Robert Sawyer - Programatorul divin

Hank îi răspunse printr-un mârâit şi-şi utiliză propriul pix pentru a răsfoi hârtiile de pe bufet.

— Ia fii atentă aici, zise el după câteva clipe.

Rhonda se apropie. Hank descoperise o hartă depliată a oraşului Toronto. Având grijă să nu-i atingă decât marginile, Hank o răsuci şi indică porţiunea care juca rol de copertă când harta era împăturită. Pe ea era lipit un abţibild cu preţul de la Barnes and Noble — lanţul de librării americane, care nu avea filiale în Canada. Probabil că Falsey şi Ewell aduseseră harta cu ei din Arkansas. Hank o despături cu atenţie.

Era o hartă complet color, cu diverse simboluri şi semne. Rhonda nu avu nevoie decât de o clipă ca să observe cercul făcut cu pixul la intersecţia străzilor Kipling şi Horner, la mai puţin de doi kilometri de locul în care se găseau ei acum.

— Domnule Kalipedes, rosti ea şi-i făcu semn managerului care se apropie, acesta este cartierul dumneavoastră. Îmi puteţi spune ce este la intersecţia dintre străzile Kipling şi Horner?

Grecul îşi scarpină bărbia cu tuleiele sure.

— Un Mac’s Milk, un local de sendviciuri, o curăţătorie… Ah, da… şi clinica aceea care a fost aruncată recent în aer.

Rhonda şi Hank se uitară unul la altul.

— Sunteţi sigur? întrebă Rhonda.

— Absolut.

— Doamne, Dumnezeule, mormăi Hank înţelegând dimensiunile situaţiei. Doamne, Dumnezeule!

Examinară grăbiţi harta, căutând alte semne. Mai erau trei. Unul era un cerc trasat cu creionul în jurul unei clădiri reprezentate sub forma unui dreptunghi roşu pe strada Bloor. Rhonda nu trebuia să întrebe pe nimeni ce era acolo. Denumirea era tipărită chiar pe hartă: Muzeul Regal Ont.

Tot încercuite erau şi SkyDome — stadionul unde juca echipa Blue Jays — şi CBC Broadcasting Centre, la câteva străzi la nord de SkyDome.

— Puncte de interes turistic, comentă Rhonda.

— Atât doar că tipii au luat cu ei puşca automată, zise Hank.

— Blue Jays joacă azi?

— Da. Au meci cu Milwaukee.

— La CBC se-ntâmplă ceva deosebit?

— Duminica? Ştiu că dimineţile au o emisiune în direct din Recepţie, dar despre ce e după-amiaza, nu ştiu.

Hank se uită iarăşi la hartă:

— În plus, poate că ei au plecat altundeva, nu neapărat în locurile astea. La urma urmei, n-au luat harta cu ei.

— Totuşi…

Lui Hank nu trebuia să i se detalieze consecinţele.

— Mda.

— O să ne ducem la MRO — acolo îl au pe extraterestrul ăla în vizită, rosti Rhonda.

— În realitate, nu-i acolo, preciza Hank. Nu-i decât o transmisie din nava-mamă.

Rhonda pufni, sugerând că ştia asta. Scoase un telefon celular din buzunarul jachetei.

— O să trimit echipe la CBC şi SkyDome, iar doi poliţişti în uniformă vor aştepta aici, în cazul în care se întorc Falsey şi Ewell.

Pe la ora 15:30, Susan m-a dus cu maşina până la staţia de metrou Downsview; era înnorat şi cerul vineţiu ameninţa cu o furtună. Ricky îşi petrecea restul zilei la familia Nguyen — fiul meu începuse să se dea în vânt după mâncarea vietnameză.

Duminica, metrourile mergeau încet şi neregulat; câştigam ceva timp din călătoria spre centru, pornind din staţia Downsview, aflată la capătul nordic al liniei Spadina, şi nu din North York Centre. Mi-am sărutat soţia la despărţire — iar ea prelungi mult sărutarea aceea. I-am zâmbit. Îmi răspunse la fel.

Am luat apoi punga în care-mi împachetase sendviciurile şi am pornit către staţie, coborând cu lunga scară rulantă în lumea subterană.

