Francis Carsac - Robinsonii Cosmosului

Schimbarea formei noastre de guvernămînt nu transformă de loc felul nostru de trai. În timp ce uzinele și mașinile erau, ca și minele și flota, proprietate colectivă, pămîntul aparținuse din toate timpurile țăranilor, care-l cultivau. Noi dezvoltarăm rețeaua noastră rutieră și feroviară. Americanii făcură și ei la fel. Ei aveau mai multe mașini cu aburi decît noi, dar noi reușirăm să construim puternice motoare electrice. Cea mai lungă cale mergea de la Cobalt-City la Portul-dinspre-Apus, prin Portul Leon.

Relațiile noastre cu americanii se răciră încă și mai mult. Prima ceartă fu aceea relativă la distrugătorul canadian, construit în cea mai mare parte de canadieni francezi. Aceștia hotărîră să vină să locuiască cu noi și voiră, evident, să ia cu ei și vasul lor. Această hotărîre a fost izvorul a numeroase dificultăți. Pînă la urmă lăsarăm americanilor armamentul și transformarăm vasul în cargobot rapid. Al doilea punct de fricțiune dintre noi, a fost refuzul nostru de a exploata împreună cu ei zăcămintele de petrol situate la mică adâncime pe teritoriu Swiss, lîngă Muntele-Întunecat. Americanii aveau petrol la ei, deși mai în adîncime, și noi știam că Swiss-ii nu ar vedea cu ochi buni pe americani pe pămînturile lor. Dar în ziua de 5 iulie al anului al 9-lea din era teluriană, conflictul deschis era cît pe ce să izbucnească.

În acea zi, vreo doisprezece Swiss-i voiră, așa cum le dădea dreptul tratatul, să treacă pe teritoriul triunghiular, pe care-l forma partea de est a New-Americei și care se afla pe propriul lor teritoriu Swiss. Ei voiau să meargă la postul nostru de la Beaulieu-les-Monts să facă schimb cu noi, ei dîndu-ne vînat pentru vîrfuri de săgeți din oțel. Pătrunseră deci în New-America și se apropiau tocmai de postul nostru, situat pe cealaltă parte a Dronului superior, cînd fură opriți de trei americani înarmați cu mitraliere, care le vorbiră pe un ton brutal și le porunciră să facă bine să se întoarcă de unde au venit, pretenție total absurdă, căci ei se aflau la o sută de metri în linie dreaptă de Beaulieu și la depărtare de cincisprezece kilometri de frontieră, în direcția cealaltă. Adresîndu-li-se în limba franceză, șeful Swiss-ilor, Awitz, le atrase atenția asupra acestui fapt. Furioși, americanii traseră trei rafale, omorînd doi Swiss-i și rănind alți doi, printre care și pe Awitz; apoi îi făcură prizonieri. Ceilalți trecură Dronul sub o grindină de gloanțe. Ei raportară despre cele întîmplate șefului postului nostru, Pierre Lefranc, care, pentru a-și da mai bine seama de situație, veni cu ei pe malul rîului. Și el o păți rău, căci rafala pornită de pe celălalt mal mai omorî încă un Swiss și răni pe Lefranc. Turbați de furie, oamenii lui Lefranc ripostară, trăgînd vreo zece rachete care dărîmară și incendiară o fermă situată în partea americană. Întîmplarea a făcut ca eu să trec pe acolo cu Michel, chiar la cîteva minute după cele întîmplate. Urcînd pe Lefranc și pe Swiss-ii răniți în camionul meu, pornii cu toată viteza spre Cobalt. De cum sosii, mă năpustii la sediul Consiliului, care, întrunit imediat, împreună cu Parlamentul, vota starea excepțională. Lefranc, întins pe o brancardă, își făcu depoziția, care fu coroborată cu aceea a Swiss-ilor. Noi ezitam încă asupra măsurii ce trebuia luată, cînd, ne sosiră vești prin radio de la Pont-aux-Swiss, de pe Vezere. Postul nostru ne informa că se auzeau foarte clar tobele de război la Swiss-i și că numeroase coloane de fum se înălțau pe teritoriul lor. Printr-un procedeu necunoscut nouă, Vzlik și fusese pus la curent cu cele petrecute și își aduna războinicii. Fără îndoială că, într-o atare împrejurare, triburile federale vor merge alături de el, sprijinindu-l. Cunoscînd caracterul răzbunător și total lipsit de milă al aliaților noștri, mă gîndii imediat la fermele americane izolate ce se aflau de-a lungul frontierei și la masacrele ce s-ar fi putut întîmpla acolo în cîteva ore. Trimisei cu elicopterul un împuternicit la Vzlik cerîndu-i să aștepte o zi, și înconjurat de Consiliu, mă dusei la postul emițător pentru a lua contact cu New-Washington. Deja evenimentele se precipitau. Pe cînd noi toți soseam la postul nostru de radio, radiotelegrafistul îmi întinse o notă informativă: distrugătorul american ne bombarda Portul-dinspre-Apus! Temerarul și Surcouf ripostau! Spre a fi gata pentru orice eventualitate, dădurăm ordinul de mobilizare. Avioanele trebuiau să fie gata să-și ia zborul, cu armele încărcate și rezervoarele pline. Prin radio implorarăm guvernul american să-și suspende ostilitățile și să aștepte sosirea plenipotențiarilor noștri. Ei acceptară și noi aflarăm că bombardarea portului nostru încetase. Distrugătorul lor, cel care atacase, se găsea de altfel într-o stare proastă, căci pe plaja din fața lui explodase în plin o rachetă radioghidată de pe Surcouf.

