Ivan Efremov: Nebuloasa din Andromeda

Astronavigatorul nu se hotăra să schimbe traseul care fusese stabilit în urma unei munci mari și de cea mai înaltă precizie. Folosindu-se de motoarele planetare, frâna astronava, deși acum era vădită eroarea pe care o săvârșiseră, îndreptându-se mult prea aproape de masa unei materii necunoscute.

— Cîmpul de atracție este vast, remarcă Ingrid cu jumătate de glas. poate că…

— Ar mai trebui să încetinim mersul, spre a putea întoarce exclamă navigatorul, apoi să accelerăm apoi zborul, depărtându-ne pe tangentă [33] A zbura pe tangenta înseamna a urma un drum tangent la o curba oarecare. (n.r.) … În glasul său se simțea o șovăială funestă.

— Am și străbătut zona turbulentă de contact [34] zona de contact dintre cîmpurile gravitationale a doua sisteme solare, în care au loc tulburari si vîrtejuri. (n.a.) cu cîmpul de gravitatie învecinat, răspunse Ingrid. Gravitația crește acum neîntrerupt și rapid.

Se auzira dese bubuituri: motoarele planetare intraseră automat în funcțiune, după ce mașina electronică care pilota astronava simțise în fața ei o acumulare uriașă de materie. „Tantra” începuse să se clatine. În ciuda încetinirii zborului oamenii de la postul de comandă începură să-și piardă cunoștința. Ingrid căzu în genunchi, iar Pel Lyn, alezat în fotoliul său, încerca să-și ridice capul, greu ca de plumb. Key Beer, cuprins de o absurdă frică animalică, se simțea neputincios ca un copil.

Din ce în ce mai frecvente, loviturile motoarelor se contopiră într-un tunet neîntrerupt. Creierul electronic al navei lupta acum în locul stăpânilor săi pe jumatate leșinați, puternic în felul său, dar limitat, întrucat nu era in stare să prevadă consecințele complexe, nici sa găsească o soluție în cazuri excepționale.

Legănarea Tantraei se domoli. Coloanele care indicau rezervele de încărcătură planetară ionică coborâră rapid. Trezindu-se, Pel Lyn înțelese că această creștere bizara a gravitației progresa atât de iute, încât se impunea luarea unor măsuri urgente pentru frânarea navei, iar apoi pentru o bruscă schimbare de direcție.

Pel Lyn mișcă maneta motoarelor cu anamezon. Vizibil, printr-o crăpătură speciala a panoului, se aprinseră înăuntru patru cilindri înalți din nitrură de bor. lumină o clipă, și în ei începu a se zbate fulgerul nebun al unei văpăi de un verde viu. șiroind și învârtejindu-se in patru spirale strânse. În partea din față a navei, un puternic câmp magnetic îmbrăcase duzele motoarelor, scapându-le de la o distrugere imediată.

Navigatorul mută maneta mai departe. Prin peretele verde, învolburat, se vedea acum raza directoare — un torent cenușiu de particule K [35] Particule K — particule ale nucleului atomic care ar proveni din fragmente ale norului mezonic inelar (noțiune fantastică) (n.a.) . Încă o mișcare, și de-a lungul razei cenușii trecu un fulger violet orbilor, semnalând începutul vertiginoasei scurgeri a ana-mezonului. Tot trupul astronavei răspunse printr-o vibrație de înaltă frecvență, greu de suportat, dar lizibilă.

Erg Noor absorbise rația necesară de hrană dar mai stătea culcat într-o stare de toropeală, sub acțiunea cât se poate de plăcută a mesajului electric, care-i refăcea sistemul nervos. Negura neființei, care-i mai învăluia creierul și trupul, se destrăma treptat. Melodia de deșteptare avea tonalități din ce în ce mai majore, ritmul tot mai frecvent.

Deodată, o impresie neplăcută năvăli din lumea exterioară, curmându-i bucuria revenirii la viață după un somn de nouăzeci de zile. Avu deodată conștiința faptului că el este șeful expediției și începu să lupte desperat, căutând să se întoarcă la starea normală. În cele din urmă, își dădu seama că astronava își pierde viteza și că fuseseră conectate motoarele cu anamezon, dovadă că s-a întâmplat ceva. Încercă să se scoale din pat. Dar trupul nu-l ascultă încă, picioarele i se tăiară și căzu pe podeaua cabinei, inert, ca un sac. După un timp, izbuti să se tarască până la ușă și s-o deschidă. Conștiința mijea în el prin negura somnului. Pe culoar, se ridică în patru labe și astfel trecu pragul postului central de comandă.

