Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Se află la post de prea multă vreme. A început să gândească la fel ca şi sayshellienii.

— Ăsta-i riscul meseriei de ambasador, Liono. Să aşteptăm până se va isprăvi totul şi după aceea o să-i dăm o vacanţă mai lungă şi o să-l trimitem la post în altă parte. E un tip capabil. La drept vorbind, a avut curajul şi înţelepciunea de a ne transmite neîntârziat mesajul lui Trevize.

Pe faţa lui Kodell licări un zâmbet:

— Da, mi-a spus că a făcut-o împotriva voinţei lui. “Am făcut-o pentru că trebuia”, cam astea au fost cuvintele lui. Vezi, Doamnă Primar, trebuia să ne anunţe chiar dacă nu era de acord, pentru că imediat ce Trevize a intrat în spaţiul Uniunii Sayshell, eu l-am informat pe Ambasadorul Thoobing să înainteze orice date referitoare la el.

— Da? făcu Primarul Branno şi se întoarse în scaun pentru a-l privi mai bine pe Kodell. Şi ce te-a determinat să procedezi astfel?

— Consideraţii elementare. Trevize avea la dispoziţie o navă de ultimul tip, aparţinând Fundaţiei şi era normal ca sayshellienii să observe asta. De asemenea, comportarea lui lipsită de tact şi de diplomaţie nu putea să le scape. Prin urmare, putea să dea de bucluc şi orice cetăţean al Fundaţiei ştie că trebuie să dea fuga să se plângă celui mai apropiat reprezentant al Fundaţiei. Personal nu mi-ar displace să-l ştiu pe Trevize prins la-nghesuială, căci asta l-ar mai ajuta să-şi vâre minţile în cap, dar l-ai trimis pe post de paratrăsnet şi voiam să poţi aprecia cum se cuvine ceea ce ar lovi, aşa că m-am îngrijit ca reprezentantul cel mai autorizat al Fundaţiei să-l supravegheze.

— Înţeleg! Abia acum pricep de ce Thoobing a reacţionat atât de energic. Şi eu îi transmisesem un avertisment similar. Întrucât a primit separat ordine de la noi, nici nu-i de acuzat dacă-şi închipuie că manevrele câtorva nave ale Fundaţiei ar putea însemna mai mult decât pare la prima vedere. Liono, cum se face că nu m-ai consultat înainte de a transmite acest mesaj?

Kodell răspunse cu răceală:

— Dacă te-aş implica în toate activităţile mele, n-ai mai avea timp să fii cu adevărat Primar. Dar tu de ce nu m-ai informat de intenţiile tale?

— Dacă te-aş ţine la curent cu toate intenţiile mele, ai şti prea multe, îi răspunse Branno fără chef. Asta e o problemă minoră, care nu justifică îngrijorarea Iui Thoobing. Iar reacţiile de protest ale Sayehellului nu mă ating. Pe mine mă interesează Trevize.

— Navele noastre de cercetare l-au reperat pe Compor. Îl urmăreşte pe Trevize şi amândouă înaintează cu precauţie către Gaia.

— Am primit rapoartele acelor nave, Liono. E clar că atât Trevize cât şi Compor au luat în serios problema Gaiei.

— Doamnă Primar, toată lumea zâmbeşte ironic auzind de superstiţia numită Gaia, dar, în acelaşi timp, toţi gândim: “Dacă totuşi…” Chiar şi Ambasadorul Thoobing pare cam îngrijorat de situaţia creată. Ar putea fi o politică foarte şireată din partea sayshellienitor. Ca un fel de culoare protectoare. Dacă răspândeşti zvonuri despre o lume misterioasă şi invincibilă, oamenii se vor feri nu numai de lumea respectivă, dar şi de lumile vecine, precum cele care compun Uniunea Sayshell.

— Crezi că de aceea s-a ferit Catârul să-i supere pe cei de pe Sayshell?

— Probabil.

— Crezi că Fundaţia nu s-a atins de Sayshell din cauza Gaiei? Ştii bine că nu aveam cunoştinţă de existenţa acestei lumi.

— Recunosc că nu există nici o menţiune despre Gaia prin arhivele noastre, dar nu putem găsi o explicaţie plauzibilă pentru atitudinea noastră tolerantă faţă de Uniunea Sayshell.

— Să sperăm că, în ciuda părerii lui Thoobing, guvernul sayshellian s-a convins măcar în parte de puterea Gaiei şi de pericolul pe care-l reprezintă.

— De ce asta?

