Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Nu ea, ci Gaia îl ţine în strânsoare. Ea/eu/noi/toţi putem să-l strivim.

— Şi vrea Gaia să facă aşa ceva? Să-i înfrângă pe el şi pe Branno? Ce-nseamnă asta? Gaia vrea să distrugă Fundaţiile şi să întemeieze propriul ei Imperiu Galactic? Iarăşi Catârul? Unul şi mai puternic?

— Nu, nu Trev. Nu te frământa. Nu trebuie. Toţi trei sunt în impas şi aşteaptă.

— Ce?

— Hotărârea ta.

— Iar o luam de la început. Ce hotărâre? De ce tocmai eu?

— Te rog, Trev, zisg Bliss. Ţi se va explica în curând. Eu/noi/ea am spus tot ce am putut.

— E limpede c-am făcut o greşeală, Liono, probabil fatală, constată Branno cu o voce marcată de bătrâneţe şi oboseală.

— Trebuie să facem mărturisiri complete? bolborosi Kodell printre buze.

— Ei ştiu ce gândesc eu. Acum nu mai contează că ţi-o spun. Să nu-ţi închipui că ei nu-ţi cunosc gândurile, chiar dacă vorbeşti fără să-ţi mişti buzele. Trebuia să aştept până duceam la perfecţiune scutul.

— De unde-aveai să ştii, Primare? Dacă am fi aşteptat ca să fim de o mie de ori mai siguri de scut ne-ar fi trebuit încă o viaţă. A, sigur că era mai bine dacă nu veneam noi înşine. Mai bine-i puneam pe alţii să treacă prin chinurile astea, pe Trevize de exemplu.

Branno oftă adânc:

— Voiam să-i iau pe nepregătite, Liono, însă ai pus degetul pe rană. Puteam să mai am răbdare până scutul era impenetrabil, sau aproape de netrecut. Ştiam că există fisuri, dar n-am mai suportat să aştept. Până se rezolva problema fisurilor mi-ar fi expirat mandatul şi voiam să tranşăm confruntarea cât mai eram Primar şi să mă aflu în miezul acţiunii. În orbirea mea neghioabă, m-am silit să cred că scutul era perfect. N-am voit să aplec urechea la sfaturile ce mă invitau la prudenţă şi nici n-am vrut să dau crezare îndoielilor tale.

— Încă mai putem câştiga dacă avem răbdare.

— Poţi să ordoni deschiderea focului asupra celeilafte nave?

— Nu pot, Primare, şi nu reuşesc să mă împac cu gândul acesta.

— Nici eu. Iar dacă eu sau tu am reuşi să dăm acest ordin, sunt sigură că oamenii noştri nu l-ar respecta, pentru că n-ar puteasă facă nici o mişcare.

— În condiţiile astea nu, dar ele s-ar putea schimba, Primare. De fapt, pe scenă apare un nou personaj.

Arătă spre ecran. Computerul navei împărţise automat ecranul de îndată ce detectase prezenţa unei alte nave în raza lui de acţiune. Ea apăru înjumătăţea din dreapta a ecranului.

— Liono, poţi mări imaginea.

— Fără probleme. E dibaci acest membru al celei de-a Doua Fundaţii. Ne lasă să facem orice manevră care nu-l stânjeneşte pe el.

— Hei, exclamă Branno, după ce studie imaginea, dar asta-i Far Star. Şi-mi închipui că la bord se află Trevize şi Pelorat. (Apoi continuă cu glas amar:) Dacă nu cumva au fost şi ei înlocuiţi de membri ai celei de-a Doua Fundaţii. Paratrăsnetul meu s-a dovedit inutil. Măcar de-am fi avut un scut mai rezistent.

— Răbdare, ceru Kodell.

În camera de comandă a navei răsună o voce şi, fără să ştie cum, Brannoîşi dădu seama că nu era vorba de unde sonore. Auzi totul direct în minte şi aruncând o privire spre Kodell înţelese că şi el o auzise.

Vocea li se adresă:

— Primare Branno, mă auzi? Dacă da, nu este nevoie să-mi răspunzi, Ajunge să gândeşti asta.

— Ce eşti tu? întrebă calm Braanno.

— Eu sunt Gaia.

Raportate una la cealaltă, cele trei nave se aflau în stare de repaos. toate rotindu-se încet în jurul planetei Gaia, ca un satelit format din trei părţi distincte, însoţind planeta în nesfârşita ei călătorie.

Aşezat pe un scaun, Trevize privea la ecran, sătul să tot încerce a ghici ce rol avea de jucat după ce parcursese o mie de parseci până aici.

Nu tresări când mesajul îi răsună în minte. Se putea spune că-l aştepta de mult. Îi comunica:

— Golan Trevize, mă auzi? Dacă da, nu este nevoie să-mi răspunzi. Ajunge să gândeşti asta.

