Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— Cât timp lucrăm în Bibliotecă suntem abstinente. Eu însă am ales să fiu abstinentă. — Se ridică într-un cot şi îl privi. — Am învăţat că toate celelalte specii se dau în vânt să facă rishathra cu Constructorii Oraşului. Este şi cazul tău?

Louis încuviinţă.

— Sper că te poţi controla, adăugă ea.

Bărbatul oftă.

— Oh, tanj, sigur! Am o mie de falani . Am învăţat cum să-mi abat atenţia de la asta.

— Cum?

— În mod obişnuit, caut o altă femeie.

Bibliotecara nu râse.

— Şi ce se-ntâmplă dacă nici cealaltă femeie nu este disponibilă?

— Oh… atunci, fac exerciţii până la epuizare. Mă îmbăt… Intru în sabatical, plec în spaţiul interstelar într-o navă de unul singur. Îmi găsesc alte plăceri. Mă implic în muncă.

— Nu trebuie să te îmbeţi, spuse ea şi avea dreptate. Ce plăcere ai mai putea încerca?

Droudul! Ar fi fost suficientă atingerea unui curent, şi nu i-ar mai fi păsat dacă Harkabeeparolyn s-ar fi transformat într-un vierme verde înaintea ochilor săi. De ce i-ar fi păsat acum? N-o admira… În fine, poate doar un pic. Ea îşi făcuse treaba. Acum, putea să salveze Lumea Inelară, sau să n-o salveze, fără să mai aştepte ajutor din partea ei.

— Oricum, o să-ţi primeşti masajul, adăugă el.

O ocoli pe departe, pentru a atinge un buton de pe consola patului. Harkabeeparolyn fu uimită, apoi zâmbi şi se relaxă complet, în timp ce vibraţiile sonice din patul de apă o îmbrăţişau. În câteva minute, adormi. Louis fixă instalaţia să se întrerupă după douăzeci de minute.

Apoi, căzu pe gânduri.

Dacă n-ar fi petrecut un an alături de Halrloprillalar, n-ar fi găsit-o pe Harkabeeparolyn atractivă, aşa cum arăta ea, cu ţeasta pleşuvă, cu buzele ca nişte lame de cuţit şi nasul extrem de mic. Dar el avea…

El avea păr acolo unde Constructorii Oraşului nu aveau. Asta să fie? Sau mirosul alimentelor din respiraţia sa? Sau un semnal social pe care nu-l cunoştea?

Un om care răpise o astronavă, un om care-şi pusese viaţa în joc pentru a încerca să salveze trilioane de alte vieţi, un om care atinsese limita dependenţei de droguri nu putea fi afectat de o asemenea distragere minoră precum atracţia faţă de o parteneră drăguţă. Atingerea sârmei i-ar fi oferit detaşarea, ajutându-l să vadă mai clar acest lucru.

„Mda.”

Louis se apropie de peretele frontal.

— Ultimule!

Păpuşarul tropăi, apărând în raza lui vizuală.

— Porneşte înregistrările despre Protectorii Pak, pentru mine. Interviurile şi rapoartele medicale despre Jack Brennan, studii despre corpul străinului, tot ce ai găsit…

Încerca să lucreze.

Louis Wu plana în mijlocul cabinei, în poziţie lotus, şi hainele dezbrăcate erau înşiruite în dezordine în jurul lui. Pe un ecran care plutea nemişcat în afara carcasei Acului , un om de mult mort vorbea despre originile umanităţii.

— Protectorii aveau puţin din preţiosul liber arbitru, spunea el. Suntem mult prea inteligenţi pentru a nu vedea răspunsul corect. În plus, există instinctele. Dacă un Protector Pak nu are copii în viaţă, în general moare. Refuză să mai mănânce. Unii Protectori pot să generalizeze; ei pot găsi o modalitate de a face ceva pentru întreaga lor specie şi asta îi ţine în viaţă. Cred că asta era mai uşor pentru mine decât pentru Phssthpok.

— Ce-ai descoperit? Care este cauza care te determină să continui să mănânci?

— Avertismentul vostru împotriva Protectorilor Pak.

Louis aprobă din cap, amintindu-şi datele despre autopsia străinului. Creierul lui Phssthpok era mai mare decât cel al unui om obişnuit, dar volumul lui nu includea şi lobii frontali. Capul lui Jack Brennan arăta zimţat la mijloc datorită dezvoltării sale frontale tipic umane şi a extinderii în sus al părţii posterioare a craniului.

