Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Daneel interveni brusc, din nou, iar Baley tresări când îi auzi vocea. Daneel zise:

— Dr. Vasilia, partenerul Elijah a rezolvat o problemă pe Solaria, deşi nu ştia nimic despre Solaria.

— Da, spuse Vasilia iritată, aşa au văzut toate Lumile în programul de pe hiperunde. Şi fulgerul poate să lovească, dar nu cred că Han Fastolfe îşi închipuie că va lovi de două ori în acelaşi loc, una după alta. Nu, Pământeanule, a fost atras de dumneata, în primul rând, pentru că eşti Pământean. Ai un alt creier străin, pe care îl poate studia şi manipula.

— Cu siguranţă nu crezi, dr. Vasilia, că el ar risca probleme vitale pentru Aurora şi ar chema pe cineva pe care-l ştia că nu-i e de folos doar ca să studieze un creier neobişnuit.

— Bineînţeles că ar face-o. Tocmai asta vreau să-ţi spun. Nu există criză cu care s-ar putea confrunta Aurora pe care el s-o creadă, măcar o clipă, la fel de importantă ca problema creierului. Îţi pot spune exact ce ţi-ar răspunde, dacă l-ai întreba. Aurora poate să se înalţe sau să se prăbuşească, să înflorească sau să decadă, şi asta ar fi o preocupare neînsemnată pe lângă problema creierului, pentru că dacă fiinţele umane ar înţelege cu adevărat creierul, tot ce s-ar pierde într-un mileniu de nepăsare sau decizii greşite s-ar recâştiga într-un deceniu de dezvoltare umană dirijată cu înţelepciune de visul lui de „psihoistorie”. Ar folosi acelaşi argument pentru a justifica orice — minciuni, cruzime, orice — spunând că totul este menit să servească avansării în cunoaşterea creierului.

— Nu pot să cred că dr. Fastolfe ar fi crud. Este cel mai bun om.

— Zău? De când stai cu el?

Baley zise:

— Câteva ore pe Pământ acum trei ani. De o zi, acum, aici, pe Aurora.

— O zi întreagă. O zi întreagă. Eu am stat cu el treizeci de ani aproape continuu şi de atunci îi urmăresc cariera de la distanţă, cu oarecare atenţie. Si dumneata ai stat cu el o zi întreagă, Pământeanule? Ei bine, în această singură zi, n-a făcut nimic să te înspăimânte sau să te umilească?

Baley tăcu. Se gândi la atacul brusc, cu recipientul pentru mirodenii, când îl salvase Daneel; la Personala atât de dificilă din cauza camuflajului ei; la plimbarea prelungită în Exterior, care trebuia să-i testeze capacitatea de a se adapta în aer liber.

Vasilia zise:

— Văd că a făcut-o. Chipul dumitale, Pământeanule, nu e aşa de impenetrabil cum îţi închipui. Te-a ameninţat cu Sondajul Psihic?

— A fost pomenit, răspunse Baley.

— O zi — şi a fost deja pomenit. Presupun că te-a făcut să nu te simţi bine?

— Da.

— Şi că n-avea nici un rost să fie pomenit?

— O, ba a fost, zise Baley repede. Îi spusesem că, o clipă, m-am gândit la ceva ce apoi mi-a scăpat şi a fost firesc să sugereze că un Sondaj Psihic m-ar putea ajuta să regăsesc acel gând.

— Nu, n-a fost, spuse Vasilia. Sondajul Psihic nu poate fi folosit cu destulă fineţe pentru asta şi, dacă s-ar încerca, sunt şanse considerabile să se producă o vătămare permanentă a creierului.

— Cu siguranţă că nu dacă este condus de un expert… de dr. Fastolfe, de exemplu.

— De el? Nu cunoaşte Sondajul de la început până la sfârşit. Este teoretician, nu tehnician.

— De altcineva, atunci. De fapt, el nu s-a numit.

— Nu, Pământeanule. De nimeni. Gândeşte-te! Gândeşte-te! Dacă Sondajul Psihic ar putea fi folosit în siguranţă asupra fiinţelor umane, de către oricine, şi dacă Han Fastolfe ar fi atât de preocupat de scoaterea robotului din funcţiune, atunci de ce n-a sugerat ca Sondajul Psihic să se efectueze asupra lui?

— Asupra lui?

