Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— De ce neapărat acolo?

— Pe de o parte, Pământul a fost odinioară singura lume populată, aşa că îţi mod normal, pe măsură ce se populau alte lumi, ziua şi noaptea de acolo trebuiau să devină şi sa rămână standard din cauza inerţiei sociale. Şi atunci am obţinut modelul Pământului, care se roteşte în jurul axei sale în exact douăzeci şi patru de Ore Galactice Standard şi care efectuează o rotaţie completă în jurul soarelui său în exact un An Galactic Standard.

— N-ar fi o coincidenţă?

Pelorat izbucni în râs:

— Acum tu vorbeşti de coincidenţe. Ai îndrăzni să pariezi că aşa ceva înseamnă coincidenţă?

— Asta-i bună, bolborosi Trevize.

— De fapt, mai sunt şi alte elemente. De pildă, o unitate arhaică de măsurare a timpului numită lună.

— Am auzit despre ea.

— Ea aproximează perioada de revoluţie a satelitului Pământului .Şi totuşi…

— Da ?

— O trăsătură destul de izbitoare a modelului o constituie faptul că satelitul menţionat este uriaş, având mai mult de-un sfert din diametrul Pământului însuşi.

— N-am auzit aşa ceva. În Galaxie nu există o planetă populată care să aibă un asemenea satelit.

— Foarte bine, exclamă Pelorat. Dacă Pământul este o lume unică prin specii atât de diverse şi prin evoluţia inteligenţei, atunci are nevoie şi de unicitate din punct de vedere fizic.

— Dar satelitul mare ce-ar putea avea în comun cu varietatea speciilor, cu inteligenţa şi cu restul?

— Ei, aici ai atins un punct nevralgic. Chiar că nu ştiu. Dar merită să cercetăm, nu crezi?

Trevize se ridică în picioare şi-şi încrucişă mâinile:

— Atunci care-i problema? Consultă lista planetelor locuite şi găseşte-o pe cea care are o perioadă de rotaţie şi de revoluţie de exact o Zi Galactică Standard şi respectiv de un An Galactic Standard. Şi dacă mai are şi un satelit gigantic vei afla ceea ce cauţi. Ţinând seama de afirmaţia ta că “ai o idee excelentă”, presupun că ai făcut-o deja şi că ştii care-i planeta.

Pelorat părea dezorientat:

— Nu-i chiar aşa. Am cercetat statisticile sau, mai bine zis, i-am rugat pe cei de la departamentul de astronomie s-o facă şi, ei bine, ca să nu mai lungim vorba, nu există o asemenea lume.

Dezamăgit, Trevize se aşeză din nou:

— Dar înseamnă că toate argumentele tale s-au năruit.

— Nu tocmai.

— Ce vrei să spui cu asta? Construieşti un model cu tot felul de descrieri detaliate şi nu poţi găsi nimic să se potrivească. Atunci modelul tău e inutil. Trebuie s-o iei de la capăt.

— Ba nu. Asta înseamnă doar că statisticile care conţin planetele populate sunt incomplete. La urma urmelor, există zeci de milioane, unele obscure. De pildă, nu se deţin date precise în- legătură cu populaţia a aproape jumătate din ele, iar în cazul a aproape şase sute patruzeci de mii de lumi locuite n-am găsit alte informaţii în afară de nume şi, uneori, coordonate. Unii galactografi au apreciat c-ar putea fi circa zece mii de planete locuite neincluse în liste. Se pare că acelor lumi le convine situaţia aceasta. Le ajuta să evite plata impozitelor pe vremea Epocii Imperiale.

— Precum şi-n secolele ce-au urmat, remarcă Trevize. Ar fi putut servi ca baze pentru piraţi şi, întâmplător, asta aducea venituri mai substanţiale decât un comerţ cinstit.

— Asta n-o ştiu, zise îngândurat Pelorat.

— În sfârşit, am impresia că Pământul ar trebui să fie primul pe lista planetelor populate, indiferent de ceea ce preferă locuitorii săi. Considerată prin definiţie drept cea mai veche, nu putea fi ignorată în secolele de început ale civilizaţiei Galactice. Şi odată pusă pe listă, trebuia să rămână acolo. Aici sigur nu putem invoca inerţia socială.

