Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Dacă mă iei aşa, domnule Baley, nu-mi laşi nici o posibilitate de alegere.

— Nici una, dr. Amadiro.

— Foarte bine. Eu… noi, ar trebui să spun, pentru că oamenii de la Institut sunt mânaţi de aceleaşi idealuri în această privinţă, privim în viitor şi dorim ca umanitatea să găsească noi şi noi planete pentru colonizare. Totuşi, nu dorim ca procesul de autoselecţie să distrugă planetele mai vechi sau să le reducă la agonie, ca — iartă-mă — în cazul Pământului. Nu dorim ca noile planete să-i ia pe cei mai buni dintre noi şi să lase în urmă scursurile. Înţelegi, nu-i aşa?

— Vă rog să continuaţi.

— În orice societate orientată spre roboţi, ca şi în cazul propriei noastre societăţi, soluţia la îndemână este să trimitem roboţi colonizatori. Roboţii vor construi societatea şi Lumea, iar noi îi vom urma mai târziu fără să fim nevoiţi să alegem, pentru că noile Lumi vor fi la fel de confortabile şi de adaptate nouă ca şi vechile Lumi, aşa că vom putea pleca înspre ele fără să plecăm de-acasă, ca să spun aşa.

— Roboţii nu vor crea Lumi pentru roboţi, mai degrabă decât Lumi pentru oameni?

— Exact, dacă îi trimitem pe roboţii noştri, care nu sunt decât roboţi. Avem, totuşi, ocazia să trimitem roboţi cu aspect uman, ca Daneel, aici de fată, care, creând Lumi pentru ei, vor crea, automat, Lumi pentru noi. Cu toate acestea, dr. Fastolfe se opune. Consideră nu ştiu ce virtute faptul că fiinţele umane îşi croiesc o nouă Lume pe o planetă străină şi ostilă, dar nu înţelege că efortul nu numai că ar costa multe vieţi omeneşti, dar ar şi crea o Lume transformată de catastrofe în ceva total diferit de Lumile pe care le cunoaştem.

— Aşa cum Lumile din Spaţiu, de astăzi, sunt diferite de Pământ şi ele între ele?

Amadiro îşi pierdu jovialitatea o clipă şi rămase gânditor:

— De fapt, domnule Baley, ai atins un aspect foarte important. Eu vorbesc despre Aurora. Lumile din Spaţiu diferă, într-adevăr, între ele şi eu nu îndrăgesc în mod deosebit pe nici una dintre ele. Pentru mine e clar — cu toate că s-ar putea să mă înşel — că Aurora, cea mai veche dintre ele, e şi cea mai bună şi cea mai reuşită. Nu doresc o diversitate de Lumi noi, dintre care doar câteva ar putea fi, într-adevăr, valoroase. Doresc multe Aurore — multe milioane de Aurore — şi din această cauză vreau ca noile Lumi să fie transformate în Aurore înainte ca fiinţele umane să ajungă acolo. Apropo, de aceea noi ne spunem „Globalişti”. Ne interesează acest glob al nostru — Aurora — şi nu altul.

— Nu vedeţi nici o valoare în diversitate, dr. Amadiro?

— Dacă diversităţile ar fi la fel de bune, poate ar exista valoare, dar dacă unele — sau majoritatea — sunt inferioare, ce beneficiu ar fi pentru umanitate?

— Când începeţi această lucrare?

— Când vom avea roboţii cu aspect uman cu care s-o facem. Până acum existau cei doi ai lui Fastolfe, dintre care el a distrus unul, lăsându-l pe Daneel singurul exemplar.

În timp ce vorbea, privirea îi căzu pe Daneel.

— Când veţi avea robotul cu aspect uman?

— E greu de spus. Încă nu l-am ajuns din urmă pe dr. Fastolfe.

— Chiar dacă el e unul singur şi dumneavoastră sunteţi mulţi, dr. Amadiro?

Amadiro dădu uşor din umeri:

— Îţi iroseşti ironia, domnule Baley. Fastolfe era mult înaintea noastră de la început şi, deşi Institutul se află de mult timp în fază embrionară, lucrăm concret doar de doi ani. În plus, va trebui nu numai să-l ajungem din urmă pe Fastolfe, ci şi să i-o luăm înainte. Daneel este un produs bun, dar este un prototip şi nu este destul de bun.

— În ce fel va trebui să fie îmbunătăţiţi roboţii cu aspect uman, în plus fată de Daneel?

