Arthur Clarke: Grădina din Rama

Lui Nicole i se păru că zboară, în timp ce se apropia în viteză de punctul de bătaie. Lovi perfect trambulina, pluti în aer, execută o săritură echilibrată și zbură mult prin aer. Ştia că fusese o săritură bună. Înaintă spre locul unde își lăsase halatul. Tatăl ei și Henry veniră s-o îmbrățișeze. Bine executat, spuseră ei la unison. Foarte bine executat.

Ioana d'Arc aduse medalia de aur la podiumul de premiere și o agăță la gâtul lui Nicole. Alienor de Aquitania îi dădu o duzină de trandafiri. Kenji Watanabe și judecătorul Mîșkin stăteau lângă ea și o felicitau. Era și Vulturul acolo, într-o colonie specială, lângă un sector ocupat în întregime de octopăianjeni. Toată lumea o saluta, chiar și aviarii și creaturile sferice cu tentacule subțirele și zecile de țipari cu pelerine lipiți de geamul unui uriaș bol închis. Nicole le făcu tuturor cu mâna.

Brațele i se transformară în aripi și începu să zboare. Era un șoim care plutea mult deasupra fâșiei agricole din Noul Eden. Se uită în jos la clădirea în care fusese întemnițată. Coti spre vest și găsi ferma lui Max Puckett. Deși era miezul nopții, Max se găsea afară, lucrând la ceea ce părea a fi o anexă la unul dintre grajduri.

Nicole își continuă zborul spre vest, îndreptându-se către luminile strălucitoare ale Vegasului. Când ajunse la complex, coborî, zburând prin spatele marilor cluburi de noapte. Katie stătea afară pe niște trepte din spate, singură. Avea fața îngropată în palme și corpul i se cutremura. Nicole încercă s-o liniștească, dar singurul sunet fu strigătul unui uliu în noapte. Katie se uită la cer, nedumerită.

Zbură spre Positano, în apropierea ieșirii habitatului, și așteptă ca ușa ce dădea afară să se deschidă. Speriindu-l pe paznic, șoimul Nicole ieși din Noul Eden. Ajunsese în Avalon în mai puțin de un minut. Robert, Ellie, micuța Nicole, și chiar un infirmier erau cu toții în hol cu Benjy. Nicole nu știa de ce erau toți treji în mijlocul nopții. Strigă la ei. Benjy veni la fereastră și se uită în întuneric.

Auzi un glas care o striga. Se auzea slab, departe, dinspre sud. Zbură repede către al doilea habitat și intră prin gaura pe care o făcuseră oamenii în zidul exterior. După ce trecu în zbor rapid prin zona inelară și găsi un portal, pluti deasupra regiunii verzi din interior. Nu mai auzea glasul, dar îl văzu pe fiul ei Patrick și alți soldați într-o tabără din apropierea bazei cilindrului maro.

Un aviar cu patru inele albastru-cobalt în jurul gâtului o întâmpină în aer. El nu mai este aici, spuse aviarul. Încearcă în New York. Nicole ieși repede din al doilea modul și reveni în Câmpia Centrală. Auzi din nou glasul. Urcă sus, sus, mai sus, și mai sus. Şoimul Nicole abia putea să respire.

Zbură spre sud, către zidul care închidea Semicilindrul Nordic. Sub ea era Oceanul Cilindric. Glasul se auzea acum mai distinct. Era Richard. Inima ei de șoim bătea cu furie.

Richard stătea pe țărm, în fața zgârie-norilor, și îi făcea cu mâna. Vino la mine, Nicole, spuse el. Îi putea vedea ochii chiar și în întuneric. Nicole coborî în zbor și ateriză pe umărul lui.

În jurul ei era beznă. Nicole se găsea înapoi în celulă. Oare auzea o pasăre zburând chiar în fața ferestrei? Inima îi bătea cu putere.

Traversă celula mică. Îți mulțumesc, Amadou, spuse ea. Sau Omeh. Zâmbi. Sau Dumnezeu.

Se întinse pe pat. Câteva secunde mai târziu, dormea.

Accelerația gravitațională (9,81 m/s2) (n. trad.).

Unitate egală cu distanța medie Pământ-Soare, aproximativ 150 000 000 km (n. trad.).

Low Earth Orbit: orbită terestră inferioară (n. trad.).