Robert Sawyer - Programatorul divin

— Unde-i Ricky? am întrebat.

Trebuia să-i spun şi lui, totuşi ar fi fost mai uşor să-i spun întâi lui Susan.

— La Nguyen.

Familia Nguyen locuia la două case mai încolo; băiatul lor, Bobby, avea aceeaşi vârstă ca Ricky.

— Ce s-a-ntâmplat?

Stăteam cu mâna pe balustradă, în capul scării, încă buimăcit de diagnostic. I-am făcut semn să mi se alăture pe canapea.

— Sue, am început după ce ne-am aşezat, am fost azi la doctorul Noguchi.

Ea mă privea în ochi, încercând să descifreze mesajele ascunse.

— De ce?

— Din cauza tusei ăleia. Am fost săptămâna trecută şi mi-a făcut nişte analize. Mi-a zis să vin azi, ca să discutăm rezultatele.

M-am apropiat de ea pe canapea.

— Nu ţi-am spus nimic, fiindcă mi se păruse rutină — nici nu merita să fie amintit.

A ridicat din sprâncene şi îngrijorarea i se citea pe faţă.

— Şi?

I-am căutat mâna şi i-am luat-o. Tremura. Am inspirat adânc, umplându-mi plămânii afectaţi.

— Am cancer, i-am spus. Cancer pulmonar.

Ochii i s-au mărit.

— Dumnezeule, a murmurat şocată. Ce… ce se-ntâmplă acum?

Am ridicat scurt din umeri.

— O să mai fac nişte analize. Diagnosticul a fost făcut pe baza sputei, dar vor să facă biopsii şi alte analize ca să determine… să determine cât de mult s-a extins.

— Cum? a rostit ea cu o voce tremurată.

— Cum m-am îmbolnăvit?

Am ridicat iarăşi din umeri.

— Noguchi bănuieşte că de vină este praful mineral pe care l-am inhalat de-a lungul anilor.

— Dumnezeule, a spus Susan tremurând. Doamne, Dumnezeule!

Donald Chen lucrase zece ani în planetariul McLaughlin înainte ca acesta să fie închis, dar, spre deosebire de colegii lui, el continua să lucreze. Fusese transferat pe plan intern la Departamentul programe educaţionale din MRO, dar totuşi muzeul nu avea galerii permanente dedicate astronomiei, aşa că Don nu prea avea ce să facă — deşi postul de televiziune CBC îi afişa chipul zâmbitor în fiecare an în timpul perseidelor.

Printre membrii personalului, porecla lui Chen era „zombie”. Avea deja un ten groaznic de palid — un risc al meseriei pentru astronomi — şi se părea că de acum era numai o chestiune de timp până ce avea să fie concediat şi de la MRO.

Bineînţeles, tot personalul muzeului era curios în privinţa lui Hollus, însă Donald Chen avea un interes anume. El se simţea de-a dreptul bulversat de faptul că extraterestrul venise să caute un paleontolog, nu un astronom. Iniţial, biroul lui Chen fusese în planetariu; noul lui birou, aici, în Centrul custozilor, depăşea cu puţin un sicriu vertical. Chen găsea frecvent pretexte pentru a veni să mă viziteze pe mine şi pe Hollus, iar eu mă obişnuisem deja cu ciocăniturile lui în uşă.

De data aceasta, Hollus a fost cel care deschise uşa. Începuse să se descurce destul de bine în asemenea acţiuni şi reuşea să manevreze clanţa cu un picior, astfel încât să nu fie nevoit să se răsucească pentru a-şi folosi un braţ. Pe un scaun lângă uşă stătea Vânătaie — porecla lui Al Brewster, un paznic masiv din MRO, care, din cauza vizitelor lui Hollus, era repartizat pe toată durata turei sale la Departamentul de paleontologie. Lângă Vânătaie se afla Donald Chen.

— Ni hao ma? se adresă Hollus lui Chen.

Cu două decenii în urmă fusesem îndeajuns de norocos să fac parte din proiectul canadiano-chinez Dinozaurul şi învăţasem destul de bine dialectul mandarin, aşa că nu m-a deranjat.

— Hao, zise Chen.

Intră în biroul meu şi închise uşa, salutându-l cu o mişcare a capului pe Vânătaie; trecu apoi pe engleză şi rosti:

— Salut, Ucigaşule!

