Larry Niven - Lumea Inelară

— Atunci am să vorbesc eu. Când ai ieşit din sas fără costum presurizat, am crezut că s-a zis cu tine. Şi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, 15 minute mai târziu ai încercat să urci o pantă de lavă în răcire, încălţată doar cu pantofi-de-navă.

— Doreai să-mi ard tălpile!

— Aşa este. De ce te miri? Avem nevoie de tine vie, nu moartă. Nu vreau să mori. Vreau să te obişnuieşti să fii prudentă. N-ai învăţat asta până acum, aşa că trebuie s-o faci de-acum încolo. Ai să-ţi aminteşti de picioarele rănite mult mai mult decât de predicile mele.

— Aveţi nevoie de mine! Asta-i o glumă bună. Ştii bine de ce m-a luat Nessus. Nu sunt decât un talisman norocos care a dat greş.

— În privinţa asta, sunt de acord cu tine. Ca talisman, eşti concediată. Hai, zâmbeşte! Avem nevoie de tine, într-adevăr. Avem nevoie de tine ca să mă menţii fericit şi să nu fiu nevoit să-l violez pe Nessus. Avem nevoie de tine ca să faci toate muncile grele, în timp ce noi vom sta cu burta la soare. Avem nevoie de tine ca să vii cu idei inteligente…

Ea încercă să râdă, dar grimasa i se transformă în plâns. Îşi îngropă faţa în umărul lui şi hohoti, înfigându-i adânc unghiile în spate.

Nu era chiar prima dată când o femeie plângea în braţele lui Louis Wu, dar Teela avea probabil cele mai temeinice motive s-o facă. Bărbatul o strânse în braţe, masându-i uşor muşchii spatelui, şi aşteptă sfârşitul crizei.

În cele din urmă, ea începu să vorbească prin materialul costumului lui.

— De unde era să ştiu eu că roca o să mă ardă!

— Aminteşte-ţi de legile lui Finagle. Perversitatea Universului tinde către un maximum. Universul e ostil.

— Dar m-a durut!

— Roca s-a întors împotriva ta. Te-a atacat. Ascultă, pledă el, trebuie să te deprinzi să fii paranoică. Să gândeşti ca Nessus.

— Nu pot! Nu ştiu cum gândeşte el. Nu-l înţeleg deloc… Teela îşi ridică faţa brăzdată de lacrimi:… Nu te înţeleg nici pe tine .

— Mda…, medită bărbatul, plimbându-şi degetele pe omoplaţii ei şi apoi în jos pe vertebre. Să zicem că aş afirma că Universul este inamicul meu. M-ai considera tâmpit?

Ea dădu cu furie din cap.

— Universul e împotriva mea, continuă Louis Wu. Universul mă urăşte. Universul n-are nevoie de un bătrân de două sute de ani. Ce modelează o specie? Evoluţia, nu-i aşa? Evoluţia i-a dat Kzinului capacitatea de a vedea noaptea şi simţul deosebit al echilibrului. Evoluţia i-a dat lui Nessus reflexul de a întoarce spatele pericolelor.

Evoluţia dezactivează sistemul sexual al unui bărbat după cincizeci sau şaizeci de ani, apoi îl abandonează. Asta deoarece ea nu mai are ce face cu un organism ce nu se mai poate reproduce. Mă urmăreşti?

— Desigur. Eşti prea bătrân ca să te mai reproduci, îl înţepă ea.

— Corect. Cu câteva secole în urmă, nişte geneticieni au făcut experienţe asupra genelor trestiei şi au pus la punct acceleratorul metabolic. Ca un rezultat direct, acum am vârsta de două sute de ani şi sunt încă perfect sănătos. Dar asta nu din cauză că Universul ţine la mine. Universul mă urăşte. A încercat să mă ucidă de multe ori. Aş vrea să-ţi pot arăta cicatricile. Nu mă îndoiesc că va încerca şi în continuare.

— Pentru că eşti prea bătrân ca să te mai reproduci.

— Pe isteriile lui Finagle, femeie! Eşti unica fiinţă care nu ştie să-şi poarte singură de grijă! Te afli pe un teritoriu străin, ale cărui reguli nu le cunoaştem şi nici nu ştim ce ne aşteaptă. Dacă mai încerci să mergi pe lavă fierbinte, data viitoare s-ar putea s-o păţeşti mai rău! Fii pe fază! M-ai înţeles?

— Nu, îi răspunse Teela. Nu înţeleg.

