Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Ai dreptate. Îmi cer scuze. Cheam-o înapoi, Janov. Cheam-o, te rog.

Bliss intră ,uşor mâhnită şi vorbi cu glas slab:

— Regret, Pel. Nu-i poţi lua locul. Trebuie să fie Trevize sau nimeni altcineva.

— Foarte bine, încuviinţa Trevize. O să mă calmez. Orice ar fi, o să mă străduiesc să nu dau greş. Sunt în stare de orice ca să-l scutesc pe Janov s-o facă pe eroul romantic la vârsta lui.

— Îmi cunosc vârsta, bolborosi Pelorat.

Bliss se apropie încet de Pelorat şi-i puse mâna pe umăr:

— Pel, eu … am o părere bună despre tine.

— Îţi mulţumesc, Bliss, spuse încet Pelorat cu privirea pierdută în gol. Nu-i nevoie să fii atât de amabilă.

— Dar nu-i vorba de amabilitate, Pel. Te apreciez foarte mult.

La început confuz, apoi din ce în ce mai limpede, Sura Novi înţelese că se numea Suranoviremblastiran şi că atunci când era mică părinţii îi spuneau Su, iar prietenii Vi.

Bineînţeles că nu uitase cu totul, dar aceste amănunte rămăseseră adânc întipărite şi necunoscute celorlalţi. Şi niciodată nu fuseseră mai tăinuite decât în această ultimă lună, pentru că până acum nu se aflase vreme îndelungată în preajma unei minţi atât de puternice.

Dar acum era momentul. Nu din propria ei vrere se întâmpla. Aproape tot ce însemna ea îşi croia drum către suprafaţă dintr-o necesitate firească şi globală.

Procesul era însoţit de o stare ciudată ca un fel de dorinţă arzătoare care se topea iute într-un sentiment plăcut de revelare a sinelui. De ani de zile nu fusese atât de aproape de globul Gaiei.

Îşi aminti de una dintre formele de viaţă pe care le iubise pe Gaia atunci când era copilă, înţelegând la vremea aceea simţămintele acelei fiinţe drept o părticică din ea însăşi, acum retrăi mai acut, la nivelul propriei existenţe sentimentele acelea confuze. Se simţea ca un fluture care iese din gogoaşă.

Stor Gendibal o privi sever şi pătrunzător pe Novi şi din cauza surprizei provocate de vorbele ei, era cât pe ce să piardă controlul asupra lui Branno. Iar asta se întâmpla, probabil, datorită unui sprijin din afară, şi pe care, vreme de o clipă, îl ignorase.

— Novi, ce ştii despre Consilierul Trevize? (Iar apoi, brusc, conştient de complexitatea din ce în ce mai vastă a minţii ei, strigă:) “Ce eşti tu?”.

Încercă să-i pătrundă în minte şi să i-o stăpânească, dar descoperi că devenise impenetrabilă. Şi instantaneu, recunoscu uimit că strânsoarea în care o ţinea pe Branno era susţinută de o forţă mai puternică decât a sa. Repetă:

— Ce eşti tu?

— Stăpâne, spune ea cu o expresie uşor dramatică, Orator Gendibal. Numele meu adevărat este Suranoviremblastiran şi reprezint Gaia.

Spuse doar atât, iar Gendibal, înfuriat dintr-o dată, îşi intensifică aura mentală, şi cu mare abilitate scăpă blocajului din ce în ce mai puternic şi o cuprinse pe Branno într-o strânsoare aprigă în timp ce începu o luptă surdă şi încordată cu mintea lui Novi.

Ea îl îndepărtă cu o pricepere care o egala pe a lui, însă nu-şi putu păstra gândurile ascunse sau nici nu voi acest lucru.

Gendibal îi vorbi ca oricărui alt Orator:

— Ai jucat un rol, m-ai înşelat, m-ai atras aici şi aparţii neamului din care a provenit Catârul.

— Catârul a fost o monstruozitate, Orator. Eu/noi nu suntem Catâri. Eu/noi suntem Gaia.

Întreaga esenţă a Gaiei i se descrise prin acea comunicare complexă cu mult mai precis decât prin cuvinte.

— O întreagă planetă vie, înţelese Gendibal.

— Şi cu un câmp mental mult mai puternic decât al unui individ ca tine. Te rog să nu te opui cu atâta disperare. Mă tem că ţi-ar putea dăuna şi nu vreau să se-ntâmple asta.

