Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Baley ieşi din Personală după ce-şi satisfăcu anumite funcţii, cu bărbia proaspăt rasă, cu dinţii strălucitori, corpul spălat şi uscat. Întrebă:

— Giskard, unde e deodorantul?

— Nu înţeleg, domnule, răspunse Giskard.

Daneel zise repede:

— Când ai acţionat comanda pentru spumă, partenere Elijah, s-a introdus un efect deodorant. Îmi cer iertare pentru neputinţa prietenului Giskard de a înţelege. El nu are experienţa mea pe Pământ.

Baley îşi înălţă sprâncenele bănuitor şi începu să se îmbrace cu ajutorul lui Giskard. Spuse:

— Văd că tu şi Giskard tot mă mai urmaţi pas cu pas. A existat vreo încercare de înlăturare asupra mea?

— Până acum, nu, partenere Elijah, răspunse Daneel. Cu toate acestea, ar fi înţelept ca prietenul Giskard şi cu mine să te însoţim permanent, dacă se poate.

— De ce, Daneel?

— Din două motive, partenere Elijah. Mai întâi, îţi putem explica orice aspect din cultura sau folclorul de pe Aurora, cu care nu eşti obişnuit. Pe urmă, prietenul Giskard, în special, poate înregistra şi reproduce fiecare cuvânt din orice discuţie pe care o poţi avea. Asta s-ar putea să-ţi folosească. Îţi aminteşti că au fost momente din discuţiile tale cu dr. Fastolfe şi cu domnişoara Gladia când prietenul Giskard şi cu mine eram mai departe sau în altă cameră…

— Aşa că discuţiile n-au fost înregistrate de Giskard?

— De fapt, au fost, partenere Elijah, dar cu mai puţină precizie… şi ar putea exista porţiuni care să nu fie aşa de clare cum am dori. Ar fi bine dacă am sta aproape de tine, atât cât se cuvine.

Baley zise:

— Daneel, crezi că mă voi simţi mai bine dacă mă voi gândi la voi ca la nişte ghizi sau dispozitive de înregistrare, şi nu ca la nişte paznici? De ce să nu recunoaştem că sunteţi absolut inutili ca paznici? De vreme ce nu au fost atentate împotriva mea până acum, de ce să nu tragem concluzia că nu vor fi nici în viitor?

— Nu, partenere Elijah, ar fi imprudent. Dr. Fastolfe simte că eşti privit cu mare neîncredere de duşmanii lui. Ei au încercat să-l convingă pe Preşedinte să nu-i dea aprobarea doctorului Fastolfe să te cheme şi cu siguranţă că vor încerca, în continuare, să-l convingă să fii trimis înapoi pe Pământ, cât mai curând posibil.

— Această opoziţie paşnică nu are nevoie de paznici.

— Nu, domnule, dar dacă opoziţia are motive să se teamă că-l vei disculpa pe dr. Fastolfe, e posibil să se dedea la acte extreme. La urma urmei, nu eşti de pe Aurora, iar interdicţiile împotriva violenţei vor fi mai puţin stricte în cazul tău.

Baley se încăpăţână:

— Faptul că sunt aici de o zi întreagă şi că nu s-a întâmplat nimic ar trebui să le răcorească minţile şi să reducă mult ameninţarea cu violenţa.

— Aşa s-ar părea, zise Daneel, fără să dea semne că a simţit ironia din glasul lui Baley.

— Pe de altă parte, zise Baley, dacă dau impresia că fac vreun progres, atunci pericolul asupra mea creşte imediat.

Daneel făcu o pauză, reflectând, apoi spuse:

— S-ar părea că e o consecinţă logică.

— Şi deci, tu şi Giskard veţi veni cu mine oriunde, nu cumva să reuşesc să-mi fac treaba prea bine.

Daneel făcu din nou o pauză, apoi spuse:

— Modul în care pui problema, partenere Elijah, mă descumpăneşte, dar se pare că ai dreptate.

— În acest caz, făcu Baley, sunt gata pentru micul dejun, deşi îmi piere pofta de mâncare când mi se spune că varianta eşecului este asasinarea mea.

Fastolfe îi zâmbi lui Baley peste masă:

— Ai dormit bine, domnule Baley?

Baley analiză fascinat felia de şuncă. Trebuie să fi fost tăiată cu un cuţit. Era roşcată. Avea o fâşie subţire de grăsime pe o parte. Pe scurt, nu fusese fabricată. Rezultatul era că avea gust mai de şuncă, dacă se poate spune aşa.