— „Ucigaşule”? făcu Hollus, uitându-se întâi la Chen şi după aceea la mine.

Am tuşit.

— Este o… ăăă, poreclă.

Chen se întoarse către Hollus.

— Tom a condus războiul împotriva actualei administraţii a muzeului. Toronto Star l-a poreclit Ucigaşul de vampiri.

— Potenţialul ucigaş de vampiri, l-am corectat. Dorati continuă să-şi impună majoritatea deciziilor.

Chen avea la el o carte veche, în chineză, judecând după caracterele de pe coperta aurită; deşi puteam vorbi limba, cititul la orice nivel mă depăşea complet.

— Ce-i asta? am întrebat.

— O istorie chineză, zise Chen. L-am sâcâit pe Kung până mi-a dat-o.

Kung deţinea catedra Louise Hawley Stone în Departamentul civilizaţii din Asia şi Orientul Apropiat, alt amalgam de reduceri post-Harris.

— De asta doream să-l văd pe Hollus.

Forhilnorul îşi aplecă ochii pediculari, gata să fie de ajutor. Chen aşeză cartea grea pe masa mea.

— În anul 1998, un grup de astronomi de la Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră din Germania a anunţat descoperirea unui fragment de supernovă — ce a mai rămas după explozia unei stele gigant.

— Ştiu ce sunt supernovele, zise Hollus. De fapt, am discutat recent cu domnul Jericho despre ele.

— Perfect, spuse Chen. Ei bine, rămăşiţa pe care au descoperit-o oamenii aceia este foarte aproape, la vreo 650 de ani-lumină depărtare, în constelaţia Vela. Au denumit-o RX J0852.0-4622.

— Atrăgător, comentă Hollus.

Chen avea prea puţin simţ al umorului. Continuă:

— Supernova respectivă ar fi trebuit să fie vizibilă pe cerul Pământului în anul 1320 şi ar fi trebuit să fie mai luminoasă decât Luna şi să fie vizibilă şi în timpul zilei.

Făcu o pauză, aşteptând să vadă dacă vreunul dintre noi avea să-l contrazică. N-am făcut-o şi el urmă:

— Nu există însă nici un fel de consemnare istorică a ei; nici o menţiune despre ea n-a fost găsită.

Ochii pediculari ai lui Hollus se legănară.

— Ai spus că este în Vela? Aceasta este o constelaţie sudică, care apare atât pe cerul planetei voastre, cât şi pe cel al planetei mele. Totuşi, planeta voastră este foarte puţin populată în emisfera sudică.

— Adevărat, aprobă Chen. Singura dovadă terestră pe care am descoperit-o pentru această supernovă este un grăunte de nitrat în zăpada antarctică, pe care i l-am putea asocia; bucăţi similare sunt corelate cu alte supernove. Însă Vela este vizibilă de pe tărâmul strămoşilor mei; poate fi văzută perfect din sudul Chinei. Credeam că dacă cineva i-ar fi putut consemnat apariţia, aceştia ar fi fost chinezii.

Ridică volumul, arătându-l.

— Dar n-am găsit nimic. Bineînţeles, anul 1320 era pe la mijlocul dinastiei Yuan.

— Aha, am spus eu cu înţelepciune. Yuan.

Chen mă privi ca pe un ignorant jalnic.

— Dinastia Yuan a fost întemeiată de Kubilay Han în Beijing, rosti el. Guvernele chineze erau generoase în acordarea sprijinului pentru cercetări astronomice, dar în epoca respectivă, sub conducerea mongolilor, ştiinţa a trecut în plan secundar.

Făcu o pauză.

— Destul de asemănător cu ceea ce se întâmplă în prezent în Ontario.

— Simt puţină amărăciune? am întrebat.

Chen ridică din umeri.

— Asta-i singura explicaţie la care m-am putut gândi pentru a-mi explica de ce strămoşii mei n-au consemnat supernova.

Se răsuci spre Hollus:

— Supernova ar fi trebuit să fie la fel de vizibilă de pe Beta Hydri, ca de aici. Rasa ta are vreo consemnare a observării ei?

— Mă voi interesa, răspunse Hollus.

Simulacrul se opri din mişcare; până şi torsul încetă să se mai dilate şi contracte. Am aşteptat un minut, după care uriaşul păianjen reînvie, Hollus reanimându-şi avatarul.

— Nu, rosti el.