Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Elijah Baley, dr. Vasilia, spuse Baley cu răceală.

— Da, ştiu că Pământenii au nume şi că al dumitale este Elijah Baley, zise ea cu indiferenţă. Nu semeni nici un pic cu actorul care a interpretat rolul dumitale în spectacolul de pe hiperunde.

— Sunt conştient de asta, dr. Vasilia.

— Cel care a jucat în rolul lui Daneel semăna mai bine, dar cred că nu ne aflăm aici ca să discutăm despre spectacol.

— Nu.

— Cred că ne aflăm aici, Pământeanule, ca să vorbim despre ce anume vrei să spui în legătură cu Santirix Gremionis şi să terminăm cu asta. Bine?

— Nu tocmai, zise Baley. Nu acesta e motivul principal al venirii mele, deşi cred că o să ajungem la el.

— Zău? Trăieşti cu impresia că suntem aici ca să ne întindem la o discuţie lungă şi complicată despre orice subiect vrei dumneata să alegi?

— Cred, dr. Vasilia, că ai face bine să mă laşi pe mine să pun întrebările cum vreau eu.

— Asta e o ameninţare?

— Nu.

— Ei bine, n-am întâlnit niciodată un Pământean şi ar putea fi interesant de văzut cât de mult semeni cu actorul care a jucat în rolul dumitale — adică, nu numai ca înfăţişare. Eşti, într-adevăr, persoana sigură de sine care părea să fie în spectacol?

— Spectacolul, zise Baley vădit dezgustat, era ultradramatic şi mi-a exagerat trăsăturile de caracter în toate privinţele. Aş vrea, mai degrabă, să mă accepţi şi să mă judeci numai după modul în care mă vezi acum.

Vasilia râse:

— Cel puţin nu pari prea impresionat de mine. Ăsta-i un punct în favoarea dumitale. Sau crezi că Gremionis ăsta, pe care-l ai în minte, îţi dă dreptul să-mi comanzi?

— Nu sunt aici pentru altceva decât pentru a descoperi adevărul în cazul robotului cu aspect uman care a murit, Jander Panell.

— A murit? Deci, a trăit cândva?

— Prefer să folosesc acest cuvânt în locul expresiilor de genul „a fost făcut inoperant”. Cuvântul „mort” te încurcă?

Vasilia zise:

— Te aperi bine. Debrett, adu-i Pământeanului un scaun. Va obosi în picioare dacă va fi o conversaţie lungă. Apoi intră în nişa ta. Şi tu poţi să-ţi alegi una, Daneel… Giskard, vino lângă mine.

Baley se aşeză:

— Mulţumesc, Debrett. Dr. Vasilia, nu am nici o autoritate să-ţi pun întrebări; nu am nici un mijloc legal să te constrâng să-mi răspunzi la întrebări. Totuşi, moartea lui Jander Panell l-a pus pe tatăl dumitale într-o situaţie cam…

— Pe cine l-a pus într-o situaţie?

— Pe tatăl dumitale.

— Pământeanule, eu mă refer uneori la un anumit individ ca la tatăl meu, dar altcineva n-o face. Te rog să foloseşti un nume propriu.

— Dr. Han Fastolfe. E tatăl dumitale, nu-i aşa? Ca fapt înregistrat?

Vasilia spuse:

— Foloseşti un termen biologic. Împart genele cu el într-un anume fel, care pe Pământ ar fi considerat o relaţie tată-fiică. Pe Aurora acest lucru este privit cu indiferenţă, cu excepţia cazurilor medicale şi genetice. Pot spune că sufăr din cauza anumitor stări metabolice în care s-ar cuveni să ţin seama de fiziologia şi biochimia celor cu care împart genele — părinţi, fraţi sau surori de la acelaşi tată, copii şi aşa mai departe. Altminteri, aceste relaţii nu se discută, în general, în societatea civilizată de pe Aurora. Îţi explic asta, pentru că eşti Pământean.

— Dacă am încălcat un obicei, zise Baley, a fost din cauza ignoranţei şi îmi cer scuze. Pot să-i spun pe nume domnului cu pricina?

— Desigur.

— În acest caz, moartea lui Jander Panell l-a pus pe dr. Han Fastolfe într-o situaţie cam dificilă şi presupun că dumneata vei fi destul de îngrijorată ca să vrei să-l ajuţi.

— Dumneata presupui asta, dumneata? De ce?

— Este… Te-a crescut. A avut grijă de dumneata. Aţi nutrit o puternică afecţiune unul faţă de celălalt. El simte, încă, o puternică afecţiune pentru dumneata.