Rhonda Weir şi Hank Li obţinură descrierile lui Falsey şi Ewell de la Kalipedes. Acesta nu ştia cum îl chema pe fiecare, dar unul avea vreo douăzeci şi cinci de ani, era blond, slăbuţ, înalt cam de 1,73 m, cu un maxilar pregnant şi tuns foarte scurt; celălalt avea înjur de treizeci şi cinci de ani, era mai înalt cu vreo zece centimetri, cu faţă îngustă şi păr şaten. Ambii aveau accent specific sudului Statelor Unite. Şi, desigur, unul dintre ei putea să poarte la el o puşcă mitralieră Tec-9, ascunsă poate sub pardesiu. Deşi muzeul era ticsit duminica — era un loc preferat de taţii divorţaţi pentru a-şi aduce copiii —, existau totuşi şanse destul de bune ca Rhonda sau Hank să-i poată zări.

Îşi lăsară maşina în parcarea mică de lângă Biblioteca Legislativă Bora Laskin, pe latura sudică a planetariului, apoi porniră spre MRO, intrară pe uşa principală şi se îndreptară către Raghubir Singh.

Rhonda îşi arătă legitimaţia şi descrise persoanele căutate de ea şi Hank.

— Persoanele astea au mai fost pe aici, rosti Raghubir. Acum câteva zile. Doi americani cu accent sudist. Ţin minte, fiindcă unul dintre ei a numit fosilele din situl Burgess Shale „braşoavele Shale”. Când am ajuns acasă, i-am povestit soţiei — s-a amuzat teribil.

Rhonda suspină.

— În cazul ăsta, este improbabil să fi revenit. Este totuşi singura pistă pe care o avem. Dacă n-ai nimic împotrivă, o să dăm o raită pe-aici.

— Nici o problemă, încuviinţă Raghubir şi-i anunţă pe ceilalţi paznici să li se alăture în căutare.

Rhonda îşi scoase din nou celularul.

— Sunt Weir, zise ea. Suspecţii au fost aici, în MRO, săptămâna trecută; rămânem totuşi să aruncăm o privire, în eventualitatea că s-ar fi întors, dar eu zic să ne concentrăm forţele la SkyDome şi CBC.

Am ajuns la muzeu pe la ora 16:30, am pătruns prin intrarea personalului şi am urcat spre expoziţia Burgess Shale, doar ca să mă asigur că totul era în ordine înainte de sosirea lui Hollus şi a tovarăşilor ei.

Rhonda Weir, Hank Li şi Raghubir Singh se întâlniră în Rotondă la ora 16:45.

— N-am avut noroc, rosti Rhonda. Voi?

Hank clătină din cap.

— Uitasem cât de mare e muzeul ăsta. Chiar dacă s-ar fi întors aici, ar putea fi oriunde.

— Nici oamenii mei nu i-au zărit, zise Raghubir. Mulţi vizitatori îşi iau hainele cu ei înăuntru. Cu ceva timp în urmă, garderoba era gratuită, dar asta se întâmpla înainte de măsurile de economie.

Ridică din umeri:

— Oamenilor nu le place să fie nevoiţi să plătească.

Rhonda îşi privi ceasul.

— Este aproape ora închiderii.

— În weekenduri, intrarea pentru grupuri este încuiată, spuse Raghubir şi arătă uşile din sticlă de dedesubtul vitraliilor. Vor trebui să iasă pe uşile principale.

Rhonda se încruntă.

— Probabil că nici măcar nu mai sunt aici. Oricum, vom aştepta afară pentru eventualitatea în care-i zărim plecând.

Hank aprobă şi detectivii traversară vestibulul cu uşi din sticlă. Părea că stă să plouă. Rhonda vorbi iarăşi la celular.

— Vreo noutate? întrebă ea.

Din telefon pârâi glasul unui sergent:

— În nici un caz nu sunt în CBC Broadcasting Centre.

— Pariez că-s la SkyDome, replică Rhonda.

— Şi noi.

— Venim într-acolo.

Închise telefonul. Hank ridică ochii la cerul întunecat.

— Sper că vom ajunge la timp să-i vedem cum închid acoperişul stadionului, comentă el.

J.D. Ewell şi Cooter Falsey se rezemau de un perete de culoarea roşiilor, în Rotonda Inferioară; Falsey purta o şapcă Toronto Blue Jays pe care o cumpărase cu o zi în urmă, când vizionaseră un meci în SkyDome. Înregistrarea unui glas masculin, cu accent jamaican, se auzi din sistemul de difuzoare:

— Doamnelor şi domnilor, muzeul s-a închis. Toţi vizitatorii sunt rugaţi să se îndrepte imediat spre ieşire. Vă mulţumim pentru vizita dumneavoastră şi vă aşteptăm să reveniţi. Doamnelor şi domnilor, muzeul s-a închis. Toţi…