Ursula Le Guin - Lumii îi spuneau pădure

Selver înaintă, cu palmele întinse, dădu mâna cu Lyubov după obiceiul pământean, îi apucă ambele braţe cu o strângere uşoară deasupra coatelor. Nu trecea cu mult de jumătatea înălţimii pământeanului şi asta făcea ca toate gesturile să fie mai stângace, dar în atingerea mâinilor lui mici şi subţiri, acoperite cu blană verde, nu era nimic nesigur sau copilăros. Era o reasigurare. Primind-o, Lyubov se simţi fericit.

— Selver, ce noroc să te întâlnesc! Ţin foarte mult să vorbesc cu tine…

— Acum nu pot, Lyubov.

Vorbise blând, dar când îl auzi, speranţele lui Lyubov în legătură cu o prietenie nealterată, dispărură. Selver era schimbat. Se schimbase radical: din rădăcină.

— Pot să revin, se grăbi Lyubov, în altă zi şi să vorbesc cu tine? Este foarte important să…

— Astăzi plec de aici, spuse şi mai blând Selver, însă lăsă braţele şi privi într-o parte.

În felul acela era, literalmente, în afara atingerii. Politeţea cerea ca Lyubov să facă la fel, încheind conversaţia. Nu avea cui să se mai adreseze. Bătrânul Tubab nici măcar nu se uitase la el; oraşul îi întorsese spatele. Iar acum, Selver, care-i fusese prieten.

— Selver, poate crezi că între noi se ridică masacrul de la Kelme Deva. Nu-i aşa. S-ar putea să ne apropie şi mai mult. Iar neamul tău a fost eliberat din ţarcurile sclavilor, aşa că nu ne mai desparte nici greşeala asta. Şi chiar dacă ne-ar despărţi… eu totuşi… eu am rămas acelaşi, Selver.

La început, Athsheeanul nu-i răspunse. Chipul său straniu, ochii mari şi afundaţi, trăsăturile pronunţate, stâlcite de cicatrice şi acoperite de blana scurtă şi mătăsoasă care îi urmărea, ascunzând în acelaşi timp, toate contururile, chipul acela refuza cu încăpăţânare să-l privească pe Lyubov. Apoi, brusc, se întoarse, parcă împotriva voinţei lui.

— Lyubov, n-ar fi trebuit să vii aici. Peste două nopţi să pleci din Central. Nu ştiu ce eşti tu. Ar fi fost mai bine dacă nu te-aş fi cunoscut niciodată…

Rostind aceste cuvinte, se întoarse şi se îndepărtă cu mersul unei feline, o licărire verde printre stejarii întunecaţi ai Tuntarului. Tubab îl urmă încetişor, continuând să nu-l privească pe Lyubov. O bură fină cădea fără zgomot peste frunzele stejarilor şi pe potecile înguste care duceau la Culcuş şi la râu. Puteai auzi ploaia doar ascultând cu atenţie, era o muzică mult prea complexă pentru a fi percepută de o singură minte, o coardă unică, fără de sfârşit, ce răsuna în întreaga pădure.

— Selver este un zeu, vorbi bătrâna Sherrar. Acum vino să vezi plasele de pescuit…

Lyubov o refuză. Ar fi fost lipsit de politeţe şi diplomaţie să mai rămână; oricum, nu-l trăgea inima.

Încercă să se convingă că Selver nu-l respinsese pe el, Lyubov, decât ca pământean. Nu conta. Nu mai conta.

Întotdeauna era neplăcut surprins să descopere cât de vulnerabile îi erau sentimentele, cât de mult îl durea să fie rănit. Tipul acela de sensibilitate adolescentină era ruşinos, ar fi trebuit să aibă o structură mai dură.

Cu blana argintată de stropii de ploaie, băbuţa suspină uşurată când Lyubov îşi luă la revedere. Pornind hoperul, zâmbi văzând-o cum ţopăia îndărăt, între copaci, cât putea de repede, ca o broscuţă care scăpase de un şarpe. Calitatea este o chestiune importantă, dar importantă este şi cantitatea, mai exact, mărimea relativă. Reacţia normală a adultului faţă de o persoană cu mult mai scundă poate fi una de aroganţă, de protejare, de superioritate afectivă, sau şicanatoare, dar, indiferent de ceea ce este, va fi mai adecvată faţă de un copil decât faţă de un adult. Dacă persoana de mărimea unui copil era şi îmblănită, se declanşa un alt răspuns pe care Lyubov îl denumise: Reacţia Ursuleţul. Deoarece Athsheenii foloseau atât de mult mângâierile, manifestarea nu era nelalocul ei, dar motivul rămânea suspect. În cele din urmă apărea inevitabila Reacţie Monstrul, îndepărtarea de tot ceea ce nu seamănă cu oamenii.

