Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Asa deci? Interesant! remarcă Gendibal nu prea convins. Şi mai bine. Mare lucru să ştii când adevărul poate face minuni, pentru că un neadevăr nu poate fi prezentat cu aceeaşi sinceritate. Palver spunea: “Minciuna-i cu atât mai convingătoare cu cât e mai aproape de adevăr, iar adevărul însuşi, bine folosit, poate deveni cea mai sfruntată minciună.”

— Ar mai fi ceva de spus, spuse Compor. Urmând instrucţiunile de a-l reţine pe Trevize în Sectorul Sayshell până la sosirea ta — şi de a realiza acest lucru cu orice preţ — a trebuit să merg atât de departe încât mi-e limpede că acum bănuieşte că mă aflu sub influenţa celei de-a Doua Fundaţii.

Gendibal încuviinţă uşor din cap:

— Cred că în condiţiile acestea era inevitabil. Monomania lui în ceea ce priveşte un asemenea subiect ar fi suficientă pentru a-l face să vadă mâna celei de-a Doua Fundaţii chiar şi acolo unde nu există. Va trebui să ţinem seama de asta.

— Orator, înţeleg că e absolut necesar ca Trevize să rămână pe loc până vei putea ajunge la el, dar problema s-ar simplifica dacă aş veni să te întâmpin, te-aş lua pe nava mea şi te-aş duce înapoi.Totul ar dura mai puţin de o zi…

— Nu, Observator, îi răspunse tăios Gendibal. Nu vei face asta. Oamenii de pe Terminus ştiu unde te afli. Ai la bord un hiperreleu pe care nu-l poţi dezactiva, nu-i aşa?

— Aşa e, Orator.

— Şi dacă Terminusul ştie că ai coborât pe Sayshell, atunci şi ambasadorul a fost informat despre prezenţa ta acolo şi despre sosirea lui Trevize. Hiperreleul va transmite pe Terminus că ai părăsit Sayshell, îndreptându-te spre un punct oarecare situat la sute de parseci depărtare şi că ai revenit; iar ambasadorul îi va informa că Trevize a rămas, totuşi, pe loc. Ce vor crede cei de pe Terminus? După aprecierile mele, Primarul Terminusului este o femeie perspicace şi n-aş dori cu nici un preţ s-o alarmăm oferindu-i spre dezlegare o şaradă ca asta. Nu vrem ca ea să pornească încoace în fruntea unei părţi din flotă. Probabilitatea ca ea să vină e şi-aşa alarmant de mare.

— Cu respectul cuvenit, Orator… spuse Compor. Dacă putem ţine sub control un comandant avem motive să ne temem de o flotă?

— Ar trebui să ne temem, chiar dacă flota nu e aici. Rămâi unde eşti, Observator. Când voi ajunge la tine, voi veni pe nava ta şi apoi…

— Şi apoi. Orator?

— Ei bine, voi prelua comanda.

După ce destramă viziunea, mentală, Gendibal rămase nemişcat minute în şir gândindu-se.

Pentru că din punct de vedere tehnologic nava sa nu se putea compara cu navele perfecţionate ale Primei Fundaţii şi călătoria durase foarte mult timp, Gendibal avusese răgazul sa cerceteze în amănunţime fiecare raport referitor la Trevize. Rapoartele acopereau o perioadă de circa zece ani.

Având o idee de ansamblu asupra calităţilor lui şi judecând în lumina ultimelor evenimente petrecute, nu mai încăpea nici o îndoială că Trevize ar fi devenit un ajutor nepreţuit pentru a Doua Fundaţie dacă interdicţia de a se efectua recrutări în rândul celor născuţi pe Terminus nu s-ar fi respectat în litera ei încă de pe vremea lui Palver.

Era imposibil de spus câţi recruţi de cea mai aleasă calitate pierduse a Doua Fundaţie de-a lungul anilor. Nici nu exista posibilitatea de a evalua pe fiecare dintre cvadrilioanele de fiinţe umane care trăiau în Galaxie. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu ar fi putut oferi la fel de mult ca Trevize, şi bineînţeles că nici unul nu s-ar fi putut afla într-un punct atît de nevralgic.

Gendibal clătină uşor din cap. Trevize ar fi trebuit luat în seamă, chiar dacă se născuse pe Terminus. Toate laudele pentru Observator Compor că înţelesese acest lucru, chiar dacă trecerea anilor îl mai schimbase.

