Quandu hè fora, u so bellu. Quandu hè partutu, u so jeep cool cun un allarme frescu, cù vodka fresca, un snack cool, a birra fresca era andata.
“Hanu detestatu, demonii, khe…” Slaveri Venadevich murmurò è, illuminando una sigaretta fresca, chjamava a polizia di u trafficu di u so hijacking à u so amicu colonel.
Dui ore dopu, un jeep hè statu truvatu pocu luntanu in u cortinu: à mezu à u cadàveru di un ghjuvanottu è u mezzu di litru di vodka, una lattina aperta di cervecita è una spuntina guasgi. À cinque metri da u jeep stavanu u secondu cadaveru di un anzianu Khachik.
Hanu attribuitu tuttu i prudutti pigliati è punì u direttore di quellu magazinu, dicenu, uccisu a so figliola, una scolastica di diciassette anni. Slaveri Venadevich stessu pagò per u ladru funerariu, fora di una cuscenza ghjusta, chì i so salvatoghji anu truvatu un capu una settimana dopu à u dumiciliu. Si chjamonu u so tecnicu à a scena è fughjenu, videndu a polizia è sintendu teme di l’abbandunità.
I primi anziani in a casa di u bomber si sò stallati è per u scopu di tuttu, anu cuminciatu à batte à tutti, cumpresu me, per u quale aghju statu dopu trascinatu da l’amministrazione di u “rifugiu di notte” è anu finitu in a strada.
Aghju vultatu in a cità è ùn sapia micca fà, mi vulia manghjà, beie, dorme è scrive, caccia è chiancianu, felte è grugnuti.
– Mà, dà à l’infernu un passaportu, un travagliu è l’alloghju!! – mi lampò in mente. E u pitone dumandò qualcosa d’altru. – Avà hè caldu, carne è più…
– Vai à rubà!! – a voce interna attraversata cume una falce.
– Innò. Ùn sò micca un demucraticu russu, ma un suvieticu. A mo mente era furmata in u spaziu post-sovieticu, quandu a maiuranza ùn solu ùn sapeva micca di arrubbassi, ma solu dete è spartia l’ultimu pezzu di pane, cum’è Ghjesù, rializendu u dulore di l’altri è ùn l’anu micca capitu. Hanu arrubbatu, di novu, quelli chì sò avà oligarchi è demucratici, chì ùn pò mancu nevi in l’invernu, arrimbendu si da a ghjente cumuna. Un diputatu cù un passatu criminale hè chjaru è ancu eroicu, dicenu, u vechju regime perseguitu. Ma se una persona hè ribella, allora hè più periculosa è crudele chè i chjappi ordinarji una volta à centu. Ùn sò stati i stranieri chì anu arruvinatu u nostru paese, è micca noi – semplici mortali, ma sti ladri in leia – oghji deputati di a Duma di u Statu. È tuttu cambierà solu quandu l’ultimu ufficiale sovieticu serà rimessu è ancu s’ellu ùn hè ancu cumunistu, hè un latru di quelli tempi. E ora sò solu circà di campà in lussu una volta di novu, pigliandu a vita di noi. E so figlioli, ùn sapianu micca a vita, subitu à i diputati. Merda sniff à pensà megliu è vutà per l’innuvazione. È noi, i cumuni per elli sò solu insetti, mancu ancu bovini. Qualche cosa di prima donna occupò l’etere intero. Ella hè elogiatu è cantata da e so canzone. Hè a donna più demucratica in u nostru paese, hà maritatu cù u so figliolu illegittimu è questu hè tuttu: fate cum’è ella. È quelli chì sò contru a so monarchia, vale à dì chì hè megliu cà una canzone è chì ùn hè micca ligata cù Mosè, ùn significheghja micca un furmatu cum’è Viktor Tsoi, per esempiu, chì hè statu cacciatu dopu chì ellu hà ricusatu di cooperare cun ella. E questu hè in tutti i circuli di u putere. A nostra demucrazia hè u cuntrariu di a demucrazia occidentale, è cusì u livellu di vita hè diversu: avemu merda è anu Kaif. L’americani associanu un demucraticu cun l’onestà, ma cù noi Russi, hè capitu cum’è furtu è banditu. E novu aghju ottene., Beh, nunda, micca in u primu. E bestie in a jungla sò più faciuli, ùn anu micca lege. È quì?! A cosa principale hè di mantene calma. Ci si bbuliscenu – hè una utopia, i nervi sò sempre bisognu… Ma hè tuttu stancu di ellu?! A caccia hè simpliciamente micca prublema. Sè u pòpulu hè contru à u rè, allora questu ùn hè più un paese, ma una caserna induva sò custretti à esiste, micca vivi. Ma e prime ore di una ristrutturazione cuscente in a vita sò difficiuli, è quandu avete digià capitu ciò chì esce avanti, allora a vita ùn hè micca interessante è vive senza pensà à dumane. A vita senza scopu. Per quessa, a ghjuventù d’oghje arruinerà cumpletamente u paese… Duie settimane di salvezza da u zero, è di novu mi manghjemu socialmente. E postu chì sta volta, ùn aghju micca agisce…
Prospettiva Nevsky hè u core di San Petruburgu. Da a piazza Alexander Nevsky à a piazza di a rivolta di i Decembristi; da i Far à l’ermita. Quantu vedi: jugglers, e acrobati, e pickpockets, cagiunati, è pugnali è scammatori. Tutti travagliavanu quì. È e facce sò criminali ben alimentati. Di sicuru, i turisti sò in fattu un fustu. Fighjate, l’omu spettaculu di McDonald cù una pala s’inchjesta, vale à dì cù una billetera. È vecu cumu un tippu s’avvicina versu un aspettu sfacciatamente sarcasticu.