Mai erau ouă la capac, cu gălbenuşul ca o emisferă turtită în mijloc, înconjurat de albuş, ca nişte margarete pe care Ben i le arătase pe Pământ, în câmp. Teoretic, el ştia cum arată un ou înainte de a fi gătit şi ştia că are un gălbenuş şi un albuş, dar nu le văzuse niciodată separate, gata de mâncat. Chiar şi pe nava cu care venise aici, şi chiar şi pe Solaria, când erau servite la masă, ouăle erau făcute jumări.

Îl privi tăios pe Fastolfe:

— Poftim?

Fastolfe spuse cu răbdare:

— Ai dormit bine?

— Da. Foarte bine. Cred că mai dormeam, dacă n-ar fi fost antisomnina.

— A, da. Nu e chiar ospitalitatea la care are dreptul să se aştepte un musafir, dar m-am gândit că vrei să te scoli devreme.

— Ai perfectă dreptate. Şi nici nu sunt chiar musafir.

Fastolfe mâncă în tăcere câteva clipe. Sorbi din băutura lui fierbinte şi întrebă:

— A venit vreo iluminare peste noapte? Te-ai trezit cumva cu o perspectivă nouă, cu un nou gând?

Baley îl privi bănuitor pe Fastolfe, dar chipul acestuia nu vădea nici o urmă de sarcasm. Ducându-şi cana la buze, spuse:

— Mă tem că nu. Sunt la fel de ineficient acum, ca şi aseară.

Sorbi şi se strâmbă fără să vrea. Fastolfe zise:

— Îmi pare rău. Băutura ţi se pare nesuferită?

Baley mârâi şi gustă iar, plin de grijă.

— E doar cafea, spuse Fastolfe, să ştii. Decofeinizată.

Baley se încruntă:

— Nu are gust de cafea şi… iartă-mă, dr. Fastolfe. Nu vreau să par nebun, dar Daneel şi cu mine tocmai am avut o discuţie scurtă, mai în glumă, mai în serios, despre posibilitatea unor violenţe împotriva mea — mai în glumă din partea mea, desigur, nu din a lui Daneel — şi îmi închipui că una dintre căile prin care s-ar putea ajunge la mine este…

Vocea i se stinse.

Fastolfe înălţă din sprâncene. Se întinse după cafeaua lui Baley cu un murmur de scuză şi o mirosi. Apoi luă cu lingura o cantitate mică şi o gustă. Spuse:

— Absolut normală, domnule Baley. Asta nu e o încercare de otrăvire.

Baley zise:

— Regret că mă port aşa de prosteşte, doar ştiu că a fost pregătită de roboţii dumitale… dar eşti sigur?

Fastolfe zâmbi:

— La roboţi s-a umblat mai demult. Oricum, de data asta n-a umblat nimeni. Cafeaua, deşi foarte cunoscută în diverse Lumi, este de mai multe feluri. Se ştie că fiecare fiinţă umană preferă cafeaua din Lumea lui. Îmi pare rău, domnule Baley, nu am sortimentul de pe Pământ ca să te servesc. Vrei lapte? Acesta e relativ la fel în toate Lumile. Suc de fructe? Sucul de struguri de pe Aurora este considerat superior în toate Lumile. Se zvoneşte că noi l-am lăsa la fermentat, dar bineînţeles că nu e adevărat. Apă?

— O să încerc sucul de struguri.

Baley îşi privi cafeaua şovăielnic:

— Cred că ar trebui să încerc să mă obişnuiesc şi cu asta.

— Deloc, spuse Fastolfe. De ce să cauţi neplăcutul, dacă nu e nevoie? Şi deci — zâmbetul îi păru cam forţat când reveni la prima remarcă — noaptea şi somnul nu ţi-au adus nici un gând bun?

— Îmi pare rău, zise Baley.

Apoi, încruntându-se la o amintire vagă:

— Deşi…

— Da?

— Am impresia că exact înainte de a adormi, între somn şi starea de veghe, mi s-a părut că am ceva.

— Zău? Ce?

— Nu ştiu. Gândul m-a făcut să mă trezesc, dar l-am pierdut. Sau m-a trezit vreun zgomot imaginar. Nu-mi aduc aminte. M-am agăţat de gând, dar nu l-am prins. S-a dus. Cred că aşa ceva nu e neobişnuit.

Fastolfe păru gânditor:

— Eşti sigur?

— Nu tocmai. Gândul s-a pierdut atât de repede, încât nici nu sunt prea sigur că l-am avut. Şi chiar dacă l-am avut, poate mi s-a părut că are un rost numai fiindcă eram pe jumătate adormit. Dacă mi l-ar spune cineva acum, în plină zi, poate că n-ar mai avea nici un sens.