Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Acesta ar fi sigur motivul pentru care nu i se permite să vină aici.

— Atunci unde merge?

— Încă n-am aflat.

— Pari destul de calm, spuse ţâfnos Primul Orator.

— Mă întreb dacă nu cumva e mai bine aşa, răspunse Gendibal. Vrei ca el să vină pe Trantor pentru a-l apăra şi a-l folosi ca sursă de informaţii. N-ar deveni oare un izvor de informaţii mai importante dacă merge unde doreşte şi face ceea ce şi-a propus, cu condiţia să nu-l pierdem din ochi?

— Insuficient! izbucni Primul Orator. M-ai convins de existenţa acestui nou duşman şi acum nu-mi găsesc liniştea. Ba, mai grav, m-am autosugestionat că trebuie să-l protejăm pe Trevize fiindcă altfel vom pierde totul. Nu reuşesc să alung sentimentul că el şi numai el este cheia.

— Prim Orator, orice s-ar întâmpla, noi nu vom pierde, spuse Gendibal cu convingere. Asta ar fi posibil dacă aceşti Anti-Catâri, ca să folosesc propria ta exprimare, ar fi continuat să se strecoare neobservaţi printre noi. Dar acum ştiu că sunt acolo. Nu mai acţionăm orbeşte. La următoarea întrunire a Mesei, dacă vom lucra împreună, vom declanşa contraatacul.

— Nu problema Trevize m-a determinat să te chem. Subiectul a căpătat importanţă doar fiindcă mi-a apărut ca o înfrângere personală. Analizasem inexact acest aspect al situaţiei. Am greşit punând orgoliul mai presus de politica generală şi-mi cer scuze. Mai e ceva.

— Ceva mai grav, Prim Orator?

— Exact, Orator Gendibal. Primul Orator oftă şi bătu darabana cu degetele pe birou în timp ce Gendibal rămase răbdător în picioare, aşteptând.

Într-un târziu Primul Orator vorbi cu blândeţe de parcă ar fi încercat să uşureze forţa loviturii:

— La o întrunire de urgenţă a Mesei, iniţiată de Orator Delarmi…

— Fără încuviinţarea ta, Prim Orator?

— Pentru ceea ce dorea ea, n-avea nevoie decât de susţinerea a trei dintre Oratori, mai puţin eu. La întrunirea convocată de urgenţă tu ai fost pus sub acuzare, Orator Gendibal. Acuzarea susţine că eşti nedemn de calitatea de Orator şi că trebuie să fii judecat. Pentru prima oară în decurs de mai bine de trei secole se întâmplă ca împotriva unui Orator să se emită o punere sub acuzare.

Străduindu-se să-şi ascundă orice semn de furie, Gendibal spuse:

— Bineînţeles că nu ai votat pentru punerea mea sub acuzare.

— Nu, dar am fost singurul. Restul Mesei a votat în unanimitate, iar rezultatul a fost de zece contra unul în favoarea acuzării. După cum ştii, pentru punerea sub acuzare trebuiau zece voturi, inclusiv cel al Primului Orator, sau zece fără vot lui.

— Dar eu n-am fost convocat.

— N-ai fi avut drept de vot.

— Dar aş fi putut lua cuvântul ca să mă apăr.

— Nu în condiţiile astea. Există puţine precedente, dar clare. Te vei apăra la procesul care va avea loc cât de curând posibil.

Îngândurat, Gendibal lăsă capul în pept, apoi afirmă:

— Asta nu mă îngrijorează în mod deosebit, Prim Orator. Consider că prima ta reacţie a fost corectă. Problema Trevize capătă caracter prioritar. Îmi permiţi să-ţi sugerez amânarea procesului din acest motiv?

Primul Orator ridică mâna pentru a-l opri.

— Orator, nu eşti de condamnat dacă nu înţelegi situaţia. Punerea sub acuzare se face atât de rar, încât chiar şi eu am fost obligat să cercetez procedura legală pe care o presupune. În aceste momente procesul are un caracter de urgenţă. Suntem siliţi să-l derulăm imediat, lăsând deoparte orice alte preocupări.

Gendibal îşi aşeză mâinile strânse pumn pe birou şi se înclină spre Primul Orator:

— Sper că nu vorbiţi serios.

— Aşa spune legea.

— Nu putem admite ca legea să ne facă orbi la un pericol evident.

