Clifford Simak - Halta

Здесь есть возможность читать онлайн «Clifford Simak - Halta» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию без сокращений). В некоторых случаях можно слушать аудио, скачать через торрент в формате fb2 и присутствует краткое содержание. Город: Bucureşti, Год выпуска: 1995, ISBN: 1995, Издательство: Pygmalion, Жанр: Фантастика и фэнтези, на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале библиотеки ЛибКат.

Halta: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Halta»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Enoch Wallace, un veteran al războiului civil american, este ales de către un extraterestru pe nume Ulysses pentru a avea grijă de o haltă a drumului interplanetar. Wallace este singura fiinşă omenească ce ştie de existenşa extratereştrilor, până aproape un secol mai târziu, când guvernul american îşi dă seama că, în ciuda vârstei sale înaintate, este încă în viaşă. Unele grupări ale federaşiei galactice doresc sistarea lucrărilor din sectorul în care se află Pământul, pentru a concentra resursele în altă parte, iar furtul unui cadavru extraterestru de către guvernul american motivează şi mai mult această decizie. În acelaşi timp, pierderea unui instrument de comunicare cu spiritul universului pune în primejdie întreaga civilizaşie galactică.
Premiul Hugo 1964.

Halta — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Halta», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

— Crezi că pierderea Talismanului are de-a face cu situaţia de faţă?

— Cu staţia de pe Pământ? Poate nu direct, dar e un semn care dă de gândit. În multe sectoare ale galaxiei au izbucnit certuri şi duşmanii care, în alte vremuri, s-ar fi rezolvat — cum ai spus tu — ca între gentlemeni.

Rămaseră tăcuţi o vreme, ascultând şuieratul blând al vântului prin coama acoperişului.

— Asta n-ar trebui să te îngrijoreze, spuse Ulise. Nu e problema ta. Nu ar fi trebuit să-ţi spun. A fost o indiscreţie din partea mea.

— Te temi să n-o spun mai departe? Poţi fi sigur că n-o voi face.

— Ştiu asta. Nici nu mi-a trecut prin minte.

— Chiar crezi că relaţiile din galaxie se deteriorează?

— Odată, zise Ulise, rasele erau unite. Existau diferende, fireşte, dar se găsea repede o rezolvare. Şi chiar dacă soluţia era artificială şi nu prea satisfăcătoare, ambele părţi se chinuiau să păstreze echilibrul şi, de obicei, reuşeau. Pentru că voiau asta, înţelegi? Exista un ţel comun, închegarea unei confrerii a inteligenţei. Am reuşit să unim toate rasele, să avem un fond comun de cunoştinţe şi de tehnică şi ara realizat ceva cu mult mai grandios decât ar fi sperat să îndeplinească o rasă de una singură. Am avut şi necazuri, dar progresam. Am înlăturat animozităţile şi diferendele minore şi ne-am preocupat doar de lucrurile importante. Am crezut că în acest fel micile probleme vor trece neobservate. Dar iată că nu a fost aşa. Se tinde acum să se exagereze problemele minore şi să se ignore complet cele esenţiale.

— Parcă ai vorbi despre Pământ, remarcă Enoch.

— În multe privinţe, poate că da, deşi scara conflictului diferă imens.

— Ai citit ziarele care ţi le-am păstrat?

Ulise încuviinţă printr-o mişcare a capului.

— Pare cam jalnic.

— Aduce a război, spuse bărbatul direct.

Exterul se foi încurcat pe scaunul lui.

— Voi nu aveţi războaie.

— Te referi la galaxie? Nu, deocamdată nu avem războaie.

— De ce? Sunteţi prea civilizaţi?

— Nu mai fi răutăcios, protestă Ulise. Au existat vreo două situaţii când am fost la un pas, de conflicte deschise, dar asta mai de mult. În confrerie există acum multe rase care au avut un trecut războinic.

— Atunci, avem şi noi o speranţă, de vreme ce şi voi aţi trecut prin aceleaşi probleme.

— În timp, poate.

— Nu e ceva sigur?

— Nu-ţi pot da nici o asigurare.

— Am lucrat la un grafic, spuse pământeanul. Am folosit statistica Mizar. Graficul afirmă că va fi război.

— Nu ai nevoie de un grafic ca să vezi asta, observă Ulise.

— Dar mai e ceva. Am sperat să aflu din grafic o cale de a păstra pacea. Trebuie să existe o cale, o formulă. Dacă am putea şti cărui lucru să dăm atenţie sau pe cine să întrebăm…

— Există o modalitate de a preveni războiul, rosti Ulise.

— Vrei să spui că ştii…

— E o măsură drastică. Nu poate fi folosită decât în ceasul al doisprezecelea.

— Şi nu crezi că am ajuns deja în acel ceas?

— Poate că da. Războiul care s-ar declanşa pe Pământ ar întârzia civilizaţia cu mii de ani şi ar distruge toată cultura. Ar putea să nimicească o mare parte din viaţa de pe planetă.

— Metoda de care vorbeşti a mai fost utilizată?

— De câteva ori.

— Şi a mers?

— O, sigur! Niciodată nu ne-am pus problema să nu meargă.

— Poate fi folosită pe Pământ?

— Poţi solicita aplicarea ei.

— Eu?

