Larry Niven: Lumea Inelară

— Are de gând să ne protejeze cu acel ridicol cuţit de bucătărie, lung de un metru?

— Asta a fost doar ca să-l flatez, Louis.

Bineînţeles, Teela insistase să-l însoţească. Acum Căutătorul era bărbatul ei şi nu putea să-l lase singur, mai ales că mergea să înfrunte pericolele. Louis se întreba dacă nu cumva Păpuşarul contase pe asta. Teela era doar talismanul personal al lui Nessus…

Cerul era acoperit — lucru perfect normal, în apropierea Ochiului furtunii. În lumina cenuşie a amiezii se îndreptară spre norul negru, înalt de zeci de etaje.

— Nu-l atingeţi! îl preveni Louis, amintindu-şi de vorbele preotului. O fată îşi pierduse câteva degete încercând că apuce o bucată de fir.

Chiar şi din apropiere arăta ca un fum negru. Nu puteai privi prin el spre oraşul în ruine, în încercarea de a distinge clădirile cu ferestre fagure ale periferiilor şi cele câteva turnuri cu acoperiş plat care ar fi putut fi magazine dacă acesta ar fi fost un oraş uman. Se aflau toate acolo, în interiorul norului, de parcă un incendiu ar fi bântuit în apropiere.

Puteai observa firul negru dacă-ţi apropiai ochii la câţiva centimetri de el, dar imediat începeai să lăcrimezi şi firul dispărea. Era atât de subţire încât părea aproape invizibil. Semăna foarte mult cu monofilamentul Sinclair, iar acesta era periculos .

— Încearcă să foloseşti arma Slaver, îi sugeră Louis Kzinului. Vezi dacă-l poţi tăia…

O fâşie de lumini scânteietoare apăru în interiorul norului.

Probabil că fusese o blasfemie. Luptaţi cu lumină? Dar băştinaşii plănuiseră pesemne mai demult să-i distrugă pe străini. Când se iviră luminiţele de Crăciun, ţipete animalice izbucniră din toate direcţiile. Bărbaţi îmbrăcaţi în pături din petice colorate ieşiră din clădirile înconjurătoare, urlând şi fluturând… săbii şi coase?

„Sărmani albinoşi!” gândi Louis şi se apucă să-şi regleze laserul pe fasciculul subţire şi putere mare.

Săbiile uşoare şi armele laser fuseseră folosite pe toate planetele. Instrucţia lui Louis se încheiase de peste un secol, dar războiul pentru care se antrenase nu mai avusese loc.

Numai că regulile erau prea simple ca să fie uitate…

Cu cât mai înceată e rotirea, cu atât mai adâncă e tăietura.

Dar Louis îşi rotea fasciculul în bucle rapide şi largi. Bărbaţii se dădeau înapoi, ţinându-se cu braţele de abdomen, fără ca feţele lor păroase să trădeze vreun sentiment. Când sunt mulţi inamici, roteşte repede. Taie cât mai mulţi dintre inamici, fă-le răni adânci de câţiva centimetri! Sileşte-i să-şi încetinească mişcările!

Începu să-i fie milă de ei. Fanaticii ăştia nu se luptau decât cu săbii şi coase. N-aveau nici o şansă.

Dar unul dintre ei îşi aruncă sabia peste braţul cu care Interlocutorul îşi ţinea arma, destul de tare ca să-i facă acestuia o tăietură. Kzinul scăpă dezintegratorul Slaver. Un alt individ se strecură şi i-l luă. Fu omorât pe loc, pentru că felina îşi şi repezise spre el mâna neatinsă şi-i extrăsese ficatul cu ghearele. Un al treilea apucă arma, apoi se răsuci pe călcâie şi o luă la fugă fără a încerca să-şi folosească avantajul. Louis nu-l putea lovi cu laserul, deoarece trebuia să-i ţină la distanţă pe cei care încercau să-l ucidă.

Întotdeauna roteşte la nivelul toracelui.

Până în acel moment Louis nu omorâse pe nimeni. Acum, însă, în timp ce inamicul părea să ezite, găsi răgazul necesar să-i omoare pe doi dintre cei care se apropiaseră de el. Nu lăsa inamicul să se apropie prea mult.

Cum se descurcau ceilalţi?

