Arthur Clarke - Grădina din Rama

Michael O'Toole trase adânc aer în piept. Nu-i bine, își spuse el, străduindu-se să-și alunge din minte amintirile dureroase legate de moartea fiului său. Nu-i bine. Acum e un moment de bucurie, nu de tristețe. De dragul lui Simone, nu trebuie să mă gândesc la Tommy.

Închise Biblia și-și șterse ochii. Se ridică de la birou și se duse în baie. Mai întâi se bărbieri, încet, cu gesturi deliberate, apoi intră sub dușul fierbinte.

Cincisprezece minute mai târziu, când deschise din nou Biblia, Michael O'Toole alungase demonii morții fiului său. Scrise o nouă înregistrare, după care citi ultimele patru rânduri.

10-31-97 Nașterea unui nepot, Matthew Arnold Rinaldi, în Toledo, Ohio.

08-27-06 Nașterea unui fiu, Benjamin Ryan O'Toole, în Rama.

03-07-08 Nașterea unui fiu, Patrick Erin O'Toole, în Rama.

01-06-16 Căsătoria cu Simone Tiasso Wakefield.

Ești un om bătrân, O'Toole, își spuse, uitându-se în oglindă la părul rar, cărunt. Închisese Biblia cu câteva minute mai devreme și se întoarse în baie ca să se pieptene încă o dată. Prea bătrân ca să te însori din nou . Își aminti de prima lui nuntă, care avusese loc cu patruzeci și șase de ani în urmă. Pe atunci aveam părul des și blond, își aminti. Kathleen era frumoasă. Slujba a fost magnifică. Am plâns in clipa in care am văzut-o în ușa catedralei.

Imaginea lui Kathleen în rochie de mireasă, la brațul tatălui ei, fu înlocuită de alta, și aceasta încețoșată de lacrimi. De data asta lacrimile erau ale soției. Şedea lângă el în camera din Cape Kennedy, când venise vremea ca el să se prezinte pentru zborul spre LEO-3, pentru a se alătura restului echipajului Newton.

— Ai grijă, spusese ea într-un rămas bun surprinzător de emoționant.

Se îmbrățișaseră.

— Sunt foarte mândră de tine, iubitule, îi șoptise la ureche. Şi te iubesc foarte mult.

„Pentru că te iubesc foarte mult”, spusese Simone când Michael o întrebase dacă voia cu adevărat să se mărite cu el și din ce motiv. Imaginea lui Simone luă locul scenei de despărțire cu Kathleen. Ești atât de inocentă și de încrezătoare, Simone, reflectă gândindu-se la viitoarea lui mireasă. Pe Pământ, încă nici n-ai fi început să te întâlnești cu băieții. Ai fi fost considerată o copilă.

Într-o clipă îi trecură prin minte cei treisprezece ani petrecuți în Rama. Mai întâi, își aminti nașterea anevoioasă a lui Simone, inclusiv minunatul moment când ea țipase în sfârșit, iar el o pusese ușor pe abdomenul mamei.

Următoarea imagine fu a unei Simone foarte tinere, o fată serioasă de șase ani, studiind sârguincioasă catehismul sub îndrumarea lui. În altă imagine, Simone sărea coarda cu Katie și cânta un cântec vesel. Ultima imagine fu o scenă în care familia era la un picnic lângă Oceanul Cilindric. În imagine, Simone stătea mândră lângă Benjy, de parcă era îngerul lui păzitor.

Era deja o tânără femeie când am sosit la Baza de Tranzit, gândi O'Toole, trecând la o înșiruire de imagini mai recente. Extrem de devotată. Răbdătoare și altruistă cu copiii mai mici. Şi nimeni nu l-a făcut pe Benjy să zâmbească așa cum a făcut-o ea.

Poate că imaginile acelea aveau o temă comună. În mintea lui Michael, ele erau scăldate în dragostea neobișnuită pe care o simțea pentru mireasa lui copilă. Nu era genul de dragoste pe care o simte în mod normal un bărbat pentru femeia cu care urmează să se însoare, ci semăna mai degrabă cu adorația. Şi totuși era iubire, iar acea iubire făurise o legătură puternică între ei.

Sunt un bărbat foarte norocos, gândi în timp ce termina să se îmbrace. Dumnezeu a găsit potrivit să-mi arate minunile lui în multe feluri.