Trevize privi în jur. Luat prin surprindere, Pelorat îşi aruncă ochii în toate părţile de parcă ar fi încercat să descopere sursa Sunetului. Bliss stătea liniştită, cu mâinile lăsate pe genunchi. Trevize era absolut convins că şi ea percepuse sunetul.

Trevize ignoră ordinul de a folosi calea gândului şi vorbi limpede şi apăsat:

— Dacă nu aflu despre ce este vorba, nu voi face nimic din ceea ce mi se cere.

Iar vocea îi răspunse:

— Vei afla curând.

— Mă veţi auzi doar în minte, anunţă Novi. Aveţi libertatea de a răspunde tot astfel. Voi aranja în aşa fel încât să vă puteţi auzi cu toţii între voi. Şi, după cum vă daţi şi singuri seama, ne aflăm la distanţă relativ mică unii faţă de alţii, iar mesajele vor fi transmise fără întârzieri supărătoare pentru că în cadrul câmpului mental ele călătoresc cu viteza luminii. Vă anunţ dintru început că ne aflăm aici datorită unui aranjament.

— În ce sens? se auzi vocea lui Branno.

— Nu prin intervenţii mentale, explică Novi. Gaia nu a perturbat gândurile nimănui. Noi nu acţionăm astfel. Am profitat doar de ambiţiile fiecăruia. Primarul Branno voia să întemeieze imediat cel de-al Doilea Imperiu; Orator Gendibal voia să devină Prim Orator. Era de ajuns să încurajăm aceste dorinţe şi să lăsăm lucrurile să se desfăşoare de la sine în mod selectiv şi judicios.

— Ştiu cum am fost adus aici, spuse Gendibal cu emfază. Şi chiar ştia de ce se arătase atât de dornic să plece în spaţiu, să-l urmărească pe Trevize şi de ce fusese atât de sigur că va reuşi să rezolve toate problemele.

Novi era cauza. Da, Novi!

— Orator Gendibal, tu constitui un caz special. Ambiţia ta era devoratoare, dar aveai unele puncte slabe care ne-au făcut sarcina mai uşoară. Ai manifestat bunătate faţă de persoane pe care, prin natura educaţiei pe care ai primit-o, trebuia să le socoteşti inferioare ţie din toate punctele de vedere. Am folosit această trăsătură şi-am îndreptat-o împotriva ta. Eu/noi mă/ne ruşinăm din această cauză. Situaţia gravă prin care trece Galaxia justifică şi scuză acţiunea noastră.

Novi făcu o pauză, iar vocea (deşi nu vorbea folosindu-şi coardele vocale) îi deveni mai serioasă şi gravă, asemeni chipului ei.

— Acum era momentul. Gaia nu mai putea sta în aşteptare.Vreme de mai bine de-un secol, oamenii de ştiinţă de pe Terminus au lucrat să perfecţioneze un câmp mental. Netulburaţi timp de încă o generaţie, ei ar fi devenit impenetrabili chiar şi pentru Gaia şi ar fi putut să folosească nestingheriţi armele lor fizice. Galaxia nu ar fi putut să se opună, şi s-ar fi întemeiat un al doilea Imperiu Galactic după modelul impus de Terminus, în pofida Planului Seldon, a oamenilor de pe Trantor şi a Gaiei. Trebuia ca Primarul Branno să fie manipulată pentru a întreprinde o acţiune atâta timp cât scutul avea unele imperfecţiuni. Câteva cuvinte despre Trantor. Planul Seldon funcţiona perfect, pentru că Gaia s-a străduit să dirijeze precis evenimentele pe făgaşul lor firesc. Mai mult de-un secol au existat Primi Oratori inactivi, astfel că Trantor a vegetat. Acum însă, Stor Gendibal era într-o rapidă ascensiune. Urma să devină sigur Prim Orator şi, sub conducerea lui, Trantorul avea să-şi asume un rol activ. Existau indicii că se va concentra asupra forţei fizice, va recunoaşte pericolul pe care-l reprezenta Terminus şi va desfăşura acţiuni împotriva lui. Dacă putea acţiona împotriva Terminusului înainte de perfecţionarea scutului, atunci Planul Seldon se sfârşea printr-un al Doilea Imperiu Galactic după modelul gândit de Trantor, nesocotind dorinţele Terminusului şi ale Gaiei. În concluzie, Gendibal trebuia manipulat într-un fel sau altul pentru a acţiona înainte de a deveni Prim Orator. Din fericire, şi asta întrucât Gaia a acţionat cu luare aminte vreme de zeci de ani, am reuşit să aducem cele două Fundaţii la locul ales într-un moment potrivit. Repet toate acestea pentru ca Golan Trevize, Consilier pe Terminus, să poată înţelege situaţia.