— Să nu-mi spui că nu te-ai gândit la asta. Orice persoană cu judecată ar ajunge la concluzia că Fastolfe e vinovat. Singurul aspect in favoarea nevinovăţiei lui este că el însuşi insistă că e nevinovat. Păi, atunci, de ce nu se oferă să-şi dovedească nevinovăţia cu ajutorul probei psihice, ca să arate că nu poate fi găsită nici o urmă de vină în scobiturile creierului lui? A sugerat el aşa ceva, Pământeanule?

— Nu, n-a sugerat. Cel puţin, nu mie.

— Pentru că ştie foarte bine că este un pericol mortal. Totuşi, nu ezită să sugereze asta în cazul dumitale, doar ca să observe cum îţi funcţionează creierul la stres, cum reacţionezi la spaimă. Sau, poate, îi trece prin cap că, oricât de periculos ar fi Sondajul pentru dumneata, ar putea rezulta nişte date interesante pentru el, în privinţa creierului dumitale modelat ca pe Pământ. Spune-mi, atunci, asta nu-i cruzime?

Baley făcu un gest cu mâna dreaptă, ca şi cum ar fi dat toate astea deoparte:

— În ce fel se potrivesc lucrurile astea cu cazul de faţă, cu roboticidul?

— Femeia de pe Solaria, Gladia, a fost remarcată de tatăl meu cel de odinioară. Ea avea un creier interesant — din punctul lui de vedere. Aşa că i-a dat robotul, pe Jander, ca să vadă ce se întâmplă când o femeie care n-a fost crescută pe Aurora este pusă faţă în faţă cu un robot asemănător cu omul în cele mai mici amănunte. El ştia că o femeie de pe Aurora l-ar folosi imediat pe robot pentru relaţii sexuale şi nu s-ar jena s-o facă. Eu aş fi avut unele probleme, recunosc, pentru că n-am fost crescută normal, dar nici o Auroriană obişnuită n-ar fi avut. Pe de altă parte, femeia de pe Solaria ar fi avut o grămadă de probleme, pentru că a fost crescută într-o Lume plină la maximum de roboţi şi are concepţii neobişnuit de rigide în legătură cu roboţii. Înţelegi, diferenţa ar fi fost foarte interesantă pentru tatăl meu, care încerca, din aceste variaţii, să-si construiască teoria funcţionării creierului. Han Fastolfe a aşteptat o jumătate de an ca femeia de pe Solaria să fie pe punctul de a face primele abordări experimentale…

Baley o întrerupse:

— Tatăl dumitale nu ştia absolut nimic despre relaţia dintre Gladia şi Jander.

— Cine ţi-a spus asta, Pământeanule? Tatăl meu? Gladia? Dacă a fost primul, mintea, bineînţeles; dacă a fost cea de-a doua, pur şi simplu nu ştia. Poţi fi sigur că Fastolfe ştia ce se petrece; trebuia să ştie, pentru că făcea parte din studiul lui referitor la adaptarea unui creier în condiţiile de pe Solaria. Şi pe urmă el s-a gândit — şi sunt sigură că aşa a fost, de parcă i-aş citi gândurile — ce s-ar întâmpla acum, când femeia a început să se bizuie pe Jander, dacă dintr-o dată, fără motiv, l-ar pierde. Ştia ce-ar face o femeie de pe Aurora. Ar fi puţin dezamăgită şi apoi ar căuta un înlocuitor, dar ce-ar face o femeie de pe Solaria? Aşa că a aranjat să-l scoată pe Jander din funcţiune…

— Să distrugă un robot de o valoare inestimabilă numai pentru a-si satisface o curiozitate deşănţată?

— E monstruos, nu-i aşa? Dar aşa ar face Han Fastolfe. Aşa că întoarce-te la el, Pământeanule, şi spune-i că jocul lui s-a terminat. Dacă planeta, în general, nu-l crede vinovat acum, cu siguranţă că-l va crede după ce voi spune ce am spus.

Baley rămase ameţit multă vreme, în timp ce Vasilia îl privea cu un fel de încântare nemiloasă, cu chipul aspru, total diferit de al Gladiei. Părea că nu mai e nimic de făcut…

Baley se ridică, simţindu-se bătrân — mult mai bătrân decât cei patruzeci şi cinci de ani standard ai lui (vârsta unui copil pentru aceşti Aurorieni). Până acum, tot ce făcuse nu dusese la nimic. La mai rău decât nimic, pentru că, la fiecare mişcare de-a lui, frânghiile păreau că se strâng în jurul lui Fastolfe.