Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

— Blestemați să fie! Lua-l-ar naiba! O să-mi construiesc vaporul, o să ajung la polul nord și aflu eu ce se petrece! Și-o să-l ucid! Pe toți o să-i omor!

Ploaia se opri. De departe se auziră strigăte. Sam ieși, gândindu-se îngrozit că Necunoscutul fusese prins, deși i se părea imposibil. În același moment înțelese că vaporul însemna foarte mult pentru el și că nimic nu trebuia să împiedice construcția lui, chiar dacă s-ar fi putut răzbuna chiar acum pe Etic. Odată și-odată trebuia să vină și asta.

Dinspre câmpie se apropiau câteva persoane luminându-și calea cu torțe. Când ajunseră mai aproape, Sam distinse chipurile câtorva santinele și pe cel al lui von Richthofen. Cu ei se aflau trei necunoscuți.

Purtau veșminte încropite din prosoape mari, prinse laolaltă cu cleme magnetice, care le cădeau amplu în jurul trupurilor. Fața celui mai scund dintre necunoscuți era umbrită de o glugă. Cel mai înalt era un bărbat cu fața lungă, osoasă și negricioasă, având un nas uriaș și încovoiat.

— Vreți să intrați în competiție? întrebă Sam. În coliba mea doarme cineva care vă bate de departe la capitolul ăsta.

— Nom d’un con! Va te faire foutre! spuse lunganul. Oriunde mă duc trebuie să mă las insultat? Asta-i ospitalitatea pe care o oferiți oaspeților? Cum, am călătorit zece mii de leghe în condiții cumplite în speranța să-l găsesc pe omul care să mă facă să mai simt o dată oțelul în mână doar pentru ca el să-mi dea cu tifla? Află, mișel ignorant și insolent, că Savinien Cyrano al II-lea de Bergerac nu întoarce și celălalt obraz. Dacă nu-ți ceri scuze cu toată sinceritatea și nu vorbești cu glas de înger, te voi străpunge cu nasul pe care-l batjocorești atât!

Sam își ceru prea plecate scuze, spunând că nervii îi fuseseră puși la grea încercare în bătălia abia încheiată. Se uită cu mirare la figura legendară și se întrebă dacă nu cumva era și el unul dintre cei doisprezece aleși.

Cel de-al doilea bărbat, zvelt, blond și cu ochi albaștri, se prezentă drept Hermann Goring. Un os spiralat, luat de la un pește de Fluviu, îi atârna de o sfoară petrecută pe după gât și, după acest semn, Sam își dădu seama că era membru al Bisericii Celei de-A Doua Șanse. Asta însemna bucluc, fiindcă predicatorii ei propovăduiau pacifismul absolut.

Cea de-a treia persoană își dădu gluga pe spate și dădu la iveală un chip atrăgător cu păr lung și negru legat într-un coc precum al zeiței Psyche.

Sam se bălăbăni pe picioare, cât pe ce să leșine.

— Livy!

Femeia tresări. Fără să scoată un cuvânt, făcu un pas spre el și, părând palidă în lumina torțelor, îl privi. Se legănă nesigură pe picioare, dând impresia că va leșina dintr-o clipă în alta.

— Sam, spuse ea pierdut.

El înainta, însă ea se răsuci și se agăță de Bergerac să se sprijine. Francezul o îmbrățișa și se uită urât la Sam Clemens.

— Curaj, mielușica mea! Cât mă ai alături, n-o să-ți facă nici un rău. Ce reprezintă el pentru tine?

Ea ridică ochii spre el cu o expresie care-l convinse pe Sam. Urlă și ridică pumnul spre stelele care tocmai apăreau dintre nori.

Vaporul naviga prin visul lui Sam ca un diamant sclipitor de douăzeci de milioane de carate.

O asemenea navă nu mai existase și nici nu avea să existe vreodată.

Va fi botezată Nu se închiriază. Va fi atât de blindată și de înarmată, încât nimeni nu i-o va putea lua. Si nici nu va reuși cineva s-o cumpere ori s-o închirieze.

Numele scris cu litere mari și negre strălucea pe corpul ei alb. NU SE ÎNCHIRIAZĂ.