Acum Trevize nu le putea fi de nici un folos, desigur. Deşi prea vârstnic pentru a mai putea fi modelat, el avea o intuiţie înnăscută, o capacitate de a găsi soluţii pe baza unor informaţii total inadecvate şi ceva, ceva care…

Bătrânul Shandess înţelesese toate aceste lucruri, chiar fără să coreleze toate datele şi raţionamentele pe care Gendibal le cercetase amănunţit în cursul acestei călătorii. Shandess socotise că Trevize era cheia crizei.

De ce venise Trevize pe Sayshell? Ce punea la cale? Ce căuta acolo?

Şi nu putea fi atins! Trevize era sigur de asta. Până nu va afla exact ce rol joaca Trevize ar fi o greşeală de neiertat să încerce a-l influenţa într-un fel sau altul. Ţinând seama de existenţa Anti-Catârilor, orice manevră greşită în privinţa lui Trevize ar putea provoca o adevărată catastrofă.

Simţi o minte sâcâindu-l şi o îndepărtă distrat de parcă ar fi fost una dintre numeroasele insecte supărătoare de pe Trantor. Detectă brusc un efluviu de durere care nu era a lui şi ridică ochii.

Încruntată, Sura Novi se ţinea cu o mână de frunte:

— Cer iertare, Stăpâne, capul mi-a fost cuprins brusc de o învolburare.

Gendibal se simţi invadat de remuşcări.

— Iartă-mă, Novi. Nu eram atent, mă adâncisem în gânduri. Apoi, imediat, atinse cu delicateţe câteva terminaţii nervoase.

Cu faţa luminată dintr-o dată, Novi zâmbi şi spuse:

— A dispărut ca un nimic suflat de vânt. Sunetul blând al cuvintelor tale, Stăpâne, face minuni…

— Mă bucur! S-a întâmplat ceva? De ce ai venit aici?

Avu o reţinere să-i pătrundă în minte pentru a cerceta şi afla în detaliu motivul sosirii ei. Avea o reţinere lăuntrică din ce în ce mai accentuată atunci când se simţea ispitit să pătrundă în intimitatea gândurilor ei.

Novi ezită. Se înclină uşor înspre el:

— Eram îngrijorată. Priveai în gol şi spuneai vorbe fără de înţeles, iar chipul îţi părea răscolit. Am rămas acolo ca îngheţată, temătoare că ţi-e rău şi nu ştiam ce să fac.

— Nu s-a-ntâmplat nimic, Novi. N-ai de ce te teme. (O bătu uşor pe mână.) Nu te îngrijora. Înţelegi?

Teama — ca şi orice altă emoţie puternică — tulbura şi modifica într-o oarecare măsură simetria minţii ei. El o prefera calmă, echilibrată şi senină, dar avu o strângere de inimă la gândul de a o face să rămână în această stare printr-o intervenţie a sa. Ceva mai devreme ea simţise acea armonizare ca fiind efectul vorbelor lui şi avu impresia că era mai bine aşa.

— Novi, de ce nu-ţi spun eu Sura?

Ea îl privi, brusc îndurerată:

— Vai, Stăpâne, să nu faci asta.

— Dar Rufirant aşa şi-a spus în ziua în care ne-am întâlnit prima oară. De-acum te cunosc destul de bine…

— Prea bine ştiu c-aşa mi-a spus. Aşa vorbesc bărbaţii cu fetele nemăritate, care nu-s căpătuite. Pentru mine e mai onorabil dacă rămân “Novi” şi o să fiu mândră dacă o spui tu. Iar dacă acum nu am bărbat, am în schimb un stăpân, şi-s mulţumită. Sper că “Novi” nu-ţi sună neplăcut.

— Bineînţeles că nu, Novi.

Şi auzind acestea, mintea ei se domoli, iar Gendibal se simţi încântat. Prea încântat. Se cuvenea oare să aibă acest sentiment?

Puţin ruşinat, îşi aminti de Catâr despre care se auzise că, spre nenorocirea lui, nutrise sentimente asemănătoare faţă de femeia aceea de pe Prima Fundaţie, Bayta Darell.

În cazul lui, însă, lucrurile stăteau altfel. Această femeie hamish reprezenta scutul său împotriva unor minţi necunoscute, iar el voia ca ea să slujească acestui scop cât mai bine.

Nu, nu acesta era adevărul. S-ar compromite ca Orator dacă ar înceta să-şi înţeleagă propria gândire sau, şi mai grav, s-ar autoamăgi pentru a ocoli adevărul. În realitate, avea un sentiment de mulţumire când ea era calmă, liniştită şi fericită fără intervenţia lui, şi îl încânta simplul fapt că ea era mulţumită; şi nu vedea nici un rău în asta (gândi el ca o sfidare la adresa altora care ar fi socotit altfel).