— Ţi-a spus el asta?

— A reieşit din amănuntele conversaţiei noastre… chiar şi din faptul că a manifestat interes faţă de femeia de pe Solaria, Gladia Delmarre, din cauza asemănării ei cu dumneata.

— Ţi-a spus el asta?

— Mi-a spus, dar chiar dacă n-ar fi făcut-o, asemănarea e evidentă.

— Cu toate acestea, Pământeanule, nu-i datorez nimic doctorului Fastolfe. Presupunerile dumitale pot fi scoase din discuţie. Baley îşi drese glasul:

— Pe lângă sentimentele personale pe care ai putea sau n-ai putea să le ai, este problema viitorului Galaxiei. Dr. Fastolfe doreşte ca Lumi noi să fie şi colonizate de fiinţe umane. Dacă urmările politice ale morţii lui Jander vor duce la explorarea şi colonizarea Lumilor noi de către roboţi, dr. Fastolfe crede că aceasta va fi o catastrofă pentru Aurora şi pentru umanitate. Cu siguranţă că nu vrei să joci un rol în această catastrofă.

Vasilia vorbi cu indiferenţă, urmărindu-l atentă:

— Sigur că nu, dacă aş fi de acord cu dr. Fastolfe. Nu sunt. Nu văd nici un rău în faptul că roboţii cu aspect uman fac asta. De fapt, mă aflu aici, la Institut, ca să fac posibil acest lucru. Sunt Globalistă. Întrucât dr. Fastolfe este Umanist, este duşmanul meu politic.

Răspunsurile ei erau repezite şi directe, nu mai lungi decât trebuia. După fiecare urma o tăcere anume, de parcă ea ar fi aşteptat cu interes cealaltă întrebare. Baley avea impresia că o interesează, o amuză, că face singură prinsoare ce întrebare mai vine, hotărâtă să-i ofere doar acele informaţii care îl sileau s-o mai întrebe ceva.

El zise:

— Eşti de mult timp membră a acestui Institut?

— De la formarea lui.

— Sunt mulţi membri?

— După aprecierea mea cam o treime din roboticienii de pe Aurora, deşi numai jumătate din aceştia locuiesc şi lucrează, propriu-zis în Institut.

— Alţi membri ai Institutului îţi împărtăşesc părerile despre explorarea altor Lumi cu ajutorul roboţilor? Se opun, fără excepţie părerilor doctorului Fastolfe?

— Bănuiesc că majoritatea sunt Globalişti, dar nu ştiu să fi supus problema la vot sau măcar s-o fi discutat oficial. Mai bine ai vorbi cu fiecare, separat.

— Dr. Fastolfe este membru al Institutului?

— Nu.

Baley aşteptă puţin, dar ea nu mai spuse nimic.

— Nu e ciudat? Aş zice că el, dintre toţi, ar trebui să fie membru.

— Din întâmplare, nu-l vrem. Şi ce e mai puţin important, poate, el nu ne vrea.

— Nu e şi mai ciudat?

— Nu cred.

Apoi, parcă simţind nevoia să mai spună ceva, adăugă:

— Locuieşte în oraşul Eos. Cred că ştii ce înseamnă numele ăsta, Pământeanule.

Baley încuviinţă şi spuse:

— Eos este vechea zeiţă greacă a zorilor, aşa cum Aurora este vechea zeiţă romană a zorilor.

— Exact. Dr. Han Fastolfe locuieşte în Oraşul Zorilor, în Lumea Zorilor, dar el nu crede în Zori. Nu înţelege metoda necesară de expansiune în Galaxie, de transformare a Zorilor prin Spaţiu într-o mare Zi Galactică. Explorarea Galaxiei cu ajutorul roboţilor este singurul mod practic de îndeplinire a acestei misiuni şi el nu e de acord cu ea — sau cu noi.

Baley zise încet:

— De ce este singura metodă existentă? Aurora şi celelalte Lumi din Spaţiu nu au fost explorate şi colonizate de roboţi, ci de fiinţe umane.

— Mai exact de Pământeni. A fost un procedeu risipitor şi ineficace şi acum nu vom îngădui altor Pământeni s-o facă pe colonizatorii. Am devenit locuitori ai Spaţiului, cu durată mare de viaţă şi sănătoşi, şi avem roboţi care sunt infinit mai pricepuţi şi mai flexibili decât cei pe care şi-i pot permite fiinţele umane care au colonizat Lumile noastre la început. Timpurile şi problemele s-au schimbat în totalitate şi astăzi este posibilă numai explorarea cu roboţi.