Arthur Clarke - Grădina din Rama

Michael râse ușor.

— Da, Katie, spuse el, zâmbindu-i călduros lui Simone. Am luat de pe ușă plăcuța „Nu deranjați”. Vrem să facem tot ce putem ca să vă ajutăm să împachetați.

— Suntem în grafic, zise Nicole, încântată să-i vadă pe Michael și pe fiica ei simțindu-se bine împreună după izolarea lor îndelungată.

N-am de ce să fiu îngrijorată, gândi ea. În unele privințe Simone e mai matură decât mine.

— Aș vrea ca Vulturul să ne fi dat mai multe amănunte cu privire la călătoria de întoarcere, se plânse Richard. N-a vrut să ne spună cât va dura, sau dacă vom dormi tot drumul, sau ceva clar.

— Spune că nu știe sigur, îi reaminti Nicole. Există variabile „incontrolabile”, care pot duce la multe scenarii diferite.

— Tu-l crezi întotdeauna, se opuse Richard. Ești extrem de încrezătoare…

Soneria de la ușă le întrerupse conversația. Katie se ridică și se întoarse cu Vulturul.

— Sper că nu v-am deranjat de la masă, se scuză omul-pasăre, dar avem multe de făcut azi. Am nevoie ca doamna Wakefield să vină cu mine.

Nicole luă ultima sorbitură de cafea și-l privi circumspectă.

— Singură? întrebă ea.

Era conștientă de un vag sentiment de frică. În cele șaisprezece luni de când se aflau la Baza de Tranzit, nu părăsise niciodată apartamentul doar cu Vulturul.

— Da, răspunse Vulturul, singură. Există o sarcină pe care numai dumneavoastră o puteți realiza.

— Pot beneficia de zece minute, să mă pregătesc?

— Categoric.

În timp ce Nicole lipsi, Richard îl bombardă pe Vultur cu întrebări.

— La reve-dere, spuse Benjy făcându-i cu mâna mamei sale după ce ușa se închisese deja.

Era un document lung. Nicole calculă că i-ar fi luat cel puțin zece-cincisprezece minute să-l citească în întregime cu glas tare.

— Ați terminat studierea? întrebă din nou Vulturul. Ne-ar plăcea să începem cât mai repede filmarea, cum o numiți dumneavoastră.

— Explicați-mi din nou ce se întâmplă cu această înregistrare video după ce o realizez.

— O transmitem către Pământ cu mai mulți ani înainte de sosirea voastră acolo. Asta le va da semenilor voștri oameni timp suficient ca să răspundă.

— De unde veți ști dacă ei o vor auzi?

— Am solicitat un simplu semnal de răspuns care face cunoscută recepția.

— Şi ce se întâmplă dacă nu primiți acest semnal?

— Există planuri pentru situații neprevăzute.

Nicole avea mari rețineri cu privire la citirea mesajului. Se întrebă dacă putea să aibă timp ca să discute documentul cu Richard și Michael.

— Ce vă îngrijorează? întrebă Vulturul.

— Totul. Pur și simplu nu mi se pare corect. Mă simt de parcă aș fi folosită ca să vă promovez scopul, și cum nu știu exact care e scopul vostru, mă tem că sunt o trădătoare pentru specia umană.

Vulturul îi aduse un pahar cu apă și se așeză lângă ea în studioul extraterestru.

— Să privim treaba logic, începu el. V-am spus foarte limpede că principalul nostru obiectiv este să adunăm informații detaliate despre speciile care călătoresc prin galaxie. Corect?

Nicole încuviință din cap.

— De asemenea, am construit în Rama un habitat pentru două mii de pământeni și vă trimitem pe dumneavoastră și familia dumneavoastră înapoi, ca să-i adunați pe oamenii aceia pentru un voiaj de observație. Tot ce faceți prin această înregistrare video este să informați Pământul că suntem pe drum și că cei două mii de membri ai speciei voastre, împreună cu mostre reprezentative ale culturii, trebuie să se întâlnească cu noi pe orbita lui Marte.