— Chiar ca planetă vie, nu sunteţi mai puternici decât cei de pe Trantor la un loc. Şi noi constituim, într-un fel, o planetă vie.

— Doar câteva mii de oameni într-o cooperare mentală, Orator, iar în momentul de faţă nici nu te poţi bizui pe sprijinul lor, pentru că ţi-am blocat orice posibilitate de a intra în legătură cu ei. Încearcă şi te vei convinge.

— Şi ce plănuieşti, Gaia?

— Orator, sper că vei continua să-mi spui Novi. Acum acţionez în numele Gaiei, dar în acelaşi timp sunt şi Novi, şi tot astfel vreau să rămân pentru tine.

— Gaia, ce vrei să faci?

Gendibal percepu echivalentul mental al unui oftat, apoi Novi rosti:

— Vom rămâne într-un triplu impas. O vei ţintui pe Primarul Branno prin scutul ei şi eu te voi ajuta, astfel că nu vom obosi. Presupun că tu îţi vei menţine strânsoarea asupra mea, iar eu mi-o voi păstra pe a mea asupra ta, şi nici unul dintre noi nu va osteni. Şi vom rămâne încleştaţi astfel.

— În ce scop.

— După cum ţi-am spus, îl aşteptăm pe Consilierul Trevize, care ne va scoate din impas, dar aşa cum va dori el.

Computerul de la bordul navei Far Star localiză cele două nave şi Golan Trevize proiectă imaginea fiecăreia pe câte o jumătate de ecran.

Ambele aparţineau Fundaţiei. Una era exact ca Far Star şi aparţinea neîndoielnic lui Compor. Cealaltă părea mai mare şi mult mai puternică.

Se întoarse către Bliss şi-o întrebă:

— Aşa, ştii ce se-ntâmplă acum? Poţi să-mi dai vreo sugestie?

— Da! Dar nu te alarma. Nu-ţi vor face nici un rău.

— De ce-i toată lumea convinsă că tremur de frică? întrebă Trevize certăreţ.

— Las-o să vorbească, Golan. Nu te răsti la ea, îl îndemnă grăbit Pelorat.

Trevize ridică braţele împăciuitor:

— Nu mă răstesc. Vorbeşte, doamnă.

— Pe nava mare se află cârmuitorul Fundaţiei voastre. Cu ea…

Trevize nu-şi putu reţine uimirea:

— Cârmuitorul? Te referi la Bătrâna Doamnă Branno?

— Nu acesta-i e titlul, răspunse Bliss, uşor amuzată. Dar la ea m-am referit. (Făcu o pauză ca şi cum ar fi ascultat cu atenţie glasul organismului din care făcea, parte.) O cheamă Harlabranno .Mi se pare ciudat că are doar patru silabe când ocupă o asemenea funcţie pe lumea ei, dar presupun că aşa se obişnuieşte acolo.

— Aşa cred şi eu, răspunse posomorât Trevize. Bănuiesc că o să-i spui Brann. Dar ce caută aici? De ce nu se află pe… a, înţeleg. Gaia a atras-o şi pe ea. De ce?

Bliss ignoră întrebarea şi spuse:

— Alături de ea se află Lionokodell, cinci silabe, deşi îi e subordonat. Mi se pare o lipsă de respect, cu toate că ocupă o funcţie oficială suspusă în lumea ta. Mai sunt alţi patru care se ocupă de armele navei. Vrei să ştii cum îi cheamă?

— Nu. Înţeleg că pe cealaltă navă e un bărbat, Munn Li Compor, care reprezintă a Doua Fundaţie. Aţi pus faţă-n faţă cele două Fundaţii. De ce?

— Nu tocmai, Trev, vreau să zic Trevize…

— Hai, lasă, spune-mi cum vrei. Nu-mi mai pasă.

— Bine, Trev. Compor a părăsit nava şi a fost înlocuit de două persoane. Una este Storgendibal, o forţă a celei de-a Doua Fundaţii, supranumit Orator.

— O persoană cu funcţie importantă? Îmi imaginez că are puteri mentale, aşa-i?

— Desigur. Considerabile.

— Poţi să-i rezişti?

— Fireşte. A doua persoană de pe nava lui este Gaia.

— Unul dintre oamenii voştri?

— Da. Se numeşte Suranoviremblastiran. Ar trebui să aibă un nume mai lung, dar a stat mult timp departe de mine/noi/restul.

— Şi poate să ţină sub control un personaj atât de puternic de pe a Doua Fundaţie?