Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Cred că nu, Orator. Dacă ai încerca să scapi de mine, nu ţi-ai arăta ostilitatea în mod deschis.

— O dublă dedublare, poate? sugeră Delarmi, jubilând. Asta ar fi o concluzie obişnuită în cazul imaginaţiei paranoice.

— S-ar putea. Ai mai multă experienţă decât mine în astfel de probleme.

Oratorul Lestim Gianni îl întrerupse iritat:

— Ascultă, Orator Gendibal, dacă o exonerezi pe Orator Delarmi, arunci acuzaţia împotriva noastră rămâne valabilă. Ce motive ar fi avut vreunul dintre noi să te împiedice să participi Ia această întrunire sau să te vrea mort?

Gendibal răspunse pe dată, de parcă ar fi aşteptat această întrebare:

— Când am intrat, subiectul în curs de dezbatere era omiterea din documente a unor informaţii făcute de Primul Orator. Eu n-am avut prilejul să le aud. Aş vrea sa le aflu şi cred că după aceea vă voi comunica motivul pentru care am fost reţinut.

— Pe baza intuiţiei şi a utilizării diferite a matematicii psiho-istorice, afirmasem că întregul viitor al Planului s-ar putea bizui pe Golan Trevize, exilat de către Prima Fundaţie, iar Orator Delarmi şi ceilalţi au exprimat obiecţiuni serioase, explică Primul Orator.

— Îi priveşte pe Oratori ce părere au, interveni Gendibal. În ceea ce mă priveşte, aprob această ipoteză. Trevize este cheia. Exilarea lui foarte precipitată mi se pare prea ciudată pentru a fi nevinovată.

— Orator Gendibal, vrei să dai de înţeles că Trevize sau cei care l-au exilat sunt manipulaţi de această organizaţie misterioasă? Oare toată lumea este controlată, cu excepţia ta şi a Primului Orator?

— Nu merită să răspund acestor provocări. Permiteţi-mi, în schimb, să vă întreb dacă vreunul dintre Oratorii prezenţi ar dori să-şi exprime acordul faţă de cele exprimate de Primul Orator şi de mine. Bănuiesc că aţi citit dezvoltarea matematică pe care v-am distribuit-o cu acordul Primului Orator.

Nimeni nu-i răspunse.

— Repet întrebarea, reluă Gendibal. A citit-o cineva?

Aceeaşi tăcere.

— Prim Orator, acum ai explicaţia reţinerii mele, conchise Gendibal.

— Dorim o formulare mai clară, spuse Primul Orator.

— Aţi exprimat ideea că va trebui să ne ocupăm de Trevize,ceea ce reprezintă o iniţiativă importantă în politica noastră şi dacă Oratorii au citit prezentarea mea, ei şi-au dat seama, în linii mari, la ce face aluzie. Dacă, totuşi, ei ar fi dezaprobat în unanimitate propunerea ta, atunci, prin blocarea puterii de decizie, n-ai fi realizat nimic. Dacă te-ar fi sprijinit măcar unul dintre Oratori, atunci ai fi putut pune în aplicare noua politică. Cei ce-au citit lucrarea mea ştiau că eu eram acel mic aliat şi, prin urmare, trebuia să fiu împiedicat prin orice mijloace să particip la întrunirea Mesei. Cât pe-aci ca această stratagemă să reuşească, numai că eu am sosit şi-l voi susţine pe Primul Orator. Mă declar de acord cu el şi, potrivit tradiţiei, obiecţiile celorlalţi unsprezece Oratori pot fi respinse.

Deiarmi izbi cu pumnul în masă:

— Se sugerează că cineva a ştiut dinainte ce va recomanda Primul Orator, că Gendibal va sprijini această poziţie şi că restul Oratorilor se vor opune — mai precis, cineva avea cunoştinţă de ceva ce nu fusese gândit sau spus. Se mai sugerează că această iniţiativă nu este pe placul organizaţiei născocite de paranoia lui Gendibal şi că membrii ei depun eforturi de a o bloca şi că, prin urmare, unul sau mai mulţi Oratori se află sub controlul ei.

— Asta sugerez, o aprobă Gendibal. Ai făcut o demonstraţie perfectă.

— Şi pe cine acuzi? izbucni Deiarmi.

— Pe nimeni. Solicit Primului Orator să reia subiectul. Este de netăgăduit că cineva din interior acţionează împotriva noastră. Sugerez ca toţi cei care slujesc cea de-a Doua Fundaţie să fie supuşi unei analize mentale amănunţite. Absolut toţi, inclusiv Oratorii. Chiar şi eu şi… Primul Orator.

