Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Dacă ezit, e pentru că mă gândesc la oportunitatea de a folosi… hm… instalaţiile dumneavoastră, ţinând seama de faptul că nu sunt Aurorian.

— Prostii, dragul meu Baley. Ce altă variantă ai? Nevoia nu cunoaşte lege. Te rog să te foloseşti de ele. Să fie ăsta un simbol că eu nu sunt influenţat de prejudecăţile generale de pe Aurora şi că vă doresc, dumitale şi Pământului, bine.

— Puteţi face un pas în plus?

— În ce direcţie, domnule Baley?

— Îmi puteţi dovedi că sunteţi şi deasupra prejudecăţilor de pe planeta asta faţă de roboţi…

— Nu există prejudecăţi faţă de roboţi, spuse Amadiro iute.

Baley dădu solemn din cap, ca şi cum ar fi fost de acord cu observaţia, şi îşi termină fraza:

— … îngăduindu-le să intre în Personală cu mine. Am început să nu mă simt bine fără ei.

Amadiro păru şocat o clipă. Îşi reveni imediat şi spuse, aproape ameninţător:

— Bineînţeles, domnule Baley.

— Dar cine e acum înăuntru s-ar putea opune cu străşnicie. Nu vreau să provoc scandal.

— Nu e nimeni înăuntru. Este o Personală pentru o singură persoană si, dacă ar fi folosit-o cineva, semnalul de ocupat ar fi arătat asta.

— Mulţumesc, domnule Amadiro, zise Baley.

Deschise uşa şi spuse:

— Te rog să intri, Giskard.

Giskard şovăi evident, dar nu se opuse şi intră. La un gest al lui Baley, îl urmă Daneel care, când intră pe uşă, îl apucă pe Baley de cot si-l împinse şi pe el înăuntru.

Închizând uşa, Baley zise:

— Ies imediat. Mulţumesc pentru permisiune.

Intră în încăpere cât putu de degajat, dar cu un junghi în capul pieptului. Ar fi putut conţine vreo surpriză neplăcută?

Baley găsi Personala liberă, totuşi. Nici nu era mult de căutat în ea. Era mai mică decât cea din locuinţa lui Fastolfe.

În cele din urmă, observă că Daneel şi Giskard stăteau liniştiţi unul lângă celălalt, cu spatele lipit de uşă, străduindu-se, parcă, sa ocupe cât mai puţin loc.

Baley încercă să vorbească normal, dar ceea ce ieşi fu o bolboroseală neclară. Îşi drese vocea făcând mai mult zgomot decât trebuia şi zise:

— Poţi veni mai aproape… şi nu-i nevoie să taci, Daneel.

(Daneel fusese pe Pământ. Cunoştea interdicţia de a vorbi în Personală.) Şi dovedi imediat că ştie. Îşi duse un deget la buze.

Baley spuse:

— Ştiu, ştiu, dar las-o baltă. Dacă Amadiro poate încălca interdicţia ca roboţii să intre în Personală, uit şi eu de interdicţia Pământenilor de a vorbi aici.

— N-o să te simţi stânjenit din cauza asta, partenere Elijah? întrebă Daneel încet.

— Nici un pic, răspunse Baley cu glas normal.

De fapt, era altceva să stea de vorbă cu Daneel — un robot. Cuvintele lui nu sunau chiar atât de îngrozitor într-o cameră din asta când, de fapt, nu era de fată nici o fiinţă umană. Şi nu sunau deloc îngrozitor când erau de fată numai roboţi, oricât de asemănător cu omul ar fi fost unul dintre ei. Sigur că Baley nu putea spune asta. Deşi Daneel nu avea sentimente, pe care i le-ar fi putut răni o fiinţă umană, Baley avea sentimente faţă de el.

Apoi, Baley se gândi la altceva şi simţi foarte clar că este un prost cât toate zilele.

— Sau, îi zise lui Daneel aproape şoptind, sugerezi această tăcere pentru că există microfoane în încăpere?

Ultimul cuvânt fu mai degrabă o mişcare a buzelor.

— Dacă te gândeşti, partenere Elijah, că oamenii din afara acestei camere ar putea detecta ce se vorbeşte înăuntru cu ajutorul vreunui dispozitiv de tras cu urechea, asta este absolut imposibil.

— De ce imposibil?

Apa de la toaletă începu să curgă repede şi fără zgomot, iar Baley se îndreptă spre chiuvetă.

