Poul Anderson - Operațiunea Haos

— Această atitudine este unul dintre motivele majore pentru care nu-mi place Administrația actuală. La revedere, domnule.

— Oh, nu închideți.

Cuțit Sclipitor își păstrase tonul calm, dar nimeni n-ar fi putut interpreta greșit expresia de pe chipul lui.

— Dumneavoastră nu sunteți proprietarul clădirii în care vă aflați.

— Dar se află sub responsabilitatea mea. „Trismegistus” este o fundație particulară. Eu am aici autoritate discreționară și interzic accesul… acoliților dumneavoastră.

— Nu și când vor veni cu un mandat de percheziție, profesore.

— Atunci vă sugerez să obțineți unul.

Griswold întrerupse vraja.

În laborator, ne privirăm unul pe altul.

— Cât timp avem la dispoziție? am întrebat.

Barney ridică din umeri.

— Mai puțin de treizeci de minute. FBI-ul are posibilități nebănuite.

— Putem să ieșim de aici? îl întrebă și Ginny.

— N-aș încerca. Probabil că zona a început să fie supravegheată încă înainte de telefonul lui Cuțit Sclipitor. Presupun că el s-a abținut de la o acțiune directă, fiindcă pur și simplu habar n-are ce facem noi, și a primit ordinul să acționeze cu mare precauție.

Ginny își îndreptă spatele:

— Okay. Atunci ne ducem în infern. Colțurile gurii i se ridicară puțin. Mergem direct în iad. N-o să murim. Doar o să mergem acolo. Nu strângeți două sute de dolari.

— Ce? Barney icni ca și cum ar fi fost lovit în plex. Nu! Ești nebună — federalii au dreptate să creadă asta. Fără pregătiri, fără echipament adecvat…

— Cu ce se găsește aici, putem să improvizăm o mulțime de lucruri, spuse Ginny. Bolyai ne va sfătui; tot așa și Lobacevski, până când vom pleca. Vom câștiga având avantajul surprizei. Forțele demonice nu vor mai avea timpul necesar să se organizeze împotriva atacului nostru. O dată ieșiți de sub jurisdicția americană, mai are Cuțit Sclipitor dreptul legal să ne cheme înapoi? Și nici nu vă poate împiedica să mențineți cordonul nostru de siguranță. Asta ar fi o crimă. De altfel, bănuiesc că el e de partea noastră, și nu-l prea încântă ceea ce trebuie să facă. S-ar putea să vă ofere ajutorul.

Se duse la Barney, îi luă o mână între mâinile ei și-l privi în ochii împietriți.

— Nu ne părăsi, prietene, îl imploră. Avem nevoie de ajutorul tău.

Mă durea să văd chinul prin care trecea prietenul meu. Dar porni pe dată să dea ordine. Echipa noastră își începu treaba. Griswold intră în sală.

— Ați… Oh. Nu puteți să plecați acum.

— Nu putem să nu plecăm, am spus eu.

— Dar n-ați… n-ați luat cina! Veți fi slăbiți și… Of, știu că nu vă pot opri. În laboratorul de cercetări avem un frigider plin, pentru cazurile când se lucrează până târziu. Să văd ce găsesc.

Deci așa plecarăm să luăm cu asalt fortăreața infernului: Ginny cu geanta de umăr a lui Janice, iar eu cu imensa jachetă a lui Barney (cu mânecile suflecate), cu buzunarele umflate cu sandvișuri cu unt de arahide, cutii cu scrumbii afumate pentru Svartalf-Bolyai și patru cutii cu bere.

Aveam ceva echipament, în special trusa lui Ginny. Luasem cu noi și principalul certificat de naștere al Valeriei, pe care ni-l adusese Ashman. Cel mai important motiv pentru care îl recrutasem pe Ashman fusese faptul că ne putea da sfaturi prețioase în legătură cu folosirea certificatului. Ginny îl pusese pentru moment în propria ei poșetă, prinsă cu o clamă în talie…

Nimeni, inclusiv geometrii noștri, nu știa cu exactitate ce va merge și ce nu va merge în iad în materie de vrăji. Lobacevski putu să ne spună doar că simbolurile religioase cele mai importante nu vor avea acolo puterea pe care o au aici. Virtuțile lor provin din orientarea către ceruri, iar caracteristica fundamentală a iadului este că acolo nu sălășluiește iubirea. Totuși puteam să folosim câte ceva de la păgânism. Unele caracteristici ale acestuia, precum onoarea și justiția, nu aveau nici o însemnătate acolo unde ne duceam, dar altele, ca puterea și ispășirea, da; deși trecuseră secole de când acei zei păgâni nu mai aveau credincioși, mana nu dispăruse cu totul din simbolurile lor.