Întrunirea Mesei degeneră într-un vacarm şi o agitaţie cum nu se mai întâmplase vreodată.

În cele din urmă Primul Orator suspendă şedinţa, iar Gendibal, fără a spune o vorbă cuiva, se duse în camera lui. Ştia binecă n-avea prieteni printre Oratori şi că însuşi Primul Orator nu se va încumeta să-l ajute decât cu jumătate de gură, în cel mai bun caz.

Nu ar fi putut spune dacă se temea pentru sine sau pentru a Doua Fundaţie. Simţea un gust amar la gândul că probabil soarta ei era pecetluită.

Gendibal dormi prost. Gândurile ce-l chinuiau în momentele de veghe şi visurile ce-i bântuiau somnul continuau disputa cu Delora Delarmi. Într-o frântură de vis, chiar o confundă pe Delarmi cu Rufirant, fermierul hamish, astfel că Gendibal se găsi faţă-n faţă cu o Delarmi de proporţii înspăimântătoare care înainta spre el ameninţător, cu pumnii enormi şi cu un zâmbet mieros care dezvelea nişte dinţi ascuţiţi ca acele.

Se trezi mai târziu decât de obicei cu senzaţia că nu s-a odihnit câtuşi de puţin şi observă că soneria de pe noptieră semnaliza, dar amuţise. Se întoarse şi o puse în funcţiune.

— Da? Ce s-a întâmplat?

— Orator! strigă administratorul de etaj cu o voce mai puţin respectuoasă decât se cuvenea. Un vizitator vrea să vă vorbească.

— Un vizitator? Gendibal îşi controlă programul de întrevederi şi ecranul nu-i afişă nici o întâlnire înainte de amiază. Apăsă tasta de afişare a orei; 8,32. Întrebă prost dispus: Cine e?

— Nu vrea să-şi dea numele, Orator. Apoi dezaprobator: Unul dintre hamishi .Venit la invitaţia ta, încheie el ca reproş.

— Să aştepte în sala de primire până cobor.

Gendibal nu se grăbi. Cât timp dură spălarea rituală rămase cufundat în gânduri. Faptul că cineva-i folosea pe hamishi pentru a-i zădărnici planurile avea un înţeles, dar ar fi vrut să ştie cine era acea persoană. Ce rost avea această intruziune hamish chiar în viaţa retrasă de aici? Să fi fost vreo capcană meşteşugită?

Pentru numele lui Seldon, ce căuta acest fermier hamish în Universitate? Ce motiv putea invoca? Ce motive avea de fapt?

O clipă, Gendibal se întrebă dacă nu s-ar cuveni să se înarmeze. Alungă dispreţuitor acest gând deoarece simţea că pe terenurile Universităţii putea să controleze un fermier fără a-şi primejdui situaţia şi fără a lăsa urme inacceptabile în mintea unui hamish.

Gendibal constată că fusese prea afectat de incidentul din ziua precedentă. Dar apropo, venise chiar acel fermier? Nemaifiind sub influenţa cuiva, se putea ca el să dorească acum să ceară scuze lui Gendibal pentru ceea ce făcuse, temându-se de pedeapsă. Dar cum de ştiuse Rufirant unde să meargă şi pe cine să caute?

Gendibal porni hotărât pe coridor şi intră în sala de aşteptare. Se opri uimit, apoi se întoarse spre administratorul care se prefăcea că-i foarte ocupat în cubiculul lui cu pereţi de sticlă.

— Administrator, nu ai precizat că vizitatorul e o femeie.

— Orator, am zis un hamish, răspunse calm administratorul. N-aţi cerut alie lămuriri.

— Minimum de informaţii, administrator? Va trebui să ţin minte că asta te caracterizează. (Şi va trebui să verifice dacă nu cumva administratorul fusese numit chiar de Delarmi. Iar de-acum înainte îi va ţine minte pe funcţionarii din preajma sa, “Inferiorii”, pe care îi ignorase cu prea multă uşurinţă de la înălţimea funcţiei de Orator, recent dobândită). E liberă vreuna dintre sălile de conferinţă?

— Orator, Sala Numărul 4 este singura disponibilă pentru următoarele trei ore, spuse administratorul cu un aer nevinovat, aruncând o privire spre femeia hamish, apoi spre Gendibal.