Dincolo de toate acestea, rămânea faptul că Athsheenii, ca şi pământenii, erau uneori pur şi simplu, caraghioşi. Unii dintre ei aduceau cu nişte broscuţe, bufniţe sau omizi. Sherrar nu era prima despre care Lyubov remarcase că arăta caraghioasă din spate…

Ăsta e unul dintre necazurile coloniei, se gândi el, în vreme ce hoperul se ridică în văzduh şi Tuntar dispăru înapoia stejarilor. Noi nu avem bătrâne. Nici bătrâni, cu excepţia lui Dongh, care abia a trecut de şaizeci de ani. Bătrânele se deosebesc însă de oricine, ele spun ceea ce gândesc. Athsheenii sunt guvernaţi, în măsura în care se poate vorbi de un guvernământ, de către bătrâne. Intelectul aparţinea bărbaţilor, politica femeilor, iar etica ambelor sexe: acesta era aranjamentul de pe Athshe. Interesant, şi cu rezultate… În cazul lor. Visez ca Administraţia să trimită şi vreo două bunicuţe laolaltă cu fetişcanele fertile şi cu sâni tari. De pildă, fata pe care am avut-o noaptea trecută era foarte drăguţă, pricepută în pat şi cu inima bună, însă, Dumnezeule, abia peste patruzeci de ani va spune ceva unui bărbat… Cu toate acestea, dincolo de gândurile lui despre femei, tinere sau bătrâne, şocul întâlnirii persista: intuiţie sau recunoaştere?

Trebuia să se mai gândească, înainte de a raporta statului major.

Selver. Ce se întâmpla cu Selver?

Desigur, pentru Lyubov, Selver era un personaj cheie. De ce? Pentru că-l cunoştea bine, sau datorită forţei din personalitatea lui, pe care Lyubov nu o apreciase niciodată în mod conştient?

Ba o apreciase: îl considerase pe Selver foarte devreme, ca pe o persoană deosebită. Pe atunci era „Sam”, ordonanţă la trei ofiţeri care împărţeau aceeaşi baracă. Lyubov şi-l aminti pe Benson lăudându-se ce creeche grozav aveau, acolo o nimeriseră din plin.

Mulţi Athsheeni, în special Visătorii din Culcuşuri, nu-şi puteau modifica somnul de tip policiclic pentru a coincide cu cel pământean. Dacă dormeau ca pământenii, noaptea, asta îi împiedica să mai aibă RME-ul, sau somnul paradoxal, al cărui ciclu de 120 de minute le dirija viaţa, atât ziua cât şi noaptea, şi care nu se putea potrivi cu ziua de lucru pământeană. După ce învăţai să visezi complet treaz, pentru a-ţi balansa integritatea mintală nu pe muchia îngusta a raţiunii ci pe suportul dublu, pe talerele delicate ale raţiunii şi visului, după ce învăţai asta, n-o mai puteai uita, aşa cum nu poţi uita să gândeşti… De aceea, majoritatea bărbaţilor deveniseră ciudaţi, ameţiţi, retraşi, chiar catatonici. Femeile, uluite şi siluite, se comportaseră cu docilitatea posacă a celor recent înrobiţi. Cel mai bine se descurcaseră ne-Visătorii şi unii dintre Visătorii tineri: se adaptaseră, muncind din greu în taberele forestiere sau devenind slujitori inteligenţi. Sam fusese unul din aceştia — un servitor eficient, bucătar, spălător casă, majordom şi ţap ispăşitor pentru cei trei stăpâni ai săi. Învăţase cum să fie invizibil. Lyubov îl împrumutase ca sursă de informaţii etnice şi, printr-o afinitate de gândire şi temperament, îi câştigase imediat încrederea. Găsise în el sursa ideală de informaţii, cunoscător al obiceiurilor poporului său, sesizându-le semnificaţiile şi gata să le explice, să se facă înţeles de Lyubov, astupând prăpastia dintre două graiuri, două culturi, două specii ale genului Om.

Vreme de doi ani, Lyubov călătorise, studiase, discutase, observase, dar nu reuşise să găsească cheia care să-i deschidă calea spre mintea Athsheeană. Nu ştia nici măcar unde era zăvorul. Studiase obiceiurile de somn ale Athsheenilor şi descoperise că, aparent, nu aveau aşa ceva. Lipise nenumăraţi electrozi pe nenumărate ţeste acoperite cu blană verde, dar nu reuşise să găsească vreun înţeles în figurile familiare, curbele şi sinusoidele, alfa, beta şi teta care apăreau pe imprimante. În cele din urmă, Selver îl făcuse să înţeleagă semnificaţia cuvântului „vis”, care era totuna cu cuvântul „rădăcină”, oferindu-i astfel cheia împărăţiei oamenilor pădurii. Făcându-i EEG-ul văzuse pentru întâia oară, şi înţelesese, impulsurile extraordinare ale unui creier care intra în starea de vis, nici treaz, nici dormind, o situaţie asemănătoare cu visul din somnul pământenilor — dar aşa cum Parthenonul se aseamănă cu o colibă din lut: acelaşi lucru în principiu, dar adăugând complexitatea, calitate şi control.