Vasile Alecsandri - Chirița în Iași

Bondici: Nume vroia? nume i-am dat. Să se sature.

Guguliță: Îra!… Iaca un minavet de canari, cum vreau eu. (Aleargă lângă neamț, împreună cu feciorul și cu țiganca.)

Bondici: Iaca neamțul dracului!… nici n-a apucat a intra în Iași și a și început a rupe urechile ieșenilor. Nu-i destul că ne-a asurzit pe noi în harabaua cea jidovească, de la Roman, și tot drumul!… Ia să vezi cum o să-mi gologănească sinpatrioții!… Păcat numai că n-are vro momiță sau vrun urs, că s-ar face stup de bani.

Pungescu: Ce spui, vere?… care vrea să zică… dobitoacele aci în Iași?…

Bondici: Hai, hai!…

Pungescu: Apoi dar… ne-am sfințitără noi doi?…

Bondici: Niboisa, fricosule… nu mi te da, păcătosule… dar, ia lasă vorba asta… să venim la treaba noastră. Am scăpat din Focșani cum am putut… cu nepus în masă… că de punea mâna ispravnicul pe noi, ne trântea poate la gros…

Pungescu: Vrei să zici la pușcărie.

Bondici: Și asta din pricina ta; dacă ești prost și lași să te prindă la cărți cu mâța-n sac?…

Pungescu: Ce pisică-n sac, neneo? vina mea-i dacă s-a găsitără alt cartofor mai țeapăn decât mine și m-a zăritără când am tras pă riga de desubtul cărților?

Bondici: În sfârșit, ce-a fost s-a trecut… am scăpat de-acolo; acum ne rămâne să ne păzim aici vro câtăva vreme, păn’ ce s-o face lucru mușama… De aceea trebuie mai întâi să ne prefacem numele; să le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu.

Pungescu: Ei ș-apoi!… despre trai cum a s-o ducem?… că numai cu escu șu cu ovici, tot covrigi, tot spanac.

Bondici: Despre trai?… helbet!… feți logofeți de soiul nostru, cu meseria stosului și a bancului, nu pier în Iași.

Pungescu: Se poate, nenișorule… dar mai bine m-aș închiorchioșa eu în București.

Bondici: Pentru ce, neică?

Pungescu: Pentru ce?…

Bondici: Nu zic ba, neiculiță, dar apoi și târgul nostru… când ai ști. (Caută împrejur.)

Pungescu: Spune, că nu ne aude nime.

Bondici: Iașul nostru-i chiar de gemene cu Bucureștiul vostru.

Pungescu (cu bucurie) : Aoleo!

Bondici: Ce-ți spun eu.

Pungescu: Care vrea să zică… de-om lua treaba de la mertepea ș-aci, am înfundatără pă dracu?

Bondici: Ba încă și pe tată-său… c-apoi vezi tu, neiculiță… viața-i un stos de la început păn’ la sfârșit, și lumea o masă de cărți. Tot meșteșugul îi să pontarisești la vreme și să găsești ruteua norocului, ca să faci roi…

Pungescu: Prea bine… dar dacă ai goană dă fante?

Bondici: Furi o carte, ș-așa îți dregi bosuiocul.

Bondici

Pungescu: Ei, apoi halal de mine.

Bondici

(Împreună.)

Cei dinainte, Chirița, Aristița, Calipsița

Chirița: Of!… îmi vin istericale grecești!… am alergat pin toate crâșmele, și surugiii… tufă… Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni?…

Aristița: Neneacă… nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.

Chirița: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă… dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel… cu… Ce-o să facem acum?…

Bondici (în parte) : O neneacă cu două fete… (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă…

Pungescu (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos) : Pă trebuliță?… hareci!… stos!…

Chirița (cu deznădăjduire) : Și nici un bărbat… nime ca să ne vie într-agiutor… Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.

Bondici: Un bărbat!… iată-mă-s… poruncă. (Înaintează spre Chirița.)

Chirița: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii!… Slavă ție, Doamne, că iată în sfârșit un creștin!…

Pungescu: Doi hristiani, cocoană… că sunt și eu p-acilea.

Chirița: Foarte vă mulțămesc… dar, mă rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastră…

Bondici: D-lui, prietenul meu, este spătarul Pungescovici.

Pungescu: Și d-un aga Bondicescu, al meu amic…

Chirița (în parte) : Un spătar ș-un agă! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.

Bondici: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi…

Chirița: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori…

Bondici: Și duducile?…

Chirița: Bârzoi…

Bondici: A! Bârzoi?… și duducile?…

Chirița: Ot Bârzoieni… (Se închină.)

Bondici: Am înțeles… dar duducile?

Chirița: Copilele mele… Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă… ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.

Bondici: Cum se poate?

Chirița: Așa, zău… am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.

Bondici: Ei!… las’ că-oi spune eu asta vărului meu…

Chirița: D-lui ține poștile?

Bondici: Dar.

Pungescu (încet, lui Bondici) : O tăiași groasă, nene…

Bondici: Taci, nerodule…

Chirița: Să-ți spun drept… dar să nu-ți fie cu supărare… vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale… Lehamete și de parale.

Bondici: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă… Ce folos însă!… nu înțelege de cuvânt… (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi?

Pungescu: Au zestre oare?

Bondici: Așa-mi miroase… (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru…