Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Privi în sus spre tavanul transparent. Soarele era pe cer, dar probabil că se îndrepta spre apus, pentru că era mai întunecat. Şiruri de nori subţiri îl acopereau din când în când. Vasilia păru să-şi dea seama şi ea de asta. Îşi mişcă un braţ pe masa lungă lângă care stătea şi transparenţa tavanului dispăru. În acelaşi timp camera fu inundată de o lumina strălucitoare, de aceeaşi nuanţă portocalie cu a soarelui. Spuse:

— Cred că întrevederea s-a terminat. Nu mai am de ce să te văd, Pământeanule — nici dumneata pe mine. Poate ar fi mai bine să pleci de pe Aurora. I-ai făcut — zâmbi cu tristeţe şi pronunţă următoarele cuvinte aproape cu sălbăticie — tatălui meu destul rău, cu toate că nici pe departe atâta cât merită.

Baley făcu un pas înspre uşă, iar cei doi roboţi se apropiară de el. Giskard întrebă încet:

— Vă simţiţi bine, domnule?

Baley dădu din umeri. Ce să răspundă?

Vasilia strigă:

— Giskard! Când dr. Fastolfe va considera că nu-i mai eşti de trebuinţă, vii în echipa mea?

Giskard o privi liniştit:

— Dacă dr. Fastolfe îmi va permite, aşa voi face, Mică Domnişoară.

Zâmbetul ei se încălzi:

— Te rog, Giskard. Mi-a fost întruna dor de tine.

— Eu mă gândesc adesea la dumneata, Mică Domnişoară.

Baley se întoarse de la uşă:

— Dr. Vasilia, aveti o Personală pe care aş putea-o folosi?

Ochii Vasiliei se măriră:

— Bineînţeles că nu, Pământeanule. Ici şi colo, la Institut, există Personale Comune. Roboţii dumitale vor şti să te conducă.

El o privi şi dădu din cap. Nu era de mirare că nu voia ca un Pământean să-i infecteze încăperile, şi totuşi asta îl enerva.

Spuse, mai mult cu mânie, decât cu judecată:

— Dr. Vasilia, în locul dumitale n-aş vorbi despre vina doctorului Fastolfe.

— Ce mă poate opri?

— Pericolul că pot descoperi afacerile dumitale cu Gremionis. Dumneata ai fi în pericol.

— Nu fi ridicol. Ai recunoscut că n-a existat nici o conspiraţie între mine şi Gremionis.

— Nu tocmai. Am admis că există motive pentru a trage concluzia că n-a existat o conspiraţie directă între dumneata şi Gremionis ca să-l distrugeţi pe Jander. Rămâne posibilitatea unei conspiraţii indirecte.

— Eşti nebun. Ce este o conspiraţie indirectă?

— Nu sunt pregătit să discut asta în faţa roboţilor doctorului Fastolfe — doar dacă insişti. Si de ce ai face-o? Ştii foarte bine ce vreau să spun.

Nu exista nici un motiv ca Baley să-şi închipuie că ea ar accepta această cacealma. Putea, doar, să înrăutăţească şi mai mult situaţia. Dar n-a înrăutăţit-o! Vasilia păru că vrea să se închidă în ea, încruntându-se.

Baley se gândi: „Deci există o conspiraţie indirectă, oricare ar fi ea, şi asta ar putea s-o reţină până ce-mi descoperă cacealmaua.

Baley zise puţin mai înviorat:

— Repet, nu spune nimic despre dr. Fastolfe.

Dar, desigur, el nu ştia cât timp a obţinut, poate că foarte puţin.

Se aflau din nou în vehiculul aeropurtat — toţi trei în faţă, cu Baley din nou la mijloc şi simţind apăsarea din două părţi. Baley le era recunoscător pentru grija constantă pe care o aveau faţă de el, chiar dacă erau doar maşini, incapabile să nu respecte indicaţiile. Apoi se gândi: „De ce să-i cataloghez printr-un cuvânt — «maşini»? Ei sunt maşini bune într-un Univers al oamenilor uneori răi. N-am nici un drept să favorizez împărţirea maşini-oameni faţă de împărţirea oamenilor în buni şi răi. Cel puţin la Daneel nu pot să mă gândesc ca la o maşină.”

Giskard spuse:

— Trebuie să vă întreb din nou, domnule. Vă simţiţi bine?

