Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

Trevize interveni imediat şi din nou nesocoti invitaţia de a comunica prin gânduri. Vorbi cu hotărâre:

— Nu înţeleg. Prin ce suferă fiecare dintre versiunile celui de-al Doilea Imperiu Galactic?

— După modelul Terminusului, al Doilea Imperiu Galactic va avea un caracter militar, întemeiat pe cale militară, menţinut prin forţă şi va fi sigur distrus prin violenţă. N-ar însemna decât renaşterea primului Imperiu Galactic. Asta este părerea Gaiei.

După modelul construit de Trantor, al Doilea Imperiu Galactic va fi o întruchipare paternalistă, întemeiat prin calcule, menţinut prin calcule şi trăind tot timpul între viaţă şi moarte datorită nesfârşitelor calcule. Înseamnă un permanent impas. Aşa socoteşte Gaia.

— Şi ce soluţie propune Gaia? întrebă Trevize.

— O Gaie cu mult mai cuprinzătoare. Galaxia! Cu fiecare planetă locuită la fel de vie ca şi ea. Şi fiece planetă vie participând la o viaţă hiperspaţială şi mai bogată, în care să fie incluse şi planetele nepopulate. Cu toate stelele. Cu fiecare fărâmă de gaz interstelar. Înglobând chiar şi uriaşa gaură neagră din centrul galaxiei. O galaxie vie care să devină prielnică dezvoltării vieţii în forme pe care încă nu le putem prezice. Un mod de viaţă diferit de ceea ce a existat până în prezent, în care să nu se mai repete nici una din greşelile de până acum.

— Să dea naştere unor greşeli originale, bolborosi sarcastic Gendibal.

— Am avut la dispoziţie mii de ani pe Gaia ca să eliminăm toate greşelile posibile.

— Dar nu la scară galactică.

Neluând în seamă acest duel verbal, Trevize merse direct la ţintă:

— Şi care este rolul meu în această dispută?

Transmisă prin mintea lui Novi, vocea Gaiei bubui: Alege! care e soluţia cea mai bună?

Se lăsă o tăcere adâncă şi atotcuprinzătoare. Într-un târziu, în liniştea aceea se auzi vocea lui Trevize, mentală în cele din urmă, pentru că el era surprins pentru a mai vorbi. Suna slab dar sfidător:

— De ce eu?

Novi spuse:

— Pentru că nu am putut acţiona noi înşine, deşi ne-am dat seama că, la un moment dat, Terminus sau Trantor vor deveni prea puternice ca să mai fie oprite sau, şi mai grav, amândouă vor dobândi o asemenea forţă încât întreaga Galaxie va intra într-un impas mortal şi pustiitor. Pentru a atinge scopul pe care ni-l propusesem aveam nevoie de o anumită persoană capabilă să deosebească adevărul de neadevăr. Te-am găsit pe tine, Consiliere. Nu, nu e numai meritul nostru. Oamenii de pe Trantor te-au descoperit prin Compor, deşi nici ei nu ştiau ce şansă nesperată avuseseră. Golan, faptul că ei te-au ales a atras atenţia noastră asupra persoanei tale. Golan Trevize, tu posezi darul de a alege întotdeauna drumul cel drept.

— Resping această afirmaţie, protestă Trevize.

— Tu eşti mai întotdeauna sigur. Şi vrem ca de data asta să fii sigur în numele Galaxiei. Probabil că nu vrei să-ţi asumi răspunderea. Ai face orice ca să nu fi silit să alegi. Cu toate astea, vei înţelege că se cuvine să hotărăşti. Vei fi sigur! Şi după aceea vei alege. De îndată ce te-am descoperit, am ştiut că toate căutările noastre se sfârşiseră şi apoi ani întregi am trudit pentru a determina desfăşurarea evenimentelor astfel încât, fără amestec mental, să vă aflaţi toţi trei: Primarul Branno, Oratorul Gendibal şi Consilierul Tvevize, în vecinătatea Gaiei în acelaşi moment. Am reuşit!

— În această clipă şi în actualele condiţii, nu e adevărat că tu, Gaia, dacă preferi să-ţi spun aşa, ii poţi înfrânge, atât pe Primar cât şi pe Orator? Nu-i adevărat că poţi întemeia această Galaxie vie despre care vorbeşti şi fără ajutorul meu 7De ce n-o faci?

Novi îi răspunse:

— Nu cred că-ţi pot oferi o explicaţie care să te mulţumească. Gaia s-a format cu mii de ani în urmă cu ajutorul roboţilor care, pentru o scurtă perioadă de timp, au slujit speciei umane, dar acum n-o mai fac. Ei ne-au demonstrat cu limpezime că nu vom putea supravieţui decât dacă respectăm strict cele Trei Legi ale Roboticii aplicate la viaţă în general. În formularea lor, Prima lege suna astfel: “Gaia nu are voie să facă rău vieţii sau, prin inacţiune, să permită ca viaţa să fie vătămată.” Am urmat această regulă de-a lungul întregii noastre istorii şi nu putem proceda altfel. Prin urmare, acum suntem neajutoraţi. Nu putem impune viziunea noastră despre o Galaxie vie cvintilionului de fiinţe umane şi nenumăratelor forme de viaţă şi nici nu avem dreptul să facem rău altora. Pe de altă parte, nu putem să stăm cu mâinile încrucişate şi să asistăm cum se autodistruge întreaga Galaxie într-o zbatere pe care avem posibilitatea s-o împiedicăm. Nu ştiu dacă acţiunea sau inacţiunea vor apăsa Galaxia mai mult sau mai puţin. În caz că alegem calea acţiunii, nu avem cum să apreciem dacă ajutorul pe care va trebui să-l acordăm Terminusului sau Trantorului va însemna un rău mai mic pentru Galaxie. Consilierul Trevize să hotărască şi Gaia va face aşa cum va spune el.

