Isaac Asimov - Zeii înşişi

― Aha, murmură el. Bărbaţi şi femei.

― Exact! făcu Selene. Sexele concurează împreună, dar ideea este de a preveni balansul necontrolat al părţilor ce poate influenţa controlul căderii. Există şi o diferenţă sexuală ce presupune vulnerabilitatea în faţa durerii. Nu-i o modestie.

― Cred că am citit despre asta, răspunse Pămînteanul.

― S-ar putea, deşi în afară nu ies prea multe. Nu din cauza noastră, dar guvernul terestru preferă să reducă la minim noutăţile de pe Lună.

― De ce, Selene?

― Tu eşti Pămîntean. Spune-mi tu… Teoria noastră, a celor de pe Lună, este că stînjenim Pămîntul. Sau cel puţin, guvernul Pămîntului.

Acum, de fiecare parte a cilindrului, doi indivizi se ridicau rapid şi se auzea un răpăit surd de tobe. La început, se părea că cei doi suiau o scară, treaptă cu treaptă, dar viteza lor creştea, şi pe la jumătatea înălţimii izbeau fiecare bara pe lîngă care treceau, cu un bufnet ostentativ.

― Pe Pămînt n-ar putea-o face cu atîta graţie, îi admiră Pămînteanul şi apoi se corectă: sau chiar de loc.

― Nu-i vorba numai de gravitaţia scăzută, rosti Selene. N-ai decît să încerci. Sunt necesare multe ore de antrenamente.

Căţărătorii ajunseseră la balustradă şi suiră pe ea. Plonjară simultan înapoi.

― Pot fi rapizi atunci cînd vor, observă bărbatul.

― Mda, făcu Selene printre aplauze. Am impresia că atunci cînd Pămîntenii ― adică adevăraţii Pămînteni, cei care n-au vizitat niciodată Luna ― se referă la mişcarea pe Lună, ei se gîndesc la suprafaţă şi la costume spaţiale. Desigur, în felul acela e lentă. Datorită costumelor spaţiale, masa devine uriaşă şi asta înseamnă inerţie mare, în condiţiile unei gravitaţii reduse.

― Corect, rosti Pămînteanul. Am văzut filmele clasice ale primilor astronauţi, la fel ca orice şcolar, şi mişcările seamănă cu cele subacvatice. Filmul ţi se imprimă în subconştient, chiar dacă ştii cum e corect.

― O să fii surprins cît de repede ne putem azi mişca la suprafaţă cu costume şi toate alea. Iar aici, în subteran, fără costume, ne deplasăm la fel de iute ca şi pe Pămînt. Gravitaţia mai mică duce la folosirea corespunzătoare a muşchilor.

― Dar vă puteţi mişca şi mai încet… Îi urmărea pe acrobaţi. Terminaseră proba de viteză şi coborau cu o încetineală deliberată. Pluteau lovind barele pentru a întîrzia căderea, aşa cum anterior căutau să accelereze urcarea. Atinseră solul şi alţi doi îi înlocuiră. Apoi alţi doi. Apoi alţi doi. Alternativ, din fiecare echipă, cîte o pereche se întrecea în virtuozitate.

Deplasarea se făcea în paralel, dar parcursurile erau tot mai complicate. O pereche se desprinse simultan, traversînd cilindrul într-o parabolă joasă, cu convexitatea în sus, fiecare ajungînd la bara părăsită de celălalt, trecînd unul pe lîngă altul fără să se atingă. Aplauzele sporiră.

― Cred că-mi lipseşte experienţa de-a aprecia amănuntele mai subtile, comentă Pămînteanul. Toţi aceştia sunt Lunariţi?

― Aşa presupun, răspunse Selene. Sala este deschisă tuturor cetăţenilor Lunii şi unii imigranţi sunt destul de buni. Totuşi, pentru asemenea virtuozităţi trebuie să fie vorba de copii concepuţi şi născuţi aici. Sunt cei mai adaptaţi fizic, în orice caz mai mult decît Pămîntenii, şi sunt antrenaţi din copilărie. Majoritatea concurenţilor n-au optsprezece ani.

― Bănuiesc însă că-i periculos, cu toată gravitaţia redusă.

― Fracturile nu sunt deloc rare. Nu cred că a murit cineva, dar există cel puţin un caz de coloană fracturată şi paralizie. Am şi văzut un accident îngrozitor… ah, fii atent; acum vin figurile libere.

― Ce?

― Pînă acum au fost figuri impuse. Parcursurile se desfăşurau după o schemă stabilită.