În camera principală din celălalt capăt al apartamentului, Nicole o ajută pe Simone să-și îmbrace rochia. Nu era o rochie de mireasă în sensul clasic, dar era albă, cu falduri și breteluțe fine. În nici un caz ținuta de zi cu zi, cu care era obișnuită familia.

Nicole înfipse cu grijă pieptenii în părul lung și negru al fiicei sale și o studie în oglindă.

— Arăți minunat, îi spuse.

Se uită la ceas. Mai aveau zece minute, iar Simone era gata, cu excepția pantofilor. Bun. Acum putem sta de vorbă, gândi Nicole.

— Iubito, începu cu un glas surprinzător de gâtuit.

— Ce este, mamă? întrebă cu blândețe Simone. Şedea pe pat lângă ea, încălțându-și cu grijă pantofii negri. Nicole începu din nou:

— Când am discutat săptămâna trecută despre sex, au fost unele aspecte pe care nu le-am abordat.

Simone ridică privirea. Atenția îi era atât de totală încât, pe moment, Nicole uită ce voia să spună.

— Ai citit cărțile alea pe care ți le-am dat? reuși să întrebe în cele din urmă.

Fruntea încrețită a lui Simone trăda nedumerire.

— Da, bineînțeles. Am discutat ieri despre asta. Nicole luă mâinile fiicei ei.

— Michael e un bărbat minunat. Bun, atent, iubitor… dar este mai în vârstă. Iar când bărbații sunt mai în vârstă…

— Nu sunt sigură că te înțeleg mamă, o întrerupse cu blândețe Simone. Credeam că vrei să-mi spui ceva despre sex.

Nicole trase adânc aer în piept.

— Vreau să spun că s-ar putea să fie nevoie să fii foarte răbdătoare și tandră cu Michael în pat. S-ar putea ca totul să nu meargă de la început.

Simone se uită mult timp la mama ei.

— M-am așteptat la asta, spuse liniștită, atât din cauza nervozității tale cu privire la subiectul ăsta cât și datorită unei anume neliniști pe care am citit-o pe fața lui Michael. Nu-ți face griji, mamă, n-am așteptări nerezonabile. În primul rând, noi nu ne căsătorim dintr-o dorință sexuală. Şi cum eu nu am nici un fel de experiență, în afara faptului că în această ultimă săptămână ne-am ținut ocazional de mână, indiferent ce plăcere voi simți, va fi nouă pentru mine și, de aceea, minunată.

Nicole îi zâmbi fiicei sale, uimitor de matură la cei treisprezece ani.

— Ești o bijuterie, spuse cu ochii în lacrimi.

— Mulțumesc, răspunse Simone, îmbrățișând-o. Nu uita: căsătoria mea cu Michael este binecuvântată de Dumnezeu. Indiferent ce probleme vom întâmpina, îl vom ruga pe Domnul să ne ajute. Va fi bine.

O durere bruscă sfâșie inima lui Nicole. Încă o săptămână și n-ai s-o mai vezi niciodată pe această mult iubită fată, rosti un glas dinlăuntrul ei. Continuă s-o îmbrățișeze pe Simone, până când Richard bătu la ușă și le spuse că toată lumea era gata pentru ceremonie.

— Bună dimineața, spuse Simone cu un zâmbet blând. Restul familiei se așezase deja la micul dejun, când ea și Michael intrară, ținându-se de mână.

— Bună dimi-neața, răspunse Benjy cu gura plină de pâine cu unt și gem.

Se ridică de la masă, o înconjură încet și-și îmbrățișă sora preferată. Patrick era chiar lângă el.

— Ai să mă ajuți azi la matematică? o întrebă pe Simone. Mama spune că dacă ne întoarcem trebuie să studiez serios.

Michael și Simone se așezară la masă, după ce băieții reveniră la locurile lor. Simone întinse mâna după ibricul de cafea. într-o privință, semăna cu mama ei. Nu funcționa bine dimineața până nu-și bea cafeaua.

— Ei bine, s-a sfârșit luna de miere? se interesă Katie în felul ei nepoliticos. La urma urmelor, a durat trei nopți și două zile. Probabil că ați ascultat absolut toate piesele de muzică clasică din baza de date.