Arthur Clarke - Grădina din Rama

— Nu trage, spuse Richard. Sunt om.

Al doilea soldat tocmai venise lângă tovarășul său.

— Ce dracu' cauți singur aici?

— Sunt în excursie.

— Ești nebun? făcu primul soldat. Ieși de acolo, să te vedem.

Richard ieși încet din lăstăriș. Chiar și în lumina slabă trebuia să fi fost o priveliște uluitoare, cu părul și barba lungi, plus rucsacul albastru voluminos.

— Isuse Hristoase… Cine dracu' ești? Unde ți-e echipamentul?

— Ăsta nu-i soldat, vorbi celălalt, încă holbându-se la Richard. Ăsta-i atins la mansardă… Probabil c-a fugit din balamucul din Avalon și s-a rătăcit pe aici din greșeală… Nebunule, nu știi că ăsta-i un teritoriu primejdios? Puteai să fii omorât…

— Uită-te la buzunarele lui, îl întrerupse primul soldat.

Are patru pepeni uriași. ..

Brusc, fură loviți din cer. Probabil că în total fusese o duzină de aviari, înnebuniți de furie și țipând în timp ce atacau. Cei doi soldați fură trântiți la pământ. Richard o rupse la fugă. Un aviar ateriză pe fața primului soldat și începu s-o sfâșie cu ghearele. Începură focuri de armă, căci alți soldați din vecinătate, auzind zgomotele, veniră în fugă ca să ajute patrula.

Richard nu știa cum avea să găsească submarinul. Alerga la vale cât îl țineau picioarele și cât îi permitea greutatea din spinare. Focurile de armă din urmă se întețiră. Auzi urletele de durere ale soldaților și țipetele de moarte ale aviarilor.

Găsi șanțul, dar nici urmă de submarin. Auzi glasuri omenești coborând panta din spatele lui. Tocmai când era pe cale să intre în panică, auzi un țipăt scurt dintr-o tufă mare din dreapta. Conducătorul aviar cu patru inele albastru-cobalt zbură pe lângă capul lui și o luă la stânga pe malul șanțului.

În trei minute, localizară mini-submarinul. Nava se scufundase deja, când oamenii urmăritori apărură în regiunea verde. Înăuntru, Richard își dădu jos rucsacul și-l puse înapoia sa, în micul compartiment de control. Se uită la însoțitorul aviar și încercă două fraze simple pe limba lui. Conducătorul aviar răspunse, foarte rar și foarte clar, cu echivalentul lui: „Noi toți îți mulțumim foarte mult.”

Călătoria dură mai mult de o oră. Richard și aviarul își spuseră foarte puține. În timpul primei părți a călătoriei, omul îl urmări cu atenție pe conducătorul aviar cum manevra submarinul. Își luă notițe pe calculator și, în partea a doua a călătoriei preluă el însuși comenzile pentru o perioadă scurtă. Când nu era prea ocupat, Richard își punea întrebări despre tot ce trăise în al doilea habitat. Mai presus de toate, voia să știe de ce se afla el, și nu una dintre mirmipisici, în submarin cu pepenii-mană și bucata de rețea sesilă. Probabil că-mi scapă ceva, reflectă pentru sine.

La scurt timp după aceea, submarinul ieși la suprafață și Richard se afla în teritoriu familiar. Zgârie-norii din New York se înălțau deasupra lui.

— Aleluia! spuse el cu glas tare, ducându-și rucsacul plin pe insulă.

Conducătorul aviar ancoră submarinul chiar la țărm și se pregăti repede să plece. Se roti în cerc, se înclină ușor în fața lui Richard, apoi își luă zborul spre nord. În timp ce se uita cum pasărea se îndepărta în zbor, bărbatul își dădu seama că stătea exact în locul în care el și Nicole așteptaseră cu mulți ani în urmă, în Rama II, pe cei trei aviari care aveau să-i poarte peste Oceanul Cilindric spre libertate.

În timpul primei secunde pe care Richard o petrecea la suprafață în New York, o sută de miliarde de miliarde de biți de date erau adunate de infinitezimalii senzori ramani împrăștiați prin toată uriașa navă spațială cilindrică. Datele respective erau transmise în timp real la centrele locale de colectare, tot de mărime microscopică, unde erau stocate până sosea timpul să fie retransmise procesorului central de telecomunicații îngropat în Semicilindrul Sudic.

