Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Baley fusese luat prin surprindere. Nu ştia ce să creadă despre Amadiro şi nu se aşteptase la această încurcătură. Gremionis îl descrisese ca pe o persoană „rezervată”. Din cele spuse de Cicis, se aşteptase ca Amadiro să fie un despot. Totuşi, ca persoană, Amadiro părea jovial, chiar prietenos. Însă, dacă era să se ia după cuvintele lui, Amadiro acţiona cu calm ca să pună capăt investigaţiei. O făcea fără milă — ba chiar cu un zâmbet de compătimire.

Ce fel de individ era el?

În mod automat, Baley privi înspre nişele în care stăteau Giskard şi Daneel, primitivul Giskard bineînţeles inexpresiv, emancipatul Daneel calm şi tăcut. Ca Daneel să-l fi întâlnit vreodată pe Amadiro în scurta lui existentă era, la prima vedere, puţin probabil. În schimb Giskard, în deceniile lui — câte?,- l-ar fi putut foarte bine întâlni. Baley îşi strânse buzele, gândindu-se că l-ar fi putut întreba pe Giskard mai înainte ce fel de persoană era Amadiro. Şi-ar fi dat seama mai bine cât din ceea ce arăta era adevărat şi cât era calculat cu isteţime. De ce naiba, se întrebă Baley, nu folosea el mai inteligent posibilităţile acestor roboţi? Sau de ce nu s-a oferit Giskard să-l informeze — dar nu, asta nu era cinstit. Era clar că lui Giskard îi lipsea capacitatea de a acţiona independent în asemenea situaţii. EI oferă informaţii la cerere, se gândi Baley, dar nu emite nici una din proprie iniţiativă.

Amadiro urmări privirea lui Baley şi zise:

— Cred că sunt unul contra trei. După cum vezi, nici unul dintre roboţii mei nu se află aici, în birou — deşi, dacă îi chem, vin în orice număr, recunosc — în timp ce dumneata ai doi dintre roboţii lui Fastolfe: prietenul de nădejde Giskard şi această minune a proiectării, Daneel.

— Văd că îi cunoaşteţi pe amândoi, spuse Baley.

— Doar din auzite. De fapt îi văd — eu, robotician, era să spun „în carne şi oase” — de fapt îi văd acum pentru prima oară, din punct de vedere fizic, deşi l-am văzut pe Daneel interpretat de un actor în acel spectacol de pe hiperunde.

— Se pare că toată lumea din toate Lumile a văzut acel spectacol de pe hiperunde, zise Baley posomorât. Mie, ca individ real şi mărginit, lucrul ăsta îmi face viaţa grea.

— Nu în ceea ce mă priveşte, spuse Amadiro, iar zâmbetul i se lărgi. Te asigur că n-am luat deloc în serios imaginea dumitale fictivă. Am bănuit eu că în viaţa reală eşti mărginit. Şi aşa şi eşti, altfel nu te-ai fi dedat atât de nestingherit la acuzaţii inadmisibile pe Aurora.

— Dr. Amadiro, zise Baley, vă asigur că nu făceam acuzaţii oficiale. Efectuam doar o investigaţie şi analizam posibilităţile.

— Să nu mă înţelegi greşit, făcu Amadiro cu o ardoare bruscă. Nu te condamn. Sunt sigur că te comportai perfect după regulile de pe Pământ. Numai că acum încalci regulile de pe Aurora. Noi ne apărăm reputaţia cu o putere incredibilă.

— Dacă e aşa, dr. Amadiro, atunci dumneavoastră şi alţi Globalişti nu l-aţi calomniat pe dr. Fastolfe, mult mai mult decât mine?

— Perfect adevărat, încuviinţă Amadiro, dar eu sunt un Aurorian eminent şi am o anumită influenţă, în timp ce dumneata eşti Pământean şi n-ai nici un fel de influenţă. Recunosc, asta e foarte incorect, şi îmi pare rău, dar aşa sunt Lumile. Ce putem face? În plus, acuzaţia împotriva lui Fastolfe poate fi susţinută — şi va fi susţinută iar calomnia nu este calomnie când reprezintă adevărul. Greşeala dumitale a fost să faci acuzaţii care, pur şi simplu, nu pot fi suţinute. Sunt sigur că vei fi de acord că nici domnul Gremionis, nici dr. Vasilia Aliena — separat sau împreună — nu l-ar fi putut scoate din funcţiune pe bietul Jander.

— Oficial, n-am acuzat pe nici unul dintre ei.

— Poate că nu, dar pe Aurora nu te poţi ascunde în spatele cuvântului „oficial”. Păcat că Fastolfe nu te-a prevenit asupra acestui lucru când te-a adus aici să preiei această investigaţie, această… aşa cum e acum, mă tem că e o investigaţie nefericită.