— Orator Gendibal, pentru membrii Mesei tu reprezinţi un pericol imediat. Nu încerca să mă întrerupi. Legea în chestiune se bazează pe convingerea că nimic nu poate fi mai important decât posibilitatea de corupţie sau de utilizare ilegală a puterii de către un Orator.

— Dar nu pot fi acuzat nici de una, nici de alta. Prim Orator, şi ştiai acest lucru. E vorba de o vendetă personală a Oratorului Delarmi. Dacă se pune problema utilizării ilegale a puterii, singurul acuzat ar trebui să fie ea. Vina mea este că niciodată nu mi-am dat silinţa să devin mai agreabil — atâta lucru recunosc — şi că am acordat prea puţină atenţie unor bătrâni neghiobi şi atinşi de senilitate, dar consideraţi suficient de tineri pentru a li se încredinţa puterea.

— Ca mine, de exemplu, Orator?

Gendibal oftă:

— Vezi, iar am greşit. Nu mă refer la tine, Prim Orator… Foarte bine, atunci, să organizăm un proces în procedura de urgenţă. Chiar mâine. Ba mai bine astă seară. Să terminăm o dată cu el şi să trecem la problema Trevize. Nu trebuie să mai întârziem.

— Orator Gendibal. spuse Primul Orator, cred că nu înţelegi exact care este situaţia. Au mai fost cazuri de punere sub acuzare, nu multe, ci doar două. N-a fost condamnat nici unul dintre cei acuzaţi, însă tu nu ai cum să scapi nepedepsit! Atunci nu vei mai fi membru al Mesei şi nu vei mai avea nici un cuvânt de spus în probleme de politică publică. De fapt, vei pierde dreptul de vot la întrunirea anuală a Adunării.

— Şi nu vrei să acţionezi pentru a împiedica acest lucru?

— Nu pot. Vor vota împotriva mea, iar atunci voi fi silit să-mi dau demisia, ceea ce i-ar încânta pe Oratori.

— Iar Delarmi va deveni Prim Orator?

— Asta e aproape sigur.

— Aşa ceva nu trebuie să se întâmple!

— Exact! Iată de ce va trebui ca eu să votez în favoarea condamnării tale.

Gendibal trase adânc aer în piept.

— Insist asupra procedurii de urgenţă.

— Trebuie să ai timp să-ţi pregăteşti apărarea.

— Care apărare? Nu vor să asculte apărarea. Procedura de urgenţă!

— Masa trebuie să-şi instrumenteze acuzaţia.

— Nu există acuzaţie şi nici nu le trebuie aşa ceva. În mintea lor sunt deja condamnat şi nu au nevoie de altceva. De fapt, cred că preferă să mă vadă condamnat cât mai curând, deci le-ar surâde ideea ca procesul să aibă loc astă seară. Propune-le acest lucru.

Primul Orator se ridică. Se priviră în ochi, apoi Primul Orator întrebă:

— De ce te grăbeşti atât de mult?

— Problema Trevize nu suportă amânare.

— De îndată ce vei fi condamnat şi autoritatea mea va scade în faţa unei Mese unite, ce vom realiza?

Gendibal îi răspunse într-o şoaptă şuierată:

— Să n-ai teamă! În ciuda tuturor aparenţelor, nu voi fi condamnat.

— EŞTI GATA, JANOV? întrebă Trevize.

Pelorat ridică ochii din cartea pe care-o viziona:

— Pentru Salt, vrei să spui, prietene?

— Da, pentru Saltul hiperspaţial.

Pelorat înghiţi în sec:

— Eşti sigur că nu va crea disconfort? Ştiu că-i stupid să mă tem, dar gândul de-a fi redus la dimensiunea tahionilor pe care încă nimeni nu i-a văzut sau detectat…

— Hai, Janov, totu-i pus perfect la punct. Pe onoarea mea! Saltul se foloseşte de douăzeci şi două de mii de ani, după cum singur explicai, iar eu n-am auzit de nici un accident în hiperspaţiu. S-ar putea să ieşim din hiperspaţiu într-un loc neplăcut, dar atunci accidentul s-ar petrece în spaţiu, nu în timp ce devenim tahioni.

— Mi se pare o slabă consolare.

— N-o să greşim. Ca să-ţi spun drept, mă gândeam s-o fac fără să-ţi spun, astfel încât să nici nu-ţi dai seama că totul s-a petrecut. Dar gândindu-mă mai bine, am decis că nu ţi-ar strica să treci prin experienţa asta în deplină cunoştinţă de cauză şi să constaţi că nu se pun probleme, iar pe viitor să nu-ţi mai faci absolut nici o grijă.