Daneel spuse:

— Pe Pământ, aglomerarea Oraşelor a făcut imposibilă intimitatea. Trasul cu urechea a devenit permis şi ar părea firească folosirea unui dispozitiv de auzit mai bine. Dacă un Pământean nu doreşte să fie auzit, pur şi simplu nu vorbeşte, poate de aceea este obligatorie tăcerea în locuri în care intimitatea este o amăgire, ca în încăperile pe care le numiţi Personale. În schimb, pe Aurora, ca şi în toate Lumile din Spaţiu, intimitatea este reală şi este foarte apreciată. Îţi aminteşti de Solaria şi de exagerările bolnăvicioase la care s-a ajuns acolo. Dar chiar şi pe Aurora, care nu seamănă cu Solaria. orice fiinţă umană este izolată de oricare altă fiinţă umană printr-un spaţiu de neimaginat pe Pământ şi printr-un paravan format din roboţi, în plus. Ar fi ceva de neimaginat distrugerea acestei intimităţi.

Baley întrebă:

— Adică ar fi o crimă să pui microfoane în această cameră?

— Mult mai rău, partenere Elijah. N-ar fi un gest demn de un gentleman Aurorian.

Baley privi în jur. Daneel, înţelegând greşit gestul, scoase un prosop dintr-un suport pe care cei neobişnuiţi nu-l zăreau imediat şi i-l întinse lui Baley. Baley primi prosopul, dar nu după asta se uitase el.

Ochii lui căutau un microfon, pentru că îi venea greu să creadă că ar renunţa cineva la un asemenea avantaj doar pentru că ar fi considerat că este necivilizat. Fu în zadar, iar Baley, cam descurajat, Ştia că aşa va fi. N-ar putea detecta un microfon Aurorian, chiar dacă ar exista vreunul aici. Nici n-ar şti ce să caute.

Apoi îşi urmă alt gând plin de suspiciune:

— Spune-mi, Daneel, pentru că îi cunoşti pe Aurorieni mai bine decât mine, de ce crezi că Amadiro îşi dă atâta osteneală cu mine? Discută cu mine pe îndelete. Mă conduce. Îmi dă voie să folosesc această cameră — lucru pe care Vasilia nu l-ar fi făcut. Parcă ar avea o grămadă de timp de pierdut cu mine. Politeţe?

— Mulţi Aurorieni se mândresc cu politeţea lor. S-ar putea ca şi Amadiro să facă la fel. A accentuat de câteva ori că nu e un sălbatic.

— Altă întrebare. De ce crezi că mi-a dat voie să vă iau, pe tine şi pe Giskard, în această încăpere?

— Mie mi s-a părut că vrea să-ţi înlăture bănuiala că ar putea exista vreo capcană în această încăpere.

— De ce i-ar păsa? Pentru că era îngrijorat de faptul că aş putea simţi o teamă nejustificată?

— Alt gest de gentleman Aurorian civilizat, cred.

Baley dădu din cap:

— Ei bine, dacă în această cameră sunt microfoane şi Amadiro mă aude, n-are decât. Eu nu-l consider un gentleman Aurorian civilizat. Mi-a dat clar de înţeles că, dacă nu-mi las baltă investigaţia, va avea grijă ca întregul Pământ să sufere. Asta e o atitudine de gentleman civilizat? Sau de şantajist incredibil de violent?

Daneel spuse:

— Un gentleman Aurorian civilizat poate considera că e nevoie să profereze ameninţări, dar atunci trebuie s-o facă aşa ca un gentleman.

— Cum a făcut şi Amadiro. Deci, felul în care spune un lucru şi nu ceea ce spune contează pentru un gentleman. Dar tu eşti robot, Daneel, şi, deci, nu poţi critica o fiinţă umană, nu-i aşa?

Daneel răspunse:

— Mi-ar fi greu s-o fac. Dar pot să te întreb ceva, partenere Elijah? De ce ai cerut voie să ne aduci, pe prietenul Giskard şi pe mine, în această încăpere? Mai devreme am avut impresia că nu crezi că eşti în pericol. Acum te-ai convins că nu eşti în siguranţă decât în prezenţa noastră?

— Nu, Daneel, nici vorbă. Acum sunt foarte convins că nu sunt în pericol şi că n-am fost.

— Totuşi, gesturile tale când ai intrat în această cameră au trădat o suspiciune deosebită. Ai percheziţionat-o.

— Bineînţeles! Am spus că nu sunt în pericol, dar asta nu înseamnă că nu există pericol, zise Baley.