Bătăile păreau mai line; un căţărător urcă şi se lansă brusc în aer. Prinse cu o mînă o bară, descrise un cerc în planul vertical şi-şi dădu drumul.

― Uluitor, făcu Pămînteanul, urmărindu-l atent. Se mişcă în jurul barelor exact ca un gibon.

― Un ce? întrebă Selene.

― Un gibon. O rasă de maimuţă; de fapt, singura maimuţă care mai trăieşte în sălbăticie. Sunt… Privi spre Selene, apoi spuse: N-o considera o insultă, Selene; sunt nişte creaturi pline de graţie.

― Am văzut filme cu maimuţe, se încruntă femeia.

― Probabil că nu i-ai văzut pe giboni în acţiune…. Îndrăznesc să spun că Pămîntenii le-ar putea spune Lunariţilor „giboni”, ca formă de batjocură. Dar eu nu mă refer la asta.

Îşi rezemă ambele coate pe balustradă şi privi mişcările. Păreau un dans aerian.

― Selene, cum îi trataţi pe imigranţii Pămînteni aici, pe Lună. Mă refer la cei care doresc să se stabilească aici. Lipsindu-le adevăratele însuşiri Lunarite…

― Asta nu contează. Imii sunt cetăţeni. Nu există nici o discriminare legal; nici o discriminare legală.

― Ce înseamnă asta? nici o discriminare legală?

― Ce-ai auzit. Există lucruri pe care ei nu le pot face. Există unele diferenţe. Problemele lor medicale sunt diferite şi de obicei au avut un trecut medical mai încărcat. Dacă vin la o vîrstă mijlocie, arată… bătrîni.

Pămînteanul privi stînjenit într-o parte.

― Se pot căsători? Vreau să spun, imigranţii cu Lunariţii.

― Bineînţeles. Adică dacă se pot încrucişa.

― La asta mă refeream.

― Desigur. Orice imigrant poate avea unele gene valoroase. Cerule, taică-meu era imi, deşi după mamă sunt o Lunarită de generaţia a doua.

― Presupun că tatăl tău a venit pe cînd era destul de…

Dumnezeule! încremeni, apoi suspină înfiorat: Credeam c-o să scape bara.

― Nici gînd, făcu Selene. E Marco Foro. Îi place să facă aşa: s-o prindă în ultimul moment. De fapt, e o chestie de prost gust şi un adevărat campion o evită. Totuşi… Tatăl meu avea douăzeci de ani cînd a sosit.

― Aşa da. Încă destul de tînăr ca să fie adaptabil; fără complicaţii sentimentale în urmă, pe Pămînt. Din punctul de vedere al unui bărbat Pămîntean, cred că-i interesant să ai o legătură sexuală cu…

― Legătură sexuală! Veselia Selenei părea că maschează un adevărat şoc. Doar nu crezi că taică-meu s-a culcat cu mama? Dacă te-ar auzi mama, ţi-ar arăta ea!

― Atunci…

― Însămînţare artificială, ce naiba! Sex cu un Pămîntean?

― Mi s-a părut că ai spus că nu există discriminări.

― Asta nu-i o discriminare. E o realitate fizică. Un Pămîntean nu se poate descurca bine în cîmpul gravitaţional. Cît de antrenat ar fi, sub imperiul pasiunii, poate greşi. N-aş risca. Prostul şi-ar putea rupe o mînă sau un picior… sau şi mai rău, unul de-al meu. Combinarea genelor e una; sexul cu totul altceva.

― Iartă-mă… Dar însămînţarea artificială nu-i ilegală?

Ea privea absorbită gimnastica.

― Uite-l iarăşi pe Marco Foro. Cînd nu încearcă să fie spectaculos fără rost, e realmente bun; şi sora lui e aproape tot atît de bună. Cînd lucrează împreună, e pur şi simplu un poem de mişcare. Priveşte-i acum. Sunt împreună şi se rotesc în jurul aceleiaşi bare de parcă ar avea un singur trup. Uneori, el e prea excentric, dar controlul muşchilor este perfect… Aşa-i, însămînţarea artificială este oprită de legea Pămîntului, dar se permite în cazul unor motive medicale. Bineînţeles, asta se întîmplă deseori.

Acrobaţii urcaseră cu toţii şi se găseau dispuşi în cerc, imediat sub balustradă; cei roşii de-o parte, cei albaştri de cealaltă parte. Ridicară braţul dinspre interior şi erau aplaudaţi.