— Da, ca reprezentant al Pământului. Ai putea să apari în faţa Centralei Galactice şi să-ţi pledezi cauza. Ca membru al rasei tale, ţi s-ar acorda o audienţă. Centrala ar numi un grup care să investigheze condiţiile şi să ia o decizie.

— Numai eu aş putea s-o fac? Nu şi altcineva de pe Pământ?

— Ba da. Oricine care ajunge să capete o audienţă. Dar pentru asta ar trebui să ştie de existenţa Centralei, iar tu eşti singurul om la curent cu asta. Apoi, tu faci parte din personalul Centralei. Ai servit ca îngrijitor multă vreme şi ai un dosar bun. Ai fi ascultat.

— Totuşi un singur om! Nimeni nu poate vorbi în numele întregii rase!

— Tu eşti singurul calificat.

— Măcar de m-aş putea consulta cu alţi câţiva.

— Nu poţi. Şi chiar de-ai putea, cine te-ar crede?

— Asta-i adevărat, recunoscu Enoch.

Ideea unei confrerii galactice, a unei reţele de transport între stele, nu-i mai era străină; poate câteodată îi părea ciudată, dar nu străină. Însă trecuseră ani de zile până să se obişnuiască. Pentru un alt pământean ar fi sunat drept o nebunie.

— Şi care ar fi metoda asta? întrebă el încordat, aproape înfricoşat.

— Stupiditatea, răspunse Ulise.

Bărbatul înghiţi un nod.

— Stupiditatea? Nu înţeleg. Suntem destul de proşti şi acum, în multe privinţe.

— Proşti găseşti o mulţime, nu numai pe Pământ, ci prin toată galaxia. Eu vorbesc de incapacitatea intelectuală, de neputinţa de a înţelege tehnica şi ştiinţa care fac posibile războiul, care permit funcţionarea maşinilor de luptă. Vorbesc de o stare mentală în care nimeni să nu mai poată înţelege avansul tehnologic şi ştiinţific. Cei care ştiu vor uita, iar ceilalţi nu vor învăţa niciodată. Se vor întoarce din nou la roata şi pârghia simplă. Asta va face ca războiul la o asemenea scară să devină imposibil.

Enoch rămase înlemnit, incapabil să rostească o vorbă, cuprins de groază, în vreme ce milioane de gânduri scăpate de sub control îi goneau prin creier.

— Ţi-am spus că-i o măsură drastică, făcu Ulise. Trebuie să fie. Războiul e o mare nenorocire şi preţul împiedicării lui este enorm.

— N-aş putea! şopti Enoch. Nimeni n-ar putea…

— Tu poate că nu. Dar gândeşte-te: dac-ar fi un război…

— Ştiu. Dac-ar fi un război, ar fi mult mai rău. Dar intervenţia de care vorbeşti n-ar opri războiul. Nu asta aveam în minte. Oamenii ar continua să se ucidă între ei.

— Cu bâte, spuse Ulise. Eventual cu arcuri şi săgeţi. Cu arme de foc, atâta vreme cât o să le mai aibă şi până ce s-or termina muniţiile. După aceea n-o să mai ştie cum să fabrice alt praf de puşcă, cum să facă rost de plumb pentru gloanţe şi nici măcar cum să le fabrice. O să continue, poate, să se înfrunte, dar n-ar mai fi un holocaust. Oraşele n-ar mai fi şterse de pe faţa pământului de explozii nucleare, pentru că nimeni nu va mai şti să armeze o rachetă, s-o lanseze — poate nici chiar ce reprezintă. Comunicaţiile, aşa cum le cunoşti, o să dispară. N-o să rămână decât mijloacele de transport cele mai simple. Războiul nu va mai exista decât la scară locală.

— E groaznic, murmură pământeanul.

— Şi războiul e la fel. Alegerea îţi aparţine.

— Dar cât o să dureze starea asta? întrebă Enoch. Oare n-o să trebuiască să ne întoarcem de fiecare dată la această soluţie, la nesfârşit?

— Câteva generaţii, răspunse Ulise. Efectul se şterge treptat. Lumea o să iasă încet din amorţeală şi-o să înceapă din nou să progreseze. I se dă, de fapt, o a doua şansă.

— Dar, după alte câteva generaţii, ar putea să ajungă în exact aceeaşi situaţie de astăzi, obiectă Enoch.

— Posibil. Totuşi eu nu m-aş aştepta la asta. E foarte greu de crezut că evoluţia o să fie identică. Sunt multe şanse să se ridice o civilizaţie mai bună şi-un popor mai paşnic.

— E prea mult pentru un om…

— E o şansă pe care-ar trebui s-o iei în calcul, spuse Ulise. Metoda e oferită doar acelor rase care merită să fie salvate.

Читать дальше
Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «Halta»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Halta» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё непрочитанные произведения.


Clifford Simak - Spacebred Generations
Clifford Simak
Clifford Simak - Shadow Of Life
Clifford Simak
Clifford Simak - The Ghost of a Model T
Clifford Simak
Clifford Simak - Skirmish
Clifford Simak
Clifford Simak - Reunion On Ganymede
Clifford Simak
libcat.ru: книга без обложки
Clifford Simak
libcat.ru: книга без обложки
Clifford Simak
libcat.ru: книга без обложки
Clifford Simak
Clifford Simak - A Heritage of Stars
Clifford Simak
Отзывы о книге «Halta»

Обсуждение, отзывы о книге «Halta» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.

x