Larry Niven - Lumea Inelară

Nessus alerga cât putea de repede pentru a-şi salva viaţa, deşi Interlocutorul nu-şi părăsise locul în formaţie.

— Vreau nişte răspunsuri, Nessus! repetă Kzinul.

— Ai ghicit, răspunse Păpuşarul. Investigaţiile noastre în scopul găsirii unor metode sigure de exterminare a periculoaselor carnivore Kzinti ne-au arătat că specia voastră avea un potenţial ce ne putea fi de folos. Ca atare, am luat anumite măsuri pentru a ghida evoluţia voastră până în punctul în care să puteţi coexista în mod paşnic cu rase străine vouă. Metodele noastre au fost indirecte şi foarte sigure.

— Foarte! Nessus, să ştii că plesnesc de fericire!

— Şi eu, interveni Louis Wu.

Nu ignorase faptul că ambii extratereştri vorbeau încă interplanetară, deşi ar fi putut să-şi asigure intimitatea prin folosirea Graiului Hero. Preferaseră, totuşi, să nu-i excludă pe oameni, şi pe bună dreptate, deoarece erau şi ei implicaţi.

— Ne-aţi folosit! zise bărbatul. Ne-aţi manipulat la fel de mult ca şi pe cei din neamul Kzinti!

— Dar în detrimentul nostru! obiectă Interlocutorul.

— O mulţime de oameni au murit în războaiele acelea!

— Louis, încetează! se amestecă şi Teela în discuţie. La naiba! Dacă n-ar fi fost Păpuşarii, acum am fi fost cu toţii sclavi ai neamului Kzinti… Ei i-au împiedicat să ne distrugă civilizaţia!

— Şi noi am avut o civilizaţie! rânji Interlocutorul.

Acum, Păpuşarul se transformase în imaginea fantomatică, tăcută, a unui piton cu un singur ochi, pregătit să lovească. Mai mult ca sigur, cealaltă gură era încleştată pe acceleraţia scuterului său, aflat deja la o distanţă bunicică.

— Păpuşarii ne-au manipulat, repetă Louis Wu. Ne-au folosit ca pe o unealtă, pentru a-i modela pe Kzini.

— Dar a dat rezultate! insistă Teela.

Sunetul care se auzi aducea cu un soi de sforăit, baritonal şi monoton, dar nimeni nu avea nici un dubiu că era echivalentul Kzinului pentru râs.

— A dat rezultate! repetă Teela. Acum sunteţi o rasă paşnică. Puteţi trăi laolaltă cu…

— Ţine-ţi gura, omule!

— … cu egalii voştri, sfârşi ea pe un ton altruist. N-aţi mai atacat alte specii de aproape…

Kzinul ridică echipamentul de forare cu fascicul Slaver şi-l ţinu în faţa consolei de intercomunicaţii astfel încât Teela să-l poată vedea. Fata se opri brusc.

— Ar fi fost posibil ca noi să fim în locul lor, reluă Louis. Ceilalţi deveniră atenţi.

— Ar fi fost posibil ca noi să fim în locul lor, repetă el. Dacă Păpuşarii ar fi vrut să dirijeze înmulţirea oamenilor într-un anume scop… Deodată se opri, preţ de câteva clipe, apoi continuă: Oh, Teela… cu siguranţă!

Păpuşarul nu reacţionă în nici un fel.

Tânăra se îmbujoră, stânjenită de privirea fixă a bărbatului.

— Care-i problema? întrebă ea. Louis!

— lartă-mă! Mi-am dat seama de un amănunt… Nessus! Vorbeşte-ne despre Legile Fertilităţii!

— Louis, ai înnebunit?

— Aah! izbucni Kzinul. M-aş fi gândit şi eu la asta, dacă aş fi avut timpul necesar! Nessus, ai auzit?

— Da, răspunse Păpuşarul.

Scuterul său era acum un firicel argintiu care aluneca în continuare spre babord. Aproape că nu mai putea fi sesizat, în contrast cu un alt punct nedesluşit, strălucitor, mai îndepărtat de flotilă decât ar fi fost posibil în cazul unor puncte de pe Pământ. Imaginea Păpuşarului de pe pupitrul de intercomunicaţii era neschimbată — aceeaşi faţă idioată din cauza craniului triunghiular turtit şi a buzelor proeminente. Unul ca el nu putea arăta periculos.

— V-aţi amestecat în Legile Fertilităţii de pe Pământ… reluă Louis.

— Da.

— De ce?