Oamenii, cu ochii pe ecrane și cadrane, se întoarseră speriați și se repeziră spre șef. Acesta, nereușind încă să se ridice în picioare, rosti cu greu:

— Reflectoarele cele din față… treceți pe infra-roșu… opriți… motoarele!

Cilindrii de borazon se stinseră, totodată încetară și vibrațiile navei. Pe primul ecran din dreapta se aprinse o stea uriașă râspândind o palidă lumină roșie-cafenie. Timp de o clipă, rămaseră cu toții nemișcați, fără să-și ia ochii de la discul enorm, răsărit din întuneric drept în fața navei.

— Prostul de mine! strigă cu amărăciune Pel Lyn. Eram convins că ne aflăm în apropierea unui nor obscur! Cînd colo, este…

— O stea de fier! strigă înspăimântală Ingrid Ditra.

Ținându-se de speteaza unui fotoliu, Erg Noor se ridică de jos. Fața lui, de obicei palidă, avea acum o nuanță albăstruie dar ochii îi ardeau, ca întotdeauna, cu nestinsă văpaie.

— Da, este o stea de fier, spuse el încet, și ochii tuturora se îndreptară spre el cu teamă, dar și cu speranță. Este groaza astronauților! Nimeni nu ar fi bănuit-o în zona aceasta.

— Nu m-am gândit decât la nor, rosti Pel Lyn încet și vinovat.

— Un nor obscur cu o asemenea forță de gravitație nu ar fi trebuit să conțină particule solide relativ volumnoase, astfel încât până acum „Tantra” ar fi fost distrusa. Fusese cu neputință să eviți o ciocnire într-un asemenea roi…

Dar bruștele variații ale intensității câmpului, vârtejurile acelea nu semnalau prezența unui nor?

— Sau că steaua are o planetă, ba poate chiar mai mult.

Pel Lyn își mușcă buza până la sânge. Șeful făcu din cap un semn de îmbărbătare și apăsă el însuși pe butoanele de trezire.

— Dați-mi mai repede rezumatul observațiilor! Să calculăm izogravele [36] Izograve — linii rare rotitoare a câmpurilor gravitaționale de aceeași intensitate (noțiune fantastica — n.r.). !

Astronava se legănă din nou. Pe ecran trecu cu rapiditate colosală ceva extraordinar de mare, care dispăru într-o clipă.

— Iată și răspunsul… am depășit o planetă. Mai repede la lucru, grăbiți-vă! Privirea șefului se opri la indicatoarele de consum ale carburanților. Își încleșta mâna mai tare pe speteaza fotoliului, voi să spună ceva, dar tăcu.

Se auzi un clinchet ușor, ca de sticlă, și pe tablou se aprinseră luminițe portocalii și albastre. Pe peretele transparent începură a juca reflexe multicolore. Dar Veter, directorul stațiunilor exterioare ale Marelui Cerc, urmări mai departe lumina Căii Spirale. Arcul ei uriaș se boltea în înălțime, desenând în geana mării o dungă gălbuie mată. Fără să-și ia ochii de la ea, Dar Veter întinse mâna și mută maneta pe punctul R: raționamentul nu era încă terminat. Astăzi, în viața acestui om se producea o marc schimbare. Dimineața, din zona locuită a emisferei australe sosise succesorul său, Mwen Mas, ales de Consiliul Astronautic. împreună cu Mas, avea să facă ultima-i transmisiune pe Cerc, iar apoi… tocmai acest „apoi” nu fusese încă lămurit. Timp de șase ani executase munca lui, care cerea o nemaipomenită încordare și pentru care se alegeau oameni excepțional de înzestrați, posedând o memorie remarcabilă și cunoștințe vaste, enciclopedice. Cînd însă, cu o frecvență amenințătoare, au început să se repete accesele de indiferență totală față de viață — una dintre cele mai grele boli omenești — Evda Nal, o celebră psihiatră, l-a supus unui examen amănunțit. Vechiul remediu care dăduse până atunci rezultate atât de bune — tratamentul prin acorduri triste, în „camera visurilor albastre”, străbătută de unde calmante — nu i-a fost de nici un folos. Nu-i mai rămânea decât să schimbe felul de actitilato și să se trateze prin muncă fizică, într-un loc unde mușchii să-i fie puși la contribuție, zi de zi și oră do oră. Buna lui prietenă, Veda Kong, specialistă în istoric antică, îi propusese în ajun să lucreze la săpăturile ci. La aceste șantiere de săpături arheologice mașinile nu puteau efectua în întregime munca: etapa finală cerea brațe omenești. Nu duceau lipsă de voluntari, dar Veda îi promisese o călătorie îndelungată prin virogi care uneau stepele antice, unde urma să trăiască nemijlocit în sinul naturii…