Robert Sawyer - Programatorul divin

Здесь есть возможность читать онлайн «Robert Sawyer - Programatorul divin» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию без сокращений). В некоторых случаях можно слушать аудио, скачать через торрент в формате fb2 и присутствует краткое содержание. Город: Bucureşti, Год выпуска: 2009, ISBN: 2009, Издательство: Leda, Жанр: Фантастика и фэнтези, на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале библиотеки ЛибКат.

Programatorul divin: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Programatorul divin»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Spre marea surprindere a curatorului Tom Jericho, când extratereştrii aterizează în incinta Muzeului Regal Ontario din Toronto, aceştia vor să vadă un paleontolog. Mai mult decât atât, sunt adepţi ai creaţionismului şi consideră că la originea Universului se află o inteligenţă exterioară. Se pare că extincţia în masă de pe alte planete coincide cu cele care s-au petrecut odinioară pe Terra, şi aceasta ar fi mult aşteptata dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Iar, între timp, o supernovă explodează în galaxie.

Programatorul divin — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Programatorul divin», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

— Bună, Tom, zise ea şi adoptă o expresie grijulie. Cum te mai simţi?

Am ridicat din umeri; nu prea aveam ce să spun.

— Bănuiesc că atât de bine pe cât ar fi de aşteptat în starea asta.

— Dureri intense?

— Nu sunt permanente, i-am explicat. Iau nişte pilule care mă ajută.

— Bun, rosti ea, apoi tăcu; asta era ceva neobişnuit pentru Christine, care de obicei părea mereu grăbită.

În cele din urmă, rosti:

— Cum face faţă Suzanne? Se ţine tare?

N-am corectat-o fiindcă greşise numele soţiei mele.

— Se descurcă. O dată pe săptămână participă la întrunirile unui grup de sprijin care se întâlneşte la Biblioteca publică Richmond Hill.

— Sunt convinsă că-i sunt de ajutor.

N-am comentat.

— Şi Richie? El ce face?

Două la rând erau totuşi prea mult.

— Îl cheamă Ricky, am spus.

— Ah, scuză-mă. El ce face?

Am ridicat iarăşi din umeri.

— Este speriat, dar e-un băiat curajos.

Christine gesticulă către mine, ca şi cum curajul lui Ricky ar fi avut sens doar pentru că eu eram tatăl său. Am înclinat din cap, mulţumind pentru complimentul nerostit. Ea mai tăcu o secundă, după care vorbi:

— Am stat de vorbă cu Petroff de la Resurse Umane. Mi-a spus că eşti complet acoperit. Poţi să-ţi iei concediu medical pe termen lung şi să primeşti optzeci şi cinci la sută din salariu.

Am clipit şi m-am gândit cu atenţie la următoarele mele cuvinte.

— Nu sunt sigur dacă-i de competenţa ta să discuţi, indiferent cu cine, despre situaţia asigurării mele medicale.

Christine ridică ambele mâini, cu palmele în afară.

— N-am discutat despre tine în particular, ci doar m-am interesat de cazul general al unui angajat care are o boală fat… serioasă.

Începuse să rostească „fatală”, desigur, dar nu fusese în stare să pronunţe cuvântul. După aceea surâse.

— Iar tu eşti acoperit. Nu mai trebuie să lucrezi.

— Ştiu asta, dar vreau să lucrez.

— N-ai prefera mai degrabă să-ţi petreci timpul cu Suzanne şi Rich… Ricky?

— Susan are slujba ei, iar Ricky este în clasa întâi; stă toată ziua la şcoală.

— Tom, eu cred totuşi… N-ar fi momentul să înfrunţi realitatea? Nu mai poţi să te dedici sută la sută slujbei tale. N-ar fi momentul să intri în concediu?

Mă încercau durerile, ca întotdeauna, iar din cauza asta îmi era şi mai greu să-mi stăpânesc nervii.

— Nu vreau să-mi iau nici o zi de concediu, am rostit. Vreau să lucrez. Ce naiba, Christine, oncologul spune că este bine pentru mine să vin la muncă în fiecare zi!

Ea clătină din cap, de parcă ar fi fost tristă că nu puteam vedea lucrurile în ansamblu.

— Tom, eu trebuie să mă gândesc la ce este cel mai bine pentru muzeu. Inspiră adânc. Cred c-o ştii pe Lillian Kong.

— Sigur că da.

— Ştii atunci că a demisionat din postul de custode la fosile vertebrate de la Muzeul Canadian de Ştiinţe Naturale ca să…

— Da, ştiu, ca să protesteze împotriva reducerii bugetului guvernamental al muzeelor. S-a dus la Universitatea Indiana.

— Exact. Am auzit însă, din surse neoficiale, că nici acolo nu-i foarte mulţumită. Cred că aş putea-o ispiti să ni se alăture la MRO, dacă acţionez rapid. Ştiu că o doreşte şi Muzeul Munţilor Stâncoşi, aşa că-i limpede că nu va fi disponibilă mult timp, şi de aceea…

Nu-şi termină ideea, ci mă aşteptă pe mine s-o fac în locul ei. Mi-am încrucişat braţele la piept, dar n-am spus nimic. Ea păru dezamăgită că va trebui să mi-o spună în faţă.