— Pentru că-n acest caz, Uniunea Sayshell nu va condamna intenţia noastră de a ne îndrepta spre Gaia. Cu cât mai vehement vor respinge planul nostru, cu atât mai grabnic se vor convinge singuri că acţiunea noastră trebuie aprobată, astfel încât Gaia să ne înghită. Îşi vor imagina că lecţia pe care-o vom primi va fi binevenită şi va sluji de exemplu pentru alţi potenţiali invadatori.

— Dacă, totuşi, au motive întemeiate să creadă asta, Primare? Dacă Gaia este cu adevărat primejdioasă?

Branno zâmbi:

— Mereu pui pe “Dacă totuşi” în faţă, Liono.

— Trebuie să cântăresc toate posibilităţile, Primare. Asta mi-e meseria.

— Dacă Gaia e primejdioasă, atunci îl va captura pe Treyize. Asta e menirea lui, ca paratrăsnet al meu. Şi sper ca şi Compor şi păţească la fel.

— Speri asta? De ce?

— Pentru că asta îi va face să se încreadă prea mult în propriile forţe şi ne vom sluji de această slăbiciune. Ne vor subestima puterea şi ne vor uşura astfel sarcina.

— Dar dacă cei care se supraapreciază suntem noi?.

— Nu vom fi noi, i-o reteză sec Branno.

— Dar nu avem nici cea mai vagă informaţie despre Gaia şi nu putem aprecia potenţialul ei. Primare, nu mi-o lua în nume de rău, dar ar trebui luată în calcul şi posibilitatea asta.

— Serios? De unde-ai mai scos-o şi pe asta, Liono?

— Şi tu crezi că, în cel mai rău caz, Gaia ar putea fi cea de-a Doua Fundaţie. Sayshell are o istorie interesantă încă de pe vremea Imperiului. Numai Sayshell a fost lăsată să se autoguverneze. Tot Sayshell a beneficiat de scutiri de taxe în timpul domniei aşa-numiţilor “împăraţi Necruţători”. Pe scurt, Sayshell pare să fi beneficiat de protecţia Gaiei chiar în perioada imperială.

— Şi-atunci?

— A Doua Fundaţie a fost întemeiată de Hari Seldon în acelaşi timp cu Fundaţia noastră. A Doua Fundaţie nu exista în vremurile imperiale, dar Gaia exista. Prin urmare, Gaia nu este a Doua Fundaţie, ci altceva. Probabil ceva mai periculos.

— Nu mi-am propus să mă las intimidată de ceea ce nu cunosc, Liono. Există doar două surse potenţiale de pericol — arme fizice şi arme mentale — iar noi suntem pregătiţi să rezistăm oricăreia dintre ele. Mergi înapoi pe nava ta şi menţine toate navele în alertă la graniţa cu Sayshell. Numai nava mea se va îndrepta spre Gaia, dar va rămâne, tot timpul în legătură cu tine şi te vom aştepta să ne urmezi printr-un singur salt, dacă va fi nevoie… Mergi, Liono, şi alungă expresia asta de tulburare de pe faţa ta.

— Îmi dai voie să-ţi mai pun o întrebare? Ştii sigur în ce te bagi?

— Sigur, răspunse ea sumbru. Şi eu am studiat istoria Sayshellului şi am înţeles că Gaia nu poate fi a Doua Fundaţie dar, aşa cum ţi-am mai spus, am primit raportul complet al navelor de cercetare şi din ele am…

— Da?

— Ei bine, Liono, acum ştiu unde se află a Doua Fundaţie, aşa că ne vom ocupa de amândouă. Întâi Gaia şi după aceea Trantorul.

NAVA PORNITA de pe staţia spaţială ajunse în apropiere de Far Star după patru ore care i se părură ani lui Trevize.

În condiţii normale, Trevize ar fi încercat să semnalizeze şi s-ar fi aşteptat la un răspuns. Iar dacă n-ar fi primit răspuns ar fi luat hotărârea să se îndepărteze.

Dar întrucât nava nu era înarmată şi oricum nu răspundea la comenzi, nu putea decât să aştepte. Computerul nu primea alte instrucţiuni decât cele care priveau interiorul navei.

În rest, totul funcţiona normal. Sistemele de ventilaţie şi de încălzire erau perfecte; astfel că el şi Pelorat nu simţeau nici un inconvenient fizic. Dar asta nu slujea la nimic. Minutele se scurgeau greu şi Trevize era apăsat de nesiguranţă cu privire la soarta ce li se rezervase. Observă contrariat că Pelorat părea calm. Şi, ca să pună capăt la toate, în timp ce el n-avea poftă de mâncare, Pelorat desfăcuse un mic container cu carne de pui care se încălzise imediat după deschidere şi acum împrăştia un miros îmbietor. Iar acum, nepăsător şi metodic, Pelorat mânca.