Baley încuviinţă:

— Foarte bine, Giskard. Sunt bucuros că mă aflu aici cu voi doi. Cea mai mare parte a cerului era albă — un alb deschis, de fapt. Se simţea un vânt uşor şi deosebit de rece, până ce se urcară în maşină. Daneel zise:

— Partenere Elijah, am ascultat cu grijă conversaţia dintre tine şi dr. Vasilia. Nu vreau să comentez nefavorabil ceea ce a spus dr. Vasilia, dar trebuie să-ţi spun că, după câte am observat, dr. Fastolfe este o fiinţă umană blândă şi politicoasă. După câte ştiu, n-a fost niciodată crud în mod intenţionat, şi nici n-a sacrificat, după câte mi-am dat seama, bunăstarea unei fiinţe umane numai pentru a-şi satisface curiozitatea.

Baley privi chipul lui Daneel, care dădea, cumva, impresia de sinceritate intenţionată. Zise:

— Ai putea spune ceva împotriva doctorului Fastolfe, chiar dacă, în realitate, ar fi crud şi nechibzuit?

— Aş putea tăcea.

— Dar ai spune?

— Dacă, spunând o minciună, aş face rău doctorului Vasilia, aruncând o bănuială nedreaptă asupra bunei ei credinţe, şi dacă tăcând i-aş face rău doctorului Fastolfe dând mai multă culoare acuzaţiilor reale împotriva lui, şi dacă cele două rele ar fi, după mine, la fel ca intensitate, atunci ar trebui să tac. Răul săvârşit printr-o acţiune cântăreşte, în general, mai mult decât răul pasiv — toate lucrurile fiind aproximativ egale.

Baley spuse:

— Atunci, chiar dacă Prima Lege declară: „Un robot nu trebuie să facă rău unei fiinţe umane sau, prin inactivitate, să permită ca unei fiinţe umane să i se facă rău”, cele două jumătăţi ale legii nu sunt egale? O greşeală înfăptuită, zici tu, e mai mare decât una omisă?

— Cuvintele legii sunt doar o descriere aproximativă a variaţiilor continue ale forţei pozitronomotrice din conexiunile creierului de robot, partenere Elijah. Eu nu cunosc suficient pentru a descrie problema din punct de vedere matematic, dar ştiu care sunt aspiraţiile mele.

— Şi ele constau întotdeauna în a alege să nu te întreci cu măsura, dacă răul este la fel de grosolan în ambele direcţii?

— În general, da. Şi întotdeauna aleg adevărul în locul neadevărului, dacă răul este aproximativ la fel în ambele direcţii. În general, aşa stau lucrurile.

— Şi, în acest caz, pentru că ai vorbit ca s-o combaţi pe dr. Vasilia şi, astfel, să-i faci rău, poţi face asta numai pentru că Prima Lege este îmblânzită prin faptul că spui adevărul?

— Aşa este, partenere Elijah.

— Totuşi, e vorba că ai spune ce ai de spus, chiar dacă ar fi o minciună — cu condiţia ca dr. Fastolfe să-ţi fi dat indicaţii suficient de clare de a spune o minciună când trebuie şi de a refuza să recunoşti că aşa ai fost instruit.

Urmă o pauză, apoi Daneel zise:

— Aşa e, partenere Elijah.

— E o încurcătură afurisită, Daneel, dar tu tot crezi că dr. Fastolfe nu l-a omorât pe Jander Panell?

— Eu am experienţa că el este de bună credinţă, partenere Elijah, şi că nu i-ar face rău prietenului Jander.

— Şi totuşi dr. Fastolfe a descris singur un motiv puternic pentru a fi comis fapta, în timp ce dr. Vasilia a descris un motiv total diferit, la fel de puternic şi chiar mai dezgustător decât primul.

Baley cugetă puţin:

— Dacă publicul ar cunoaşte ambele motive, credinţa în vinovăţia dr. Fastolfe ar fi universală.

Baley se întoarse brusc înspre Giskard:

— Dar tu, Giskard? Îl cunoşti pe dr. Fastolfe dinaintea lui Daneel. Eşti de acord că dr. Fastolfe n-ar fi putut comite fapta şi nu l-ar fi putut distruge pe Jander, având în vedere că tu cunoşti caracterul doctorului Fastolfe?

— Da domnule.

Baley îl privi nesigur pe robot. Era mai puţin avansat decât Daneel. Cât putea să se încreadă în el, ca martor ajutător? N-ar fi putut fi construit să-l imite pe Daneel, orice ar face acesta?