Michel, cu unchiul meu și cu mine, plecarăm imediat cu avionul. După o jumătate de oră eram la New-Washington. Întrevederea fu la început furtunoasă. Americanii erau de o aroganță atît de revoltătoare, încît Michel trebui să le reamintească faptul că fără noi ei ar fi fost astăzi pradă monștrilor marini, sau ar fi rătăcit, morți de foame, pe vasele lor lipsite de păcură.

Pînă la urmă o comisie de anchetă fu desemnată, comisie din care făceau parte Jeans, Smith, unchiul meu și cu mine, cît și fratele lui Vzlik, Isszi. Acești doi americani din comisie fură cinstiți și recunoscură vinovăția oamenilor lor. Aceștia fură condamnați la zece ani de închisoare. Swiss-ii primiră l0.000 de vîrfuri de suliți drept despăgubire.

Fapt curios, după această întîmplare, în raporturile dintre noi se produse o destindere. La sfîrșitul anului l0, aceste raporturi erau atît de bune, încît puturăm propune fondarea Statelor Unite de pe Tellus. La 7 ianuarie al anului ll, o conferință întruni pe reprezentanții americani, canadieni, argentinieni, norvegieni și francezi. O constituție federală fu adoptată. Ea păstra pentru fiecare stat o largă autonomie, dar stabilea un guvern federal, care avea sediul într-un oraș care fu construit la confluența Dronului cu Dordogne, chiar pe locul unde doborîsem noi primul tigrosaur. Orașul se chemă «Unirea.» 200 de kilometri pătrați fură declarați pămîni federal. Ne-a fost foarte greu să-i convingem pe americani să recunoască inviolabilitatea prezentă și viitoare a teritoriilor Sunss-ilor.

Pînă la urmă, ea fu limitată la teritoriile aliaților noștri actuali, sau ale acelera dintre Swiss-i care ne vor deveni aliați într-un răstimp de l00 de ani. Coloniile care se vor forma în viitor vor fi pămînturi federale, pînă ce populația lor va atinge numărul de 50.000 de suflete. Ele vor trece atunci la rangul de state, libere de a-și vota constituțiile lor interne. La 25 august ale anului l2, Parlamentul federal se întruni pentru prima dată și unchiul meu fu ales președintele Statelor Unite de pe Tellus. Drapelul federal s-a înălțat pentru prima oară. Era albastru închis, cu cele 5 stele albe simbolizînd cele 5 state fondatoare: New-America, Moua-Frariță, Argentina, Canada de pe Tellus și Norvegia. Cele două limbi oficiale fură engleza și franceza. Nu voi intra în detaliile legilor care fură votate, căci ele vă conduc și astăzi. Guvernul federal fu singurul autorizat să posede o armată, o flotă, o aviație și fabrici de armament. Privind departe în viitor, noi îi rezervarăm de asemenea și energia atomică, pe care vom ajunge desigur să o posedăm și pe Tellus într-o bună zi.