Interlocutorul ucidea cu labele goale: cea teafără se transformase într-o gheară care sfâşia, cea rănită devenise o măciucă grea. Era posibil ca un vârf de sabie să se înfigă în el în timp ce s-ar fi întins după omul care o ţinea în mână. Era înconjurat, dar băştinaşii nu-l înghesuiau prea tare. Probabil că în ochii lor reprezenta simbolul morţii, o moarte portocalie, înaltă de doi metri şi jumătate şi cu dinţi ascuţiţi.

Căutătorul trudea din greu. Trei adversari zăceau laţi în faţa lui iar alţii se dădeau înapoi, în vreme ce sabia se rotea. Era un spadasin priceput şi periculos. Băştinaşii cunoşteau posibilităţile unei săbii. Teela se afla în spatele său, în siguranţă pentru moment, privind îngrijorată ca o adevărată eroină.

Nessus alerga spre Improbabil ţinându-şi un cap aplecat la orizontală, iar pe celălalt ridicat. Cel coborât avea menirea de a culege detalii, cel ridicat îi oferea vederea de ansamblu.

Louis era neatins, spulberându-şi inamicii pe măsură ce se apropiau, ajutându-i pe ceilalţi coechipieri atunci când avea posibilitatea. Laserul de semnalizare se mişca cu uşurinţă în mâna sa, o suliţă de lumină verde şi ucigaşă.

Niciodată nu ţinti spre o oglindă. Reflexia pe o armură îi putea provoca o rană urâtă unui artist al laserului. În acest loc se pare că adversarii uitaseră această şmecherie.

Un mascul înfăşurat într-o pătură verde se repezi spre Louis Wu, urlând, fluturând un ciocan greu, străduindu-se din răsputeri să arate periculos. Pământeanul îi trecu lumina verde a laserului de-a curmezişul pieptului, dar individul continua să se apropie.

Terorizat, Louis se forţă să rămână nemişcat şi-şi menţinu fasciculul centrat. Celălalt aruncă ciocanul vizându-i capul şi chiar în aceeaşi clipă o mică zonă de pe îmbrăcămintea lui îşi schimbă culoarea, se înnegri şi apoi se aprinse cu o mică flacără verde. Bărbatul simţi fiori reci până în inimă.

O îmbrăcăminte de aceeaşi culoare cu a sabiei tale luminoase poate fi la fel de periculoasă ca o armură. Slavă lui Finagle că nu erau mai mulţi ca ăsta! Louis mută punctul luminos la nivelul gâtului celuilalt… Un băştinaş blocase calea de retragere a lui Nessus. Probabil avusese mult curaj ca să atace un monstru atât de ciudat. Pământeanul nu avu timp pentru o lovitură clară, dar individul muri oricum, pentru că Nessus se rotise, lovise cu piciorul din spate, îşi terminase rotaţia şi-şi reluase fuga. Apoi…

Louis văzu întregul tablou. Păpuşarul tocmai ajunsese într-o intersecţie cu un cap ridicat şi altul coborât. În clipa următoare, dintr-o dată, capul ridicat se desprinse şi începu să se rostogolească, săltând. Nessus se opri, se răsuci şi rămase nemişcat.

Gâtul se termina într-o baltă roşie care pompa un sânge la fel de roşu precum cel ai lui Louis.

Păpuşarul scoase un sunet tânguitor.

Băştinaşii îl prinseseră în capcană cu ajutorul unui fir de pătrat de umbră.

Louis avea două sute de ani. Mai pierduse prieteni şi înainte. Continuă să lupte, sabia luminoasă urmărindu-i privirea aproape din reflex. Bietul Nessus. Dar următorul aş putea fi eu…

Băştinaşii se retrăgeau. Mai mult ca sigur suferiseră pierderi îngrozitoare din punctul lor de vedere. Teela îl privea pe Păpuşar cu ochii măriţi, muşcându-şi buzele. Kzinul şi Căutătorul se pregăteau să se îndrepte spre Improbabil …

O clipă! Avea piese de rezervă!

Louis alergă spre Păpuşar. În momentul în care trecu pe lângă Kzin, acesta îi smulse laserul de semnalizare. Bărbatul se aplecă pentru a evita firul-capcană şi se ajută de umăr pentru a-l răsturna pe Nessus pe o parte. De departe, aveai senzaţia că strania făptură se pregătea să se lanseze într-o goană nebună.

Louis se aplecă peste Păpuşar şi întinse mâna după centură.