— Şi cum aş putea să hotărăsc eu? Ce să fac?

— Ai computerul, îl sfătui Novi. Când l-au conceput, oamenii Terminusului n-au ştiut că performanţele lui vor depăşi orice închipuire. Computerul de la bordul navei tale încorporează ceva din Gaia. Aşează-ţi palmele pe terminal şi gândeşte-te. De exemplu, poate crezi că scutul Primarului Branno este impenetrabil. Dacă-i aşa, s-ar putea ca ea să folosească imediat armele de care dispune pentru a distruge sau deteriora celelalte două nave şi pentru a pune stăpânire întâi pe Gaia, iar apoi pe Trantor.

— Şi nu veţi face nimic ca s-o împiedicaţi? întrebă Trevize împietrit.

— Absolut nimic. Dacă tu eşti sigur că dominaţia Terminusului va provoca Galaxiei mai puţin rău decât orice altă soluţie, noi vom susţine bucuroşi această dominaţie, chiar dacă asta ar însemna propria pieire. Pe de altă parte, poţi descoperi câmpul mental al Oratorului Gendibal şi atunci ai posibilitatea de a-i oferi sprijinul tău amplificat de computer. În cazul acesta, el ar scăpa din strânsoarea minţii mele şi m-ar respinge. Apoi el ar putea să influenţeze gândurile Primarului, şi folosind navele ei, ar reuşi să impună o dominaţie fizică asupra Gaiei şi ar asigura supremaţia Planului Seldon. Gaia nu va întreprinde nimic pentru a împiedica acest curs al evenimentelor.

Ca o alternativă, poţi descoperi câmpul meu mental şi mă poţi sprijini, iar atunci Galaxia vie va fi pusă în mişcare pentru a ajunge la apogeu, nu imediat sau în cursul următoarei generaţii, ci după secole de strădanii şi eforturi, urmând Planul Seldon. Tu trebuie să alegi.

Primarul Branno interveni:

— Aşteaptă! Să nu iei hotărârea acum. Pot să spun şi eu ceva?

— Ai toată libertatea, o invită Novi. La fel şi Oratorul Gendibal.

— Consilier Trevize, începu Branno, când ne-am întâlnit ultima oară pe Terminus ai afirmat: “Doamnă Primar, s-ar putea să vină clipa când mă vei ruga să fac un efort şi arunci voi proceda cum voi crede de cuviinţă, dar ţine seama de ceea ce mi s-a întâmplat în ultimele două zile.” Nu ştiu dacă ai anticipat situaţia asta, dacă ai intuit cum vor evolua lucrurile sau pur şi simplu ai avut talentul de a găsi calea cea mai bună, aşa cum susţine femeia asta care vorbeşte despre o Galaxie vie. În orice caz, ai avut dreptate. Îţi cer ca acum, în numele Federaţiei, să faci un efort. Presupun că ai dori să mi-o plăteşti pentru că te-am arestat şi exilat. Te rog să mă ţii minte că am procedat astfel spre binele Federaţiei Fundaţiei. Chiar dacă am greşit sau am acţionat mânată de interese înguste, să ştii că eu am hotărât, nu Fundaţia. Să nu distrugi întreaga Fundaţie din dorinţa de a-mi plăti cu aceeaşi monedă pentru ce ţi-am făcut. Aminteşte-ţi că eşti fundaţionist şi fiinţă umană, că nu vrei să devii o simplă cifră în planurile matematicienilor trantorieni lipsite de orice sentiment, sau, şi mai puţin de atât în acest talmeş-balmeş galactic de viaţă şi non-viaţă pe care îl propune Gaia. Vrei ca tu însuţi, urmaşii tăi, precum şi restul oamenilor să rămâneţi fiinţe independente, înzestrate cu voinţă neîncătuşată. Nimic altceva nu trebuie să influenţeze hotărârea ta. S-ar putea ca ceilalţi să-şi spună că Imperiul nostru va duce la vărsări de sânge şi la nenorociri, dar nu e obligatoriu să se întâmple astfel. Totul depinde de voinţa noastră. Putem alege şi altă cale. Şi, în orice caz, e mai bine să pleci la luptă din propria-ţi voinţă şi sa pierzi, decât să trăieşti cu certitudinea neroadă că eşti ca o rotiţă într-un mecanism uriaş. Te rog să ţii seama că acum ţi se cere să iei o hotărâre în calitate de fiinţă umană. Înzestrată cu voinţă proprie. Cei de pe Gaia, incapabili să decidă din cauză că maşinăria pe care au pus-o la punct nu le dă libertatea de mişcare, se bazează pe tine. Şi dacă tu le-o vei cere, se vor autodistruge. Asta e ceea ce doreşti să se întâmple în întreaga Galaxie?