Pelorat avu o ezitare şi păru chinuit de-un gând:

— De fapt, există o… o planetă numită Pământ pe lista celor populate.

— Am înţeles eu greşit sau ai spus adineaori că Pământul nu figurează pe listă? întrebă Trevize privindu-l ţintă pe Pelorat.

— Nu sub numele de pământ. Există, totuşi, o planetă numită Gaia.

— Nu văd legătura. Gahyah?

— Se scrie G-A-I-A. Înseamnă “Pământ”.

Gaia (sau Gea) — zeiţă greacă, personificând glia fertilă, principiul născător şi subzistenţial al vieţii, divinitate duală care dăruieşte neîncetat viaţa şi îşi ia periodic totul înapoi (n. trad.).

— Janov, de ce-ar însemna Pământ şi nu altceva? Pentru mine numele ăsta n-are sens.

Pe chipul, altfel calm şi lipsit de expresie al lui Pelorat, apăru o strâmbătură:

— Nu ştiu dacă o să mă crezi, dar potrivit modului în care au analizat miturile, pe Pământ existau mai multe limbi care nu semănau una cu alta.

— Poftim?

— Aşa cum ai auzit. La urma urmei în Galaxie avem o mie de feluri de exprimare…

— În Galaxie există, desigur, variaţii dialectale, dar ele nu diferă esenţial. Şi chiar dacă înţelegerea unora presupune eforturi, vorbim cu toţii limba galactică standard.

— Asta, bineînţeles, în condiţiile călătoriei interstelare. Dar dacă o lume a rămas izolată mai multă vreme?

— Noi vorbim despre Pământ, adică o singură planetă. Ce înseamnă izolarea?

— Nu uita că Pământul e planeta de origine, unde umanitatea trebuie să fi cunoscut o viaţă primitivă pe care nici nu ne-o putem imagina astăzi. Fără călătorii interstelare, computere, tehnologie, provenind din strămoşi non-umani şi luptându-se să răzbată spre civilizaţie.

— Chiar că e ridicol!

La auzul acestor vorbe, jenat, Pelorat lasă capul în jos:

— Poate că n-are rost să discutăm despre asta, prietene. Nici n-am încercat vreodată să conving pe cineva. Asta-i greşeala mea, desigur.

— Janov, îmi cer scuze, spuse contrariat Trevize. Am vorbit fără să gândesc. Nu sunt obişnuit cu astfel de puncte de vedere. Tu ţi-ai dezvoltat teoriile de-a lungul a treizeci de ani, pe când eu le aflu pe toate dintr-o dată. Se cuvine să fii mai îngăduitor. Uite, o să-mi închipui că-i şi văd pe oamenii primitivi de pe Pământ, care vorbesc două limbi complet diferite…

— Probabil cinci sau şase, zise precaut Pelorat. Pământul trebuie să fi fost separat în câteva mase mari de uscat şi acestea n-au comunicat una cu alta de la început, iar locuitorii fiecăreia şi-au creat limba lor proprie.

— Iar pe fiecare dintre aceste porţiuni de uscat, reluă cu gravitate Trevize, de îndată ce au luat cunoştinţă despre alţii, oamenii şi-au pus “Problema Originii” şi s-au întrebat care dintre fiinţele umane s-a dezvoltat primele din alte specii inferioare.

— Tot ce se poate, Golan. Mi se pare o atitudine absolut normală.

— Iar într-una dintre limbile acelea, Gaia înseamnă Pământ. Chiar cuvântul “Pământ” provine din altă limbă.

— Bineînţeles.

— Şi dacă Galactica Standard a apărut din acea limbă în care “Pământ” înseamnă “Pământ”, dintr-un motiv sau altul, oamenii Pământului îşi numesc planeta Gaia în altă limbă.

— Exact. Înveţi repede, Golan.

— Dar am impresia că nu era nevoie să faci un mister din asta. Dacă Gaia înseamnă de fapt Pământ, în ciuda diferenţei de nume, atunci ea, potrivit argumentaţiei tale, ar trebui să aibă o perioadă de revoluţie de un An Galactic şi un satelit uriaş care se roteşte în jurul ei într-o lună.

— Da, aşa e.

— Păi atunci, îndeplineşte sau nu aceste condiţii?

— Nu pot afirma asta. În tabele nu apar astfel de informaţii.