Pielea lui Brennan era profund ridată, ca o armură din piele. Încheieturile i se umflaseră anormal. Buzele şi gingiile se topiseră într-un cioc tare. Nimic din toate astea nu păreau să-l afecteze pe minerul de pe Centură, profund deformat.

— Toate simptomele îmbătrânirii erau stopate de transformarea prăsitorului în Protector, îi preciza el unui agent ARM, de mult mort şi el. Grosimea pielii şi ridurile; este de presupus că ajungeau ca aceasta , suficient de dură pentru a respinge lama unui cuţit. Iţi pierzi dinţii, pentru a da posibilitate gingiilor să se întărească. Inima poate să-ţi obosească, pentru că se presupune că îţi creşte o a doua, de data asta cu două camere, situată în burtă.

Vocea lui Brennan era aspră.

— Se presupune, de asemenea, că încheieturile se umflă, continua el să vorbească, pentru a oferi un cuplu mare muşchilor braţului. Putere sporită. Dar nimic din toate astea n-ar fi avut loc fără arborele vieţii, iar pe Pământ nu mai există arborele vieţii, de trei milioane…

Louis tresări, când nişte degete îi împunseră tricoul.

— Luweewu, mi-e foame!

— Okay. Oricum era obosit de studiu şi nu aflase prea multe lucruri utile.

Harkabeeparolyn dormea încă. Mirosul de carne friptă la raza lanternei-laser o trezi. Louis comandă fructe şi vegetale coapte pentru ei şi le arătă unde să arunce tot ce nu le plăcea.

După aceea, se retrase, luându-şi cu sine cina.

Îl afecta faptul că erau dependenţi. Mai ales că amândoi se considerau victimele lui. Nu reuşise nici măcar să-i înveţe cum să-şi comande propriile alimente! Comenzile erau inscripţionate în interplanetară şi în Graiul Hero.

Era vreo cale să-i pună la treabă?

Poate mâine. Se gândise la ceva.

Computerul începuse să le furnizeze rezultatele. Ultimul era ocupat. Când Louis reuşi să-i atragă atenţia pentru o clipă, îi ceru înregistrările cu invazia castelului de către Chmeee.

Castelul ocupa vârful unui deal stâncos. Turme de animale asemănătoare porcilor, galbeni cu dungi albe, păşteau iarba galbenă de dedesubt. Landerul înconjurase castelul, apoi aterizase în curte, sub o ploaie de săgeţi.

Nimic nu se mai întâmplă preţ de câteva minute.

Apoi, ceva oranj năvăli simultan prin câteva uşi arcuite, prea repede pentru a fi distins.

Indivizii se opriră, se întinseră pe jos, ca nişte carpete, şi-şi îndreptară armele spre baza landerului. Erau Kzini, dar păreau deformaţi. Exista o deviere de cel puţin un sfert de milion de ani.

Harkabeeparolyn vorbi peste umărul lui Louis.

— Ăştia sunt semenii companionului tău?

— Într-un fel, se înrudesc. Aceştia par un pic mai scunzi şi mai închişi la culoare… şi au falca inferioară mult prea masivă.

— Te-a abandonat. De ce nu-l părăseşti şi tu?

Louis izbucni în râs.

— De ce, ca să-ţi ofer ţie patul? Ne aflam în condiţii de luptă când am permis unui vampir să mă seducă. El a fost dezgustat. Din punctul lui de vedere, eu l-am abandonat pe el .

— Nici un bărbat sau femeie nu poate rezista unui vampir.

— Chmeee nu este un bărbat. El nu poate să dorească rishathra cu nici un hominid.

Acum, mai multe pisici portocalii ţâşniră, ocupând poziţie în jurul landerului. Două cărau un cilindru din metal ruginit. Zeci de feline se zăreau spre extremităţile landerului.

Cilindrul dispăruse într-o explozie şi o flamă alb-gălbuie. Landerul alunecase câţiva metri. Kzinii aşteptară, apoi ieşiră de la locurile lor ca să analizeze rezultatele.

Harkabeeparolyn tresări ca străbătută de un fior.

— Par, mai degrabă, dornici să mă aibă drept prânz.