Orson Card: Vorbitor în numele morţilor

O semnă, ca şi pe celelalte, cu numele de Vorbitor în numele Morţilor.

Jane luă cartea şi o transmise prin ansiblu la distanţe de ani-lumină, către toate cele O Sută de Lumi. Odată cu ea transmise textul acordului şi imaginile filmate de Olhado la semnarea şi la trecerea lui Uman spre lumina deplină. Distribui cartea în nenumărate locuri pe fiecare planetă, mai ales unor oameni care aproape sigur aveau s-o citească şi s-o înţeleagă. Exemplarele au fost expediate sub formă de mesaje de la un computer la altul; până să afle Congresul despre ce era vorba, mesajele se răspândiseră atât de mult încât difuzarea nu mai putea fi interzisă.

Congresul încercă în schimb să discrediteze cartea, declarând-o un fals. Imaginile fură etichetate drept o simulare grosolană. Analiza textului evidenţiase că era imposibil ca această carte să fi fost scrisă de acelaşi autor ca şi celelalte două. Documentele referitoare la utilizarea ansiblului dezvăluiau că ea nu putea veni din Lusitania, care tăiase toate legăturile cu celelalte lumi. Unii crezură, dar majoritatea nu se sinchiseau. Pe mulţi dintre cei care făcuseră efortul de a citi „Viaţa lui Uman” nu-i lăsa inima să-i recunoască pe purceluşi drept rameni.

Unii îi acceptară pe purceluşi şi, citind şi acuzaţia pe care o scrisese Demostene cu câteva luni în urmă, începură să numească flota care se îndrepta deja spre Lusitania drept „Al Doilea Xenocid”. Dar pe cele O Sută de Lumi nu existau atâtea închisori în care să încapă toţi cei care-o botezaseră astfel. Congresul Stelar socotise că războiul va începe când navele aveau să ajungă în apropierea Lusitaniei, adică peste treizeci sau patruzeci de ani. Acum era evident că el începuse deja şi că înfruntarea va fi teribilă. Mulţi credeau cele scrise de Vorbitorul în numele Morţilor şi tot mai mulţi erau dispuşi să-i considere ramani pe purceluşi şi ucigaşi pe cei care le doreau moartea.

Apoi, într-o toamnă, Ender luă gogoaşa grijuliu înfăşurată şi împreună cu Novinha, Olhado, Quim şi Ela zbură mulţi kilometri pe deasupra întinderilor de capim, până ajunse la dealul de lângă râu. Margaretele înfloriseră năvalnic; aici iarna avea să se dovedească blândă, iar matca va fi ferită de Descolada.

Cu băgare de seamă, Ender duse matca spre malul râului şi o aşeză în grota pe care o pregătise împreună cu Olhado. La intrare puseră cadavrul unei cabra proaspăt ucise.

După aceea, Olhado îi conduse înapoi. Săvârşitorul plânse, stăpânit de extazul de necuprins şi de nestăpânit pe care matca i-l gravă în minte, fiindcă bucuria ei era mult prea puternică pentru ca vreo fiinţă umană să-i reziste. Novinha îl îmbrăţişă, Quim se rugă în tăcere, iar Ela fredonă un vechi cântec popular săltăreţ, care-şi avea originea în ţinuturile deluroase din Minas Gerãis, printre băştinaşii caipira şi mineiros din bătrâna Brazilie. Se afla într-un loc tihnit şi prielnic, mai fericit decât visase Ender pe coridoarele sterile ale Şcolii de Luptă, pe vremea când era un copil şi se lupta pentru supravieţuire.

— Acum pot să mor, mărturisi el. Mi-am încheiat munca de o viaţă.

— Şi eu, spuse Novinha, dar cred că abia acum a sosit momentul să luăm viaţa de la capăt.

În aerul jilav şi răcoros al grotei din apropierea râului, mandibulele puternice sfâşiară gogoaşa; zbătându-se, din ea ieşi un corp moale şi scheletic. Aripile se desfăcură încetul cu încetul şi se uscară la soare. Fiinţa se târî cu greu până la marginea apei ca să soarbă putere în trupul stafidit. Ciuguli din carnea de cabra. Ouăle neeclozate pe care le purta în măruntaie cereau să fie eliberate. Le depuse pe primele pe corpul cabrei, apoi mâncă din margaretele de alături, încercând să simtă schimbările care să-i dea certitudinea că în sfârşit înviase.

Căldura blândă a razelor de soare, vibraţia uşoară a aripilor în adierea vântului, răcoarea apei sub picioare, ouăle înfierbântându-se şi crescând în carnea cabrei însemnau Viaţa îndelung aşteptată, iar acum matca putea fi sigură că va fi nu ultima, ci prima din neamul ei.

Xenologi (Zenadori)

Pipo(João Figueira Alvarez)

Libo(Libertade Graças a Deus Figueira de Medici)

Miro(Marcos Vladimir Ribeira von Hesse)

Ouanda(Ouanda Quenhatta Figueira Mucumbi)

Xenobiologi (Biologistas)

Gusto(Vladimir Tiago Gussman)

Cida(Ekaterina Aparecida do Norte von Hesse-Gussman)

Novinha(Ivanova Santa Catarina von Hesse)

Ela(Ekaterina Elanora Ribeira von Hesse)

Guvernator

Bosquinha(Faria Lima Maria do Bosque)

Episcop

Peregrino(Armão Cebola)

Abate şi Rector al Mănăstirii

Dom Cristão(Amai a Tudomundo Para Que Deus vos Ame Cristão)

Dona Cristã(Detestai o Pecado e Fazei o Direito Cristã)

Familia Figueira

Familia Os Venerados

* Toate datele sunt exprimate în ani de la adoptarea Codului Stelar.