Mai târziu, după ce ea îşi spălase faţa, cărară şi al patrulea aeroscuter în sas. Ceilalţi îi lăsaseră singuri de mai bine de o oră şi jumătate. Deciseseră să-i evite pe cei doi oameni care aveau de rezolvat probleme strict umane? Posibil.

Între pereţii înalţi de lavă se întindea o bandă infinită din materialul de fundaţie al Inelului, atât de netedă încât părea lustruită. În prim plan, un gigantic tub catodic de sticlă stătea răsturnat pe o parte. Dincolo de marginea curbată a cilindrului transparent se aflau o grămadă de echipamente şi patru siluete ciudate, părând uşor disperate.

— Cum rezolvăm problema apei? întrebă Louis. N-am văzut nici un fel de lacuri. Vom fi nevoiţi să ne reciclăm apa propriilor corpuri?

— Nu, răspunse Nessus, deschizând secţiunea din spate a aeroscuterului său, pentru a le arăta rezervorul de apă şi răcitorul-condensator care urma să extragă umezeala din aer.

Aeroscuterele constituiau adevărate miracole ale domeniului de proiectare. În afara locurilor de comandă, foarte personalizate, toate erau construite la fel: o pereche de sfere cu diametrul de aproape un metru şi jumătate legate printr-un şasiu care conţinea atât şaua, cât şi postul de comandă. Jumătate din secţiunea din spate era rezervată spaţiului de depozitare, şi tot acolo mai existau şi nişte hamuri pentru echipamentul suplimentar. Cele patru picioare plane — extinse acum, deoarece se aflau pe sol — urmau să se retragă în cele două sfere în timpul zborului.

Aeroscuterul Păpuşarului avea o şa înclinată, un fel de saltea prevăzută cu centuri de siguranţă cu trei scobituri pentru cele trei picioare ale sale. Nessus avea să se lungească pe burtă, rămânând nemişcat, conducându-şi vehiculul doar cu cele două guri.

Aeroscuterele pentru Louis şi Teela aveau prevăzute un fel de fotolii anatomice cu tetiere, dotate cu un set de comenzi de reglare a înclinării. La fel ca în cazul şeilor destinate lui Nessus sau Kzinului, şi acestea erau solidare cu şasiul vehiculului şi aveau prevăzute suporturi pentru picioare. În schimb, şaua Interlocutorului era mult mai voluminoasă şi fără tetieră. În plus pe ambele laturi erau dispuse o sumedenie de locaşuri pentru unelte. Sau pentru arme?

— Trebuie să luăm cu noi orice ar putea fi folosit ca armă, spunea Kzinul în timp ce cotrobăia fără încetare printre echipamentele împrăştiate pe sol.

— N-am luat cu noi arme, îi răspunse Nessus, pentru că voiam să ne arătăm intenţiile paşnice.

— Şi atunci, ce sunt astea? întrebă felina arătând spre obiectele pe care le pusese deoparte.

— Toate sunt unelte. Acestea sunt lasere-flash, cu fascicule de dimensiuni variabile. În timpul nopţii, pot fi folosite pentru a vedea la mare distanţă, deoarece lăţimea fasciculului poate fi îngustată la nesfârşit prin acţionarea acestui inel. Cel care le foloseşte trebuie să fie atent să nu găurească obiectele sau persoanele aflate la mică distanţă, deoarece există posibilitatea ca razele sa fie aproximativ paralele şi extrem de intense. Aceste pistoale pentru duel sunt destinate reglării eventualelor diferende dintre noi. Ele au o descărcare de zece secunde. Cel care-l foloseşte trebuie să aibă grijă să nu atingă acest buton, deoarece…

— Deoarece se comută pe o descărcare de o oră, interveni pământeanul. Este un model Jinxian, nu?

— Da, Louis, iar acest obiect este o unealtă de săpat modificată. Poate cunoşti dispozitivul de săpat pe care-l poţi găsi în orice trusă de stază Slaver…

Probabil că se referea la dezintegratorul Slaver, îşi zise bărbatul. Dezintegratorul era în mod cert o unealtă de săpat. Acolo unde lovea fasciculul său îngust, sarcina electronului era anulată temporar. Materia solidă devenită brusc pozitivă avea tendinţa să se transforme într-un nor de praf monoatomic.

— N-are nici o valoare ca armă! mormăi Kzinul. L-am studiat şi noi. Funcţionează prea lent pentru a putea fi folosit împotriva unui inamic.