— Textul documentului este foarte vag, protestă Nicole arătând spre notebook-ul dat de Vultur. Nu se indică sub nici o formă care va fi soarta finală a acestor oameni, doar că vor fi „îngrijiți” și „observați” în timpul unei călătorii oarecum neclare. De asemenea, nu există nici o mențiune despre motivul pentru care vor fi studiați oamenii, sau despre Baza de Tranzit și inteligența care o controlează. În plus, tonul este categoric amenințător. Eu le spun pământenilor care recepționează această transmisie că dacă un contingent de oameni nu se întâlnește cu Rama pe orbita lui Marte, atunci nava spațială se va apropia mai mult de Pământ și „își va obține specimenele într-un mod mai puțin organizat”. Asta este o afirmație clar ostilă.

— Dacă doriți, puteți redacta dumneavoastră frazele, atâta timp cât ideea rămâne neschimbată, răspunse Vulturul, dar trebuie să vă spun că noi avem multă experiență cu acest tip de comunicare. La specii asemănătoare cu a voastră, am avut întotdeauna mai mult succes când mesajul n-a fost foarte precis.

— Dar de ce nu mă lăsați să iau documentul cu mine în apartament? L-aș putea discuta cu Richard și Michael și l-am putea redacta împreună pe un ton mai blând.

— Pentru că înregistrarea video trebuie să fie pregătită azi de dumneavoastră, insistă Vulturul. Suntem deschiși pentru discutarea modificărilor de conținut și vom lucra cu dumneavoastră cât timp e nevoie. Dar secvența trebuie terminată înainte de a vă întoarce la familie.

Glasul suna prietenos, dar înțelesul era absolut limpede. N-am de ales, gândi Nicole. Mi se ordonă să înregistrez banda. St, uită preț de câteva secunde la creatura de lângă ea. Vulturul e doar un robot, își zise, simțind cum îi crește supărarea. Își îndeplinește instrucțiunile programate… Nu cu el trebuie să mă cert.

— Nu, spuse brusc, spre propria-i uimire și clătină din cap. N-am s-o, fac.

Vulturul nu era pregătit pentru acel răspuns. Se lăsă o tăcere lungă. În ciuda agitației emoționale, Nicole era fascinată de însoțitorul ei. Ce se petrece cu el acum? se întrebă. În echivalentul lui de creier au loc noi și complicate operații logice? Sau primește semnale din altă parte?

În cele din urmă, Vulturul se ridică.

— Ei bine, asta-i o adevărată surpriză, rosti el. Nu ne-am așteptat să refuzați să faceți înregistrarea video.

— Atunci înseamnă că n-ați fost atent la ce am spus… Mă simt ca și cum dumneavoastră, sau cine vă comandă, mă folosiți… și intenționat îmi spuneți cât mai puține cu putință… Dacă vreți să fac ceva pentru voi, cel puțin unele dintre întrebările mele ar trebui să primească răspuns.

— Ce anume doriți să știți?

— V-am spus deja, răspunse Nicole, vizibil frustrată. Ce dracu' se petrece în realitate în locul ăsta? Cine sau ce sunteți dumneavoastră? De ce vreți să ne țineți sub observație? Şi întrucât sunteți băgat în treaba asta, ce ați zice să-mi dați o explicație bună pentru faptul că trebuie să lăsăm aici o „pereche reproducătoare”? Niciodată nu mi-a plăcut ideea să-mi destram familia, ar fi trebuit să protestez de la început cu mai multă forță. Dacă tehnologia voastră e atât de minunată încât poate crea ceva precum această incredibilă Bază de Tranzit, de ce nu luați pur și simplu un ovul uman și niște spermă…

— Calmați-vă, doamnă Wakefield, zise Vulturul. Nu v-am mai văzut până acum atât de agitată. Vă catalogasem ca fiind cel mai stabil individ din grupul vostru.

Şi cel mai maleabil, pun pariu, gândi Nicole. Așteptă ca mânia să i se domolească. Undeva în creierul ăsta ciudat există fără îndoială o apreciere cantitativă a probabilității ca eu să urmez cuminte ordinele… Ei bine, de data asta te-am păcălit.