— Evident, trebuie să semene şi mai mult cu oamenii. Trebuie să existe de ambele sexe şi trebuie să aibă şi un echivalent pentru copii. Trebuie să dezvoltăm generaţiile, dacă pe planete trebuie construită o societate suficient de umană.

— Cred că vor fi dificultăţi, dr. Amadiro.

— Fără îndoială: Sunt multe. Ce greutăţi întrevezi, domnule Baley?

— Dacă veţi produce roboţi cu aspect uman care seamănă atât de bine cu omul, încât pot crea o societate umană, şi dacă ei vor fi produşi în mai multe generaţii, de ambele sexe, cum îi veţi deosebi de fiinţele umane?

— Va avea vreo importantă?

— S-ar putea. Dacă aceşti roboţi vor semăna prea mult cu omul, se vor putea amesteca în societatea Auroriană şi vor putea deveni membri ai familiei — şi asta n-ar fi potrivit pentru colonizatori.

Amadiro râse:

— E clar că ideea asta ţi-a intrat în cap din cauza ataşamentului Gladiei Delmarre pentru Jander. Vezi, din discuţia. cu Gremionis şi cu dr. Vasilia, ştiu câte ceva din întrevederea dumitale cu femeia aceea. Îţi aduc aminte că Gladia e de pe Solaria şi că noţiunea ei despre ce înseamnă un soţ nu este tocmai Auroriană.

— Nu mă gândeam anume la ea. Mă gândeam că actul sexual este foarte tolerat pe Aurora, iar roboţii ca parteneri sunt îngăduiţi acum, roboţi care sunt doar aproximativ asemănători cu omul. Dacă nu veţi deosebi deloc un robot de o fiinţă umană…

— Există problema copiilor. Roboţii nu pot zămisli.

— Dar asta ridică altă problemă. Roboţii vor avea o viaţă lungă, deoarece construirea unei societăţi perfecte poate dura secole întregi.

— Oricum, va trebui ca ei să trăiască mult, dacă vrem să semene cu Aurorienii.

— Şi copiii… tot cu viaţă lungă?

Amadiro nu răspunse.

Baley zise:

— Aceştia vor fi copii artificiali, de robot, şi nu vor creşte niciodată, nu vor îmbătrâni. Cu siguranţă că asta va crea un element suficient de inuman pentru a pune sub semnul întrebării felul societăţii.

Amadiro oftă:

— Eşti pătrunzător, domnule Baley. Într-adevăr, ne gândim să elaborăm o schemă prin care roboţii să poată face copii care să crească şi să se maturizeze cumva… cel puţin până vor construi societatea pe care dorim.

— Şi apoi, când vor sosi fiinţele umane, roboţii vor putea fi reduşi la scheme de comportament mai robotice.

— Poate — dacă aşa vom considera.

— Şi această producţie de copii? Cel mai bine ar fi dacă sistemul folosit ar fi cât mai aproape de cel uman, nu-i aşa?

— Posibil.

— Sex, fertilitate, naştere?

— Posibil.

— Şi dacă aceşti roboţi întemeiază o societate atât de umană încât nu vor mai putea fi deosebiţi de oameni, când vor sosi adevăratele fiinţe umane nu s-ar putea ca roboţii să-i dispreţuiască pe imigranţi şi să încerce să-i ţină la distanţă? Nu s-ar putea ca roboţii să reacţioneze fată de Aurorieni aşa cum reacţionaţi dumneavoastră fată de Pământeni?

— Domnule Baley, roboţii ar mai asculta, încă, de cele Trei Legi.

— Cele Trei Legi vorbesc despre abţinerea de a face rău fiinţelor umane şi de ascultarea fată de fiinţele umane.

— Întocmai.

— Si dacă roboţii vor fi atât de asemănători cu fiinţele umane încât se vor considera pe ei drept fiinţele umane pe care trebuie să le protejeze şi să le asculte? S-ar putea considera, foarte bine, mai importanţi decât imigranţii.

— Bunul meu domn Baley, de ce te interesează atât de mult lucrurile astea? Ele sunt pentru viitorul îndepărtat. Se vor găsi soluţii, pe măsură ce vom înainta în timp şi vom înţelege, observând, care sunt într-adevăr problemele.

— Dr. Amadiro, s-ar putea ca Aurorienii să nu vă aprobe planurile, de îndată ce vor şti despre ce-i vorba. S-ar putea să prefere părerile dr. Fastolfe.