– Eh fratellu, … grande! – saluta a pugnale.
– Iè, sanu, grazie à Diu!
– Ben, a vita hè normale? À Diu? Diu ùn vi dà micca una merda di tè. In corta, – ghjuntu in un tippu strettu à una ventosa, conduce una pala, altrimenti u uccidiraghju cum’è un cane. Pigliate i bolletti, chjude a pala è u mette in a vostra sacchetta… E ora, vai. Ùn patate micca; u vostru Diu hà urdinatu di sparte.
– Cumu riporterete à Diu?
– È mi cunfessu prima di a morte è vi aghju ancu scama in u paradisu. Hahaha
E allura mi vene è senza avvertimentu pate u tippu in u bogey. Sbuchjera a respira è, circandu di resistene, s’inchjazzeghja istintivamente per una mano, è piglia u fegatu cù l’altru. Drinks, chì hè un fegatu debule.
– Piglia i vostri soldi, camaratu. – Digo sucker è batte u cuteddu luntanu da u tippu.
– Grazie! – mi ringraziu, è u tippu in convulsioni mortali perde a cuscenza è mori È puderia travaglià in qualchì locu è benefiziu u statu è a ghjente, ma u caosu demucraticu in u paese l’hà trasfurmatu in u sonnu … – Eccu, pigliate un peghju. – mi pidda un pugnu di legnu è si ne fughje rapidamente, saltendu in u so Lexus è sfracciandu. Una tazza di tè è duie salsicce in a pasta, grazie per salvà decine di millaie è u cecu di i ladri. Ma i sordi anu da esse salvatu. Iè, ci hè parechje persone quì è tutti camminanu. È u prezzu hè furioso è sempri crescente. U più poviru di u populu in u paese, u più caru u prezzu.
Chì hè quì?! Mi face per guardà è guarda un altru tippu di u passageru. Veju chì e persone si spinghje è micca bollendu, a biera sucna, è una persona senza casa per ella. Ellu dumanda qualcosa, è allughjendu ellu subitu.
– Caru!!! Aiutu per u pane, dà una trinca di soldi?! – dice un capricciusu misteriosu.
– Salite, camarata Huy!! – u tippu si interposia in cunversazione. – Vai à rubà, stinker!! – li lampò u bum. – Sò stancu di e persone senza casa?! – u tippu hà surrisu. Loch li hà attirutu l’attinzioni, l’esaminò è pigliatu a pusizione iniziale, pigliandu u tippu per u so livellu di citatinu. Cuntinuà. – Basta à cumprà una biera è tù ùn beie veramente.
– Iè. disegnò. – Bastai cumprà una birra, una vene: “Dame duie ruble?”, Piglia un sorsardu, l’altru: “Aiutate à lascià u metro, mi lascianu andà da i pulizzeri”. A nostra valente polizia caccià soldi persunale? Un pocu di assurdu, à a TV dicenu u cuntrariu.
– Hmm iè! – sustinutu sucker soaring. È cuntinuava:
– Pigliò un altru sipottu: “Aiutate, fratellu, cunvucatu vagabonda …", stai già pigliatu un goffu di u settimu.. – hà enfatizatu.
– U Dodicesimu. – Aghju vintu à u tippu utilizendu tecniche di prugrammazione Neurolingüistica è i cunsiglii di Carnegie.
– Cosa? – Ùn si capisce micca Loch.
Читать дальше