În fiecare secundă a fiecărei ore a fiecărei zi, senzorii ramani captează acest cvadrilion de biți de date. La procesorul de telecomunicații, datele sunt etichetate, cernute, analizate, comprimate și stocate în dispozitive de înregistrare ale căror componente individuale sunt mai mici decât un atom. După stocare, datele sunt accesate de zeci de procesoare de distribuție, fiecare având altă funcție, care controlează împreună nava spațială Rama. Mii de algoritmi răspândiți printre procesoare operează apoi asupra datelor, extrăgând informații de tendință și sinteză în vederea pregătirii rafalelor regulate de date care transmit statutul misiunii spre Inteligența de la Baza de Tranzit.

Rafalele de date conțin un amestec de date brute, comprimate, și sintetizate, în funcție de formatele exacte selectate de diferitele procesoare. Partea cea mai importantă a fiecărei rafale este raportul narativ, în care inteligența unită dar distribuită a lui Rama își prezintă rezumatul pe priorități al desfășurării misiunii. Restul rafalei conține în esență informații auxiliare, imagini, măsurători sau emisii ale senzorilor care fie furnizează date de fond adiționale, fie susțin direct concluziile conținute de rezumat.

Limbajul folosit pentru rezumatul narativ este matematic ca structură, precis în definiții și foarte codificat. De asemenea, este bogat în note de subsol, fiecare propoziție sau frază echivalentă, conținând, ca parte a structurii ei de transmisie, indicatoare ce arată care date susțin în mod practic respectiva afirmație făcută. În sensul cel mai adevărat, raportul nu ar putea fi tradus în nici unul dintre limbajele la fel de primitive ca acelea folosite de oameni. Iată totuși o aproximare brută a raportului sumar primit de Inteligența de la Baza de Tranzit de la Rama, la scurt timp după sosirea lui Richard în New York.

RAPORT nr. 298

Ora transmiterii: 156 307 872 491.5116 Timpul de la alerta de gradul 1: 29.2873 Referiri: Baza de Tranzit 23-419 Nava spațială 947 Călători spațiali 47 249 (A & B) 32 806 2 666

În timpul ultimului interval, oamenii (rasa spațială nr. 32806) au continuat cu succes războiul împotriva perechii simbiotice aviar/sesilă (nr. 47249 — A & B).

Oamenii controlează acum aproape întreg teritoriul habitatului aviar/sesilă, inclusiv partea superioară a cilindrului maro unde au trăit în trecut aviarii. Aviarii au luptat cu curaj, dar zadarnic. Au fost uciși fără milă și acum au rămas mai puțin de o sută.

Până în prezent, oamenii nu au străpuns integritatea domeniului sesil. Totuși au găsit puțurile ascensoarelor ce duc în părțile inferioare ale cilindrului maro. În prezent, oamenii pun la punct planuri de atac asupra adăpostului sesil.

Sesilele sunt o specie lipsită de apărare. Pe domeniul lor nu au nici un fel de arme. Până și forma lor mobilă, care are dexteritatea fizică de a folosi arme, este în esență nonviolentă. Pentru a se apăra de ceea ce se tem că va fi invazia inevitabilă a oamenilor, sesilele le-au îndrumat pe mirmipisicile mobile să construiască fortărețe în jurul a patru dintre cele mai bătrâne și dezvoltate din specia lor. Între timp, pepenii-mană nu mai sunt lăsați să germineze, iar mirmipisicile care nu sunt implicate în procesul de construire sunt de timpuriu transformate în coconi. Dacă oamenii își mai întârzie atacul cu câteva intervale, cum se pare că vor face, este posibil ca în timpul invaziei lor să găsească doar câteva mirmipisici.

Habitatul oamenilor continuă să fie dominat de indivizi cu caracteristici total diferite de cele ale contingentului observat în Rama II și la Baza de Tranzit. Centrul preocupării actualilor conducători ai oamenilor este păstrarea puterii personale, cu implicații grave pentru bunăstarea coloniei. În ciuda atât a mesajului video cât și a prezenței oamenilor mesageri în mijlocul lor, acești conducători nu cred probabil că sunt realmente monitorizați, deoarece comportamentul lor nu reflectă deloc posibila existență a unui set de valori sau legi etice care să ia locul propriei lor dominații.