— Şi… ei bine, Tom, tu ne vei părăsi.

O glumă veche şi obosită îmi trecu prin minte: Custozii bătrâni nu mor, ci devin pur şi simplu o parte din colecţiile lor.

— Mai pot încă să fiu de folos.

— Şansa ca peste un an să găsesc pe altcineva, la fel de priceput ca Lillian, este destul de redusă.

Lillian Kong era un paleontolog al naibii de bun; făcuse nişte cercetări excepţionale în privinţa ceratopsienilor şi fusese înconjurată de atenţia presei, apărând pe prima copertă a revistelor Newsweek şi Maclean ’s datorită contribuţiilor ei la controversa dinozaur-pasăre. Ca şi Christine însă, susţinea popularizarea ştiinţifică facilă: sub conducerea ei, exponatele din Muzeul Canadian de Ştiinţe Naturale deveniseră excesiv de populiste şi nu foarte informative. Fără îndoială, avea să se ralieze dorinţei Christinei de a transforma MRO într-o „atracţie” şi avea într-adevăr să fie de acord să-l preseze pe Hollus să apară în cadrul unor programe publice, un lucru pe care eu îl refuzasem cu regularitate.

— Christine, nu mă sili să plec.

— Dar nici nu va fi nevoie să pleci. Ai putea rămâne ca să faci cercetare. Măcar cu atât îţi suntem datori.

— Va trebui să renunţ însă la funcţia de şef al departamentului.

— Păi, Muzeul Munţilor Stâncoşi îi oferă o funcţie foarte importantă. N-aş putea s-o atrag aici cu altceva mai puţin… mai puţin…

— Mai puţin de funcţia mea, am spus. Şi nu-ţi poţi permite să ne plăteşti pe amândoi.

— Îţi poţi lua concediu medical, dar să vii totuşi la muzeu ca să-i prezinţi totul detaliat.

— Dacă ai stat de vorbă cu Petroff, ştii că nu-i chiar aşa. Societatea de asigurări nu-mi va plăti decât dacă declar că sunt prea bolnav ca să mai lucrez. Într-adevăr, ei mi-au spus că în cazul bolilor fatale, nu fac multe cercetări. Dacă voi declara că sunt prea bolnav, mă vor crede — dar nu mai pot veni la slujbă şi să primesc bani.

— Muzeul ar profita enorm de pe urma angajării unui savant de talia lui Lillian, zise Christine.

— Ea nu este în nici un caz unica opţiune pe care o ai pentru înlocuirea mea, am rostit. Când va trebui să plec, n-ai decât s-o promovezi pe Darlene sau — poţi să-i faci o ofertă lui Ralph Chapman; să-l convingi să-şi aducă aici laboratorul de morfometrie aplicată. Aceea ar fi o adevărată lovitură.

Christine desfăcu braţele, sugerând că era mai presus de puterile ei.

— Îmi pare rău, Tom. Realmente.

Mi-am încrucişat iarăşi braţele pe piept.

— Asta n-are nici o legătură cu găsirea celui mai bun paleontolog, ci este vorba despre dezacordurile dintre noi privind modalitatea în care conduci muzeul.

Ea simula foarte credibil ofensa.

— Tom, mă nedreptăţeşti.

— Mă-ndoiesc. Şi — şi-apoi, ce va face Hollus?

— Sunt sigură că va dori să-şi continue cercetarea, răspunse Christine.

— Noi doi am lucrat împreună. El are încredere în mine.

— O să lucreze la fel de bine şi cu Lillian.

— Nu, n-o să lucreze. Noi suntem…

M-am simţit stingher s-o spun.

— Noi suntem o echipă.

— El nu are nevoie decât de un paleontolog competent care să-l îndrume şi — ei bine, iartă-mă, Tom, însă cred că recunoşti şi tu faptul că ar trebui să fie o persoană care va fi aici şi anii următori, cineva care să poată consemna tot ce a aflat de la extraterestru.

— Eu ţin un jurnal amănunţit, i-am spus. Scriu totul.

— Cu toate acestea, pentru binele muzeului…

Deveneam tot mai iritat — şi mai îndrăzneţ.

— M-aş putea duce la orice muzeu sau universitate care să aibă o colecţie bună de fosile, iar Hollus m-ar urma. Aş putea fi chemat oriunde aş dori şi, însoţit de un extraterestru, nimănui nu i-ar păsa de sănătatea mea.

— Tom, fii rezonabil.

Nu trebuie să fiu rezonabil, am gândit. Nimeni care trece prin ceea ce trec eu nu trebuie să fie rezonabil.

Читать дальше
Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «Programatorul divin»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Programatorul divin» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё непрочитанные произведения.


Robert Sawyer - Factoring Humanity
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Relativity
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Mindscan
Robert Sawyer
libcat.ru: книга без обложки
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Far-Seer
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Origine dell'ibrido
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Hybrids
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Wonder
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Recuerdos del futuro
Robert Sawyer
Robert Sawyer - Factor de Humanidad
Robert Sawyer
libcat.ru: книга без обложки
Robert Sawyer
Отзывы о книге «Programatorul divin»

Обсуждение, отзывы о книге «Programatorul divin» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.

x