Baley simţi cum îi tresare colţul gurii, la gândul că Fastolfe l-ar fi putut, într-adevăr, preveni. Întrebă:

— Voi obţine o audiere în această privinţă, sau e totul aranjat?

— Bineînţeles că vei obţine o audiere, înainte de a fi condamnat. Aici, pe Aurora, nu suntem sălbatici. Preşedintele va lua în seamă memoriul pe care i l-am trimis, împreună cu toate sugestiile mele pe marginea lui. Probabil că îl va audia pe Fastolfe, în calitate de parte adversă strâns implicată şi, apoi, va aranja o întâlnire cu noi trei, poate mâine. Va trebui luată o hotărâre — atunci sau mai târziu — care va fi ratificată de întreaga Adunare Legislativă. Te asigur că va fi respectat procedeul legal.

— Fără îndoială că va fi respectată litera legii, dar dacă Preşedintele s-a hotărât deja, dacă nimic din ce spun nu va fi acceptat şi dacă Adunarea Legislativă îşi va pune ştampila pe o hotărâre luată dinainte? Aşa ceva e posibil?

Auzind acestea, Amadiro nu zâmbi, deşi păru amuzat:

— Eşti un realist, domnule Baley. Mă bucură asta. Oamenii care visează la dreptate pot fi atât de uşor dezamăgiţi… şi, de obicei, sunt nişte persoane atât de minunate, încât nu-ţi place să vezi ce se întâmplă.

Amadiro îşi fixă din nou privirea asupra lui Daneel:

— O lucrare remarcabilă, acest robot cu aspect uman, zise el. E uimitor cât de bine îşi ascunde dr. Fastolfe unele lucruri. Şi e păcat că Jander nu mai e. Aici Fastolfe e de neiertat.

— Dr. Fastolfe, domnule, neagă orice implicare.

— Da, domnule Baley, bineînţeles că neagă. El spune că eu sunt implicat? Sau implicarea mea este numai ideea dumitale?

Baley spuse cu prudenţă:

— Eu nu am o asemenea idee. Eu vreau numai să vă pun întrebări pe această temă. În ceea ce-l priveşte pe dr. Fastolfe, el nu susţine o acuzaţie împotriva dumneavoastră. EI e sigur că n-aveţi nici o legătură cu ceea ce i s-a întâmplat lui Jander, fiindcă e absolut sigur că vă lipsesc cunoştinţele şi capacitatea de a imobiliza un robot cu aspect uman.

Dacă Baley sperase ca astfel să agite spiritele, dădu greş. Amadiro acceptă terfelirea fără să-şi piardă buna dispoziţie şi spuse:

— Aici are dreptate, domnule Baley. Nici un robotician — viu sau mort — nu are capacitatea necesară, cu excepţia lui Fastolfe însuşi. Nu aşa spune el, modestul nostru profesor al profesorilor?

— Da, aşa spune.

— Atunci, oare ce spune el că i s-a întâmplat lui Jander?

— Ceva întâmplător. Un accident.

Amadiro râse:

— A calculat probabilitatea unui asemenea accident?

— Da, domnule Preşedinte Robotician. Totuşi, poate avea loc şi o întâmplare neprevăzută, mai ales dacă apar condiţii nefavorabile.

— Ca de pildă?

— Asta sper să aflu de la dumneavoastră. Deoarece aţi aranjat, deja, să fiu evacuat de pe planetă, aveţi acum de gând să împiedicaţi anchetarea dumneavoastră, sau îmi pot continua investigaţia până ce activitatea mea în acest domeniu ia sfârşit în mod legal? Înainte de a răspunde, dr. Amadiro, vă rog să ţineţi seama de faptul că investigaţia încă nu a luat sfârşit din punct de vedere legal şi, în orice audiere, care poate veni mâine sau mai târziu, vă pot acuza că aţi refuzat să răspundeţi la întrebările mele, dacă veţi insista să punem capăt acum acestei întrevederi. Asta l-ar putea influenţa pe Preşedinte în luarea hotărârii sale.

— Nu-l va influenţa, dragă domnule Baley. Să nu-ţi închipui că poţi să mă încurci în vreun fel. Oricum, îmi poţi pune câte întrebări vrei. Voi colabora deschis cu dumneata, de-ar fi numai bucuria spectacolului de a-l vedea pe bunul Fastolfe încercând inutil să se descurce în această afacere nenorocită. Nu sunt foarte răzbunător, domnule Baley, dar faptul că Jander era propria creaţie a lui Fastolfe nu-i dă dreptul să-l distrugă.