— Ne plac oamenii. Avem încredere în ei. Am făcut afaceri profitabile cu ei. Este în avantajul nostru să-i încurajăm, deoarece ei vor atinge, cu siguranţă, Norii lui Magellan înaintea noastră.

— Superb! Aşadar, suntem pe placul vostru!

— Am căutat să vă îmbunătăţim zestrea genetică. Dar ce trăsături trebuiau ameliorate? În nici un caz inteligenţa. Inteligenţa nu reprezintă punctul vostru forte. Nici simţul de autoconservare, nici durata vieţii, nici talentele voastre de luptători…

— Aşa încât v-aţi decis să ne faceţi norocoşi! concluzionă Louis izbucnind în râs.

Teela pricepu, în sfârşit. Ochii i se măriră şi căpătară o expresie îngrozită. Încercă să spună ceva, dar nu putu scoate decât un scâncet.

— Desigur, răspunse Nessus. Te rog să încetezi cu râsul, Louis! Decizia a fost corectă. Specia voastră a fost incredibil de norocoasă. Istoria voastră este alcătuită dintr-o serie de lovituri de teatru norocoase care-ţi taie respiraţia, de la evitarea războiului atomic intraspecie, poluarea propriei planete cu deşeuri industriale, dezastre ecologice, căderi masive de asteroizi, variaţiile capricioase ale activităţii soarelui vostru până la explozia Nucleului de care aţi aflat pur şi simplu întâmplător. Acum vrei să-mi spui ce anume ţi se pare atât de amuzant?

Louis continua să râdă pentru că o privea pe Teela care se făcuse roşie de furie. Ochii i se roteau de parcă ar fi căutat un ascunziş. Nu era plăcut să afli că eşti rezultatul unui experiment genetic.

— …Prin urmare am modificat Legile Fertilităţii. A fost surprinzător de uşor. Retragerea noastră din spaţiul cunoscut provocase un crah financiar. Manipulaţiile economice i-au ruinat pe câţiva membri ai Consiliului de Administrare a Fertilităţii. I-am mituit pe câţiva, i-am şantajat pe alţii, ameninţându-i cu închisoarea pentru datornici, apoi am făcut publică corupţia ce domnea în sânul Consiliului, pentru a forţa o schimbare. A fost o întreprindere incredibil de costisitoare, dar extrem de sigură şi parţial încununată de succes. În cele din urmă, am reuşit să introducem Loteriile Drepturilor de Naştere, în speranţa că vom obţine o populaţie de oameni neobişnuit de norocoşi.

— Monstrule! strigă Teela. Monstrule!

Kzinul îşi vârî la loc în husă unealta de minerit. Remarcă:

— Teela, nu ai avut nimic de obiectat atunci când ai aflat că Păpuşarii au manipulat ereditatea rasei mele! remarcă el. Au sperat să producă un Kzin docil. În acest scop, ne-au încrucişat aşa cum un biolog încrucişează oile, omorându-le pe cele cu defecte, păstrându-le pe celelalte. Ai spus că această crimă a fost în beneficiul speciei mele. Acum văd că te plângi. De ce?

Spumegând de furie, tânăra îşi închise intercomunicaţia.

— Un Kzin docil, repetă Interlocutorul. Aţi sperat să produceţi un Kzin docil, Nessus. Dacă îţi imaginezi că aţi reuşit, vino alături de noi!

Păpuşarul nu răspunse. Undeva înaintea micii flotile, micul punct al scuterului său devenise prea minuscul pentru a mai putea fi zărit cu ochiul liber.

— Nu vrei să te reîntorci în mijlocul nostru? Cum să te pot apăra atunci de pericolele acestui teritoriu necunoscut dacă nu eşti împreună cu noi? Deşi nu te învinovăţesc. Faci bine că te temi… — Kzinul îşi arătă ghearele ascuţite şi uşor curbate. — … Încercarea voastră de a produce o specie de oameni norocoşi a fost şi ea un eşec.

— Nu, răspunse Nessus prin intercomunicaţie. Am produs oameni norocoşi. N-am reuşit să-i contactez pentru această expediţie nefericită, din cauză că erau prea norocoşi…

— V-aţi jucat de-a Creatorul cu ambele noastre specii! Să nu încerci să te apropii de noi!

— Vom rămâne în legătură prin intercom. Imaginea Kzinului dispăru.

— Louis, Interlocutorul a întrerupt legătura cu minei se plânse Nessus. Dacă voi avea să-i transmit ceva, va trebui s-o fac prin tine.