Ginny obișnuia să poarte o insignă cu bufniță, care arăta că e vrăjitoare autorizată. Griswold găsi o plăcuță miniaturală de jad aztecă, gravată cu un șarpe cu pene care rânjea grotesc, și care putea fi atașată la lanterna Polaroid de sub cămașa mea. Puțin jenat de privirile pastorului Karlslund, Barney scoase un pandantiv cu un ciocan argintiu, copie a unui simbol viking. Aparținea soției sale, însă de când începuseră necazurile îl purta el drept talisman. Acum puse lanțul la gâtul lui Svartalf.

N-avea sens să luăm cu noi arme de foc. Eu și Ginny suntem tintași destul de buni în spațiul euclidian al acestui univers. Dar când traiectoria trece prin distorsiuni de neprevăzut, care afectează până și gravitația, atunci mai bine o lași baltă. Am luat însă niște săbii. A ei era o lamă Solingen, modernă, utilizată în ceremoniile rituale, dar foarte bine ascuțită. A mea era mai grea și mai veche, și o luasem pentru potențialul ei magic, rămas de pe vremea când fusese întrebuințată drept hanger, și-l însoțise pe Decatur în călătoriile sale.

Aerul ar fi putut constitui o problemă. Era notorie poluarea din infern. În depozit existau aparate de respirat pentru investigații subacvatice. Atunci când ai de-a face cu ondine, și alte asemenea creaturi amăgitoare, trebuie să mergi însoțit de un magician sau o vrăjitoare, iar animalul sacru s-ar putea să nu fie un animal marin, în afară de cazul în care ai norocul să dai peste unul dintre puținii specialiști în domeniu. Prin urmare, existau și tuburi mici de oxigen și măști ajustabile, pentru o mare varietate de animale. Am găsit un set potrivit pentru Svartalf, iar eu mi-am mai pus în spate încă unul, de dimensiuni mici — dacă va fi nevoie pentru Val.

Cu asta, lista fu completă. Dacă am fi avut timp, poate că ne-am fi echipat mai bine. Am fi putut călători pe un dragon, nu pe două cozi de mătură, și am fi luat cu noi încă o fiară aptă să care câteva tone de material necesar pentru orice situație luată în calcul de o echipă de analiști strategici. Totuși, armata, care folosise această metodă, dăduse greș. Noi dispuneam de cunoștințe inedite și de o călăuză unică. Probabil că acestea aveau să ne fie utile.

În timp ce câțiva membri ai grupului ne ajutau să ne echipăm, Barney și Nobu făceau ultimele pregătiri pentru trimiterea noastră în iad. Sau aproape ultimele. Chiar înainte de plecare i-am rugat să mai facă încă ceva, cât de repede puteau. În centrul Nexus-ului desenat pe podea, a cărui formă n-o să v-o dezvălui, așezaseră un pentagon regulat restrictiv, delimitat de lumânări sfințite. Deasupra atârna, prin intermediul unui lanț și al unui scripete, un clopot imens, gata să fie coborât. Acesta era pregătit drept masă de schimb pentru orice putea veni din universul infernului; ceva viu, gazos sau aducător de altfel de necazuri.

— După ce vom pleca, am spus, mai puneți aici câteva sute de kilograme de material, dacă zona nu este prea periculoasă ca să intrați în ea.

— Ce? zise Barney uimit Dar asta i-ar îngădui oricui — unui urmăritor — să facă fără nici o dificultate tranziția încoace.

— Dacă va ajunge aici, n-o să poată să părăsească diagrama, i-am amintit. Noi însă vom putea, și o vom face foarte repede. Pregătește niște vrăji care să nu-l lase să se întoarcă acasă. Problema este că nu știu ce vom găsi. Poate fi un lucru, ăă, cu valoare științifică, iar omenirea are nevoie de mai multe date despre iad. Sau poate că nu vom aduce nimic. Dar să nu excludem din capul locului această posibilitate.