caute, zise Branno ridicând nepăsătoare din umeri, numai să nu se-ntoarcă pe Terminus. Asta-i va da iluzia că face ceva, cu toate că n-o să ajungă la nici un rezultat. Existenţa celei de-a Doua Fundaţii devine mitul secolului, aşa cum Gaia e mitul Sayshellului.

Cu un aer mulţumit, se aşeză mai lejer pe scaun şi continuă:

— Iar acum avem şi Sayshellul în mână şi când or să-şi dea seama de asta are să fie prea târziu ca să mai scape. Fundaţia va continua să se dezvolte încet, dar sigur.

— Toate meritele îţi aparţin, primare.

— Ştiam şi singură asta, îi răspunse Branno.

Nava intră în hiperspaţiu şi reapăru în apropierea Terminusului.

Aflat din nou pe propria-i navă, Gendibal avea toate motivele să fie mulţumit. Deşi scurtă, întâlnirea cu Prima Fundaţie fusese foarte rodnică.

Transmisese deja un mesaj în care îşi exprimase cu discreţie triumful. Deocamdată trebuia ca Primul Orator să ştie că totul a decurs bine (lucru ce se putea deduce şi din simplul fapt că nu fusese obligat să apeleze la forţa totală a celei de-a Doua Fundaţii.). Detaliile aveau să fie dezvăluite mai târziu.

Va povesti cum o intervenţie atentă şi minoră asupra minţii Primarului Branno a făcut-o să renunţe la fantasmagoriile ei imperiale şi să revină pe tărâmul mai practic al tratatelor comerciale; cum o intervenţie precaută, făcută de la mare distanţă, asupra minţii conducătorului Uniunii Sayshell avusese ca rezultat o invitaţie adresată Primarului pentru efectuarea unei vizite de stat şi cum, mai târziu, s-a ajuns la o apropiere a poziţiilor fără alte intervenţii şi Compor s-a putut întoarce pe Terminus pe propria lui navă pentru a supraveghea respectarea acordului. Gendibal se gândi că totul fusese un exemplu aproape clasic privind rezultatele ce se pot obţine prin folosirea expertă a mentalicii.

Sigur că toate astea o vor reduce la tăcere pe Orator Delarmi, şi vor duce la numirea sa ca Prim Orator foarte curând după prezentarea detaliilor în cadrul întrunirii formale a Mesei. În ceea ce-l privea, Gendibal nu putea să minimalizeze importanţa prezenţei Surei Novi, deşi acest aspect nu trebuia evidenţiat în mod deosebit în faţa Oratorilor. Ea nu numai că-şi adusese o contribuţie esenţială la victoria lui, dar îi oferise şi scuza de care avea acum nevoie pentru a-şi savura bucuria aproape copilărească (şi foarte umană, pentru că şi Oratorii sunt oameni) la gândul că va deveni obiectul atenţiei şi admiraţiei tuturor.

Gendibal ştia că ea nu înţelegea numic din ceea ce se întâmplase, fiind doar conştientă că lucrurile se aranjaseră după placul lui, iar acum nu-şi mai încăpea în piele mândrindu-se cu succesul lui. El mângâie perfecta netezime a minţii ei, simţi căldura acestui sentiment, şi spuse:

— Novi, fără tine n-aş fi reuşit. Cu ajutorul tău am putut spune Primei Fundaţii, adică oamenilor de pe nava aceea mare…

— Da, Stăpâne, ştiu despre cine-i vorba.

— Tu m-ai ajutat să-mi dau seama că aveau un scut mental şi că emiteau un câmp mental slab. Din efectul reflectat de mintea ta am înţeles perfect caracteristicile amândurora. Astfel am reuşit să penetrez scutul şi să deviez câmpul.

— Stăpâne, nu înţeleg exact despre ce vorbeşti, spuse Novi. Dar dac-aş fi putut, făceam chiar mai mult ca să te ajut.

— Ştiu asta, Novi, dar mi-ai fost de mare ajutor. Am rămas uimit cât de periculoşi pot să fie, însă prinşi acum, înainte de a-şi perfecţiona scutul şi câmpul mental, ar putea fi opriţi. Primarul se întoarce acasă uitând şi de scut şi de câmp, mulţumită că a obţinut un tratat comercial cu Sayshell, care va deveni astfel o parte constitutivă a federaţiei. Nu neg că mai sunt multe de făcut pentru a dezafecta armele lor, pentru că până acum am cam ignorat acest aspect. Rămase tăcut şi gânditor câteva clipe, apoi continuă cu voce scăzută: Ne-am înşelat asupra posibilităţilor reale ale Primei Fundaţii. Trebuie să instituim o supraveghere foarte atentă. Acum e momentul să acţionăm pentru a uni Galaxia. Va trebui să folosim mai intens mentalica pentru a realiza o cooperare strânsă între conştiinţe, căci asta ar sluji Planului. Adânc convins de aceste adevăruri, mă voi strădui să le aplic întocmai.

— Stăpâne?! spuse Novi îngrijorată.

Gendibal nu-şi putu reţine un zâmbet:

— Iartă-mă. Gândeam cu voce tare… Novi, îţi mai aminteşti de Rufirant?

— Fermierul acela tare de cap care te-a atacat? Eu zic că da.

— Sunt convins că agenţi ai Primei Fundaţii, înarmaţi cu scuturi mentale personale, au pus la cale acea întâmplare, precum şi altele care ne-au făcut viaţa amară. Şi când te gândeşti că am fost orbi la asemenea anomalii. Pe vremea aceea, uitasem cu totul de Prima Fundaţie, absorbit cu totul de mitul acestei lumi misterioase, mai precis, de superstiţia sayshelliană referitoare la Gaia. Şi în problema asta mintea mi-a fost de folos. M-a ajutat să stabilesc cu precizie că sursa câmpului mental se află pe nava de luptă, iar nu în altă parte.

Îşi frecă mâinile satisfăcut.

— Stăpâne?! întrebă timid Novi.

— Da, Novi?

— Vei fi recompensat pentru ceea ce-ai realizat?

— Ba bine că nu. Shandess se va retrage, iar eu voi deveni Prim Orator şi astfel voi avea prilejul să fac din a Doua Fundaţie un factor activ în dezvoltarea Galaxiei pe un nou făgaş.

— Prim Orator?

— Da, Novi. Voi fi cel mai important şi mai puternic învăţat.

— Cel mai important? Îl privi cu adâncă tristeţe.

— De ce te-ai supărat, Novi? N-ai vrea să fiu recompensat?