Miticul vapor va avea patru punți: cea a căldărilor, cea principală, de promenadă și de aterizare pentru aparatul de zbor. Gabaritul navei va fi de o sută patruzeci și cinci de metri și cincisprezece centimetri. Traversul navei în dreptul apărătorilor pentru zbaturi va fi de douăzeci de metri. Pescajul mediu, cu nava încărcată, patru metri. Corpul va fi făcut din magnaliu sau poate din plastic. Coșurile vor scoate fum doar din când în când, fiindcă la bord se va afla un cazan cu aburi. Dar asta doar pentru a propulsa gloanțele mari din plastic din mitralierele cu aburi. Zbaturile uriașe vor fi acționate de motoare electrice de dimensiuni enorme.

Nu se închiriază va fi singura navă din metal de pe Fluviu, unica propulsată de altă forță decât cea a brațelor și vâslelor sau a vântului și-i va face pe toți să se ridice în picioare pentru a privi lung, fie ei născuți în anul 2000000 î.e.n. sau în 2000 e.n.

Iar el, Samuel Clemens, va fi Căpitanul, cu C mare, fiindcă la bordul navei cu un echipaj de o sută douăzeci de oameni, va exista doar un singur Căpitan.

Regele Ioan al Angliei se putea autointitula și Amiral, daca avea chef, deși, după părerea lui Sam Clemens, trebuia să fie Secund, nu Amiral. Iar dacă ar fi fost după voia lui Sam Clemens, Regelui Ioan — Ioan Fără-de-Țară, Ioan împuțitul, Ioan Perfidul, Ioan Destrăbălatul, Ioan Cocină-de-Porci — nici măcar nu i s-ar îngădui să pună piciorul pe punte. Fumând o țigară groasă de foi, purtând o șapcă albă și îmbrăcat cu un kilt tot alb, la care se va adăuga un prosop aruncat peste umeri ca o mantie, Sam Clemens se va apleca peste sabordul tribord al timoneriei și va urla: Fiți gata, neisprăviților! Puneți mâna pe hoitul acela putred de imoralitate și perfidie și aruncați-l de pe schela de acces la bord! Nu-mi pasă dacă o să cadă-n Fluviu sau pe mal! Scăpați-mă de gunoiul ăla uman!

Iar Prințul Ioan va zbura peste balustrada punții cazanelor. Șiretul Ioan, răcnind, suduind în engleza medie cu accent franțuzit sau în franceza anglo-normandă sau în esperanto. Apoi pasarela va fi ridicată și vor răsuna clopotele, sirena va șuiera, iar Sam Clemens, așezat în spatele pilotului, va da ordinul de pornire în voiai.

Călătoria! În susul Fluviului, pentru a naviga probabil douăzeci de milioane de mile vreme de patruzeci sau o sută de ani. Ce vapor, ce Fluviu, ce voiaj, cum nu îndrăznise a visa pe Pământ, de mult dispărutul Pământ! în susul Fluviului, singurul de pe lumea aceasta, pe unica navă de-o asemenea măreție, cu Sam Clemens drept La Sipestro, Căpitan, respectat ca La Estro, Sef.

Cât de fericit era! Jar după aceea, în vreme ce se îndreptau spre mijlocul Fluviului, doar pentru a testa curentul, mult mai puternic acolo, în vreme ce miile de oameni de pe mal făceau semne cu brațele iau chiuiau sau plângeau în urma navei, Samuel Langhorn Clemens, alias Mark Twain — Căpitan, Șef — văzu un bărbat cu o chică blondă și cu umeri lați făcându-și loc prin mulțime.

Bărbatul purta un kilt dintr-o pânză ce aducea cu un prosop, fixată cu cleme magnetice. Sandalele erau confecționate din pielea unui Balaur de Fluviu mare cât o balenă. În jurul gâtului gros și musculos avea un șirag de vertebre de pește cu corn, strălucitor colorate. În mâna uriașă și puternică strângea coada unei securi de luptă făcute din fier. Ochii lui albaștri spălăciți îl ținteau pe Sam Clemens, și fața lată cu nas vulturesc era amenințătoare.

— Mai repede! Mai repede! Viteză maximă drept înainte! răcni Sam Clemens către pilot.

Zbaturile mari începură să se afunde în apă din ce în ce mai grăbite — pleosc — pleosc. În ciuda izolației din fibră de sticlă, vibrațiile făcură puntea să tremure. Deodată, bărbatul blond, Erik Bloodaxe, Regele viking din secolul al X-lea, apăru în timonerie.

Strigă la Sam Clemens în nordica veche: Trădătorule! Căcărează de Ratatosk! Ți-am spus c-o să te-aștept pe malul Fluviului! M-ai trădat ca să scoți fierul